The Television Project

is an educational organization. We help parents understand how television affects their families and community, and propose alternatives that foster positive emotional, cognitive, and spiritual development within families and communities.

Consider the following information:

• 98% of American households have at least one TV set.
• On average, children aged 2-5 watch 14 hours of network television, per week.
• Television viewing increases aggressive behavior.
• Children imitate what they see.
• Children under the age of 5 cannot separate fact from fantasy.
• 66% of Americans eat dinner while watching television.
• When shopping with a parent, on average, children request a brand-named item 13-18 times.

IRAQ: U.S. DEATHS BY ETHNICITY

The Wal-Mart You Don't Know

The giant retailer's low prices often come with a high cost. Wal-Mart's relentless pressure can crush the companies it does business with and force them to send jobs overseas. Are we shopping our way straight to the unemployment line?

A gallon-sized jar of whole pickles is something to behold. The jar is the size of a small aquarium. The fat green pickles, floating in swampy juice, look reptilian, their shapes exaggerated by the glass. It weighs 12 pounds, too big to carry with one hand. The gallon jar of pickles is a display of abundance and excess; it is entrancing, and also vaguely unsettling. This is the product that Wal-Mart fell in love with: Vlasic's gallon jar of pickles.

Wal-Mart priced it at $2.97--a year's supply of pickles for less than $3! "They were using it as a 'statement' item," says Pat Hunn, who calls himself the "mad scientist" of Vlasic's gallon jar. "Wal-Mart was putting it before consumers, saying, This represents what Wal-Mart's about. You can buy a stinkin' gallon of pickles for $2.97. And it's the nation's number-one brand."

Therein lies the basic conundrum of doing business with the world's largest retailer. By selling a gallon of kosher dills for less than most grocers sell a quart, Wal-Mart may have provided a ser-vice for its customers. But what did it do for Vlasic? The pickle maker had spent decades convincing customers that they should pay a premium for its brand. Now Wal-Mart was practically giving them away. And the fevered buying spree that resulted distorted every aspect of Vlasic's operations, from farm field to factory to financial statement.

Indeed, as Vlasic discovered, the real story of Wal-Mart, the story that never gets told, is the story of the pressure the biggest retailer relentlessly applies to its suppliers in the name of bringing us "every day low prices." It's the story of what that pressure does to the companies Wal-Mart does business with, to U.S. manufacturing, and to the economy as a whole. That story can be found floating in a gallon jar of pickles at Wal-Mart.

Wal-Mart is not just the world's largest retailer. It's the world's largest company--bigger than ExxonMobil, General Motors, and General Electric. The scale can be hard to absorb. Wal-Mart sold $244.5 billion worth of goods last year. It sells in three months what

number-two retailer Home Depot sells in a year. And in its own category of general merchandise and groceries, Wal-Mart no longer has any real rivals. It does more business than Target, Sears, Kmart, J.C. Penney, Safeway, and Kroger combined. "Clearly," says Edward Fox, head of Southern Methodist University's J.C. Penney Center for Retailing Excellence, "Wal-Mart is more powerful than any retailer has ever been." It is, in fact, so big and so furtively powerful as to have become an entirely different order of corporate being.

Wal-Mart wields its power for just one purpose: to bring the lowest possible prices to its customers. At Wal-Mart, that goal is never reached. The retailer has a clear policy for suppliers: On basic products that don't change, the price Wal-Mart will pay, and will charge shoppers, must drop year after year. But what almost no one outside the world of Wal-Mart and its 21,000 suppliers knows is the high cost of those low prices. Wal-Mart has the power to squeeze profit-killing concessions from vendors. To survive in the face of its pricing demands, makers of everything from bras to bicycles to blue jeans have had to lay off employees and close U.S. plants in favor of outsourcing products from overseas.

Cat de multa tehnologie suntem capabili sa suportam ?

Anul 2010. Va uitati linistit la emisiunea de stiri preferata pentru a vedea ce se mai intampla in lumea nebuna a tehnologiei. Emisiunea se intrerupe pentru un calup de publicitate. Va ganditi ca este momentul potrivit sa va turnati o cafea sau un ceai, dar pe ecran apare chipul iubitei dumneavostra care va indeamna sa cumparati ultimul model de mp3 player cu hard disc miniatural de 1,5 TB si care cantareste numai 20 de grame (ideal in orice situatie) oferit cu generozitate de reteaua de distributie Wall-Stone.

Nu aveti timp sa va reveniti din momentul de stupefactie; pentru ca urmeaza un clip publicitar in care cel mai bun prieten va recomanda un automobil ultimul tip, personalizat exact pe dorintele pe care le-ati expus ultimului dealer cu care ati vorbit despre schimbarea masinii.

Contrariat, inchideti televizorul, dar ati uitat sa deconectati Internetul. Din boxele media center-ului rasuna suav vocea iubitei dumneavostra care va aduce aminte ca numai prezervativele cu latex de ultima generatie va vor feri de neplacerea urmasilor nedoriti.

Halucinati ? Ati intrat in scenariul prost al unui SF de a mana a doua ? Nu ! Bun venit in lumea minunata a RFID-ului ! (unde stim totul despre cum sa ne servim clientul favorit)

Cand inventiile bune sunt aplicate prost

RFID-ul (radio frequency identification), despre care se vorbeste din ce in ce mai mult si mai insistent in ultimul timp (numai la CeBIT 2005 au fost cel putin cinci prezentari despre beneficiile, implicatiile si metodele de aplicare ale tehnologiei) nu este o inventie de ultima ora, asa cum ar crede cei mai putin avizati.

Tehnologia s-a impus in al doilea razboi mondial, cand o inventie cam ciudata pentru vremea respectiva, radarul, i-a ajutat pe britanici sa castige Batalia Angliei. Initial, radarul nu putea distinge intre avioanele britanice si cele germane, dar introducerea unui emitator IFF (identification friend or foe) a permis diferentierea semnalelor emise.

Timp de aproape 50 de ani nu s-a mai auzit nimic despre RFID, pana cand in 1999 cei de la MIT au inceput sa studieze modul in care lanturile de distributie ar putea sa beneficieze de aceasta tehnologie.

Initial, ideea era generoasa: cumparatorul se indreapta spre casa cu ultimele sale achizitii, si in loc sa mai astepte ca angajatul sa scaneze codul de bare al fiecarui produs in parte, pentru a face totalul, totul are loc instantaneu, un cititor RFID identificand toate produsele pe baza etichetei RFID si cerand doar introducerea cartii de credit pentru a retine suma totala.
Si totul datorita unei etichete minunate. Iar in plus, lantul de retail isi poate actualiza automat stocurile, stie care este starea produsului si toate detaliile de care are nevoie pentru a face o oferta competitiva cu care sa isi mai deschida inca 5 magazine.

Si toate acestea datorita unei etichete minune, RFID. Cel putina asa suna secenariile fericite ale retailerilor si hypermarket-urilor. In realitate insa...

Tehnologia RFID este deja printre noi

Sistemul RFID se bazeaza pe identificarea oricarui obiect pe care s-a atasat o eticheta ce emite un cod electronic unic. (eticheta RFID).
Pentru ca o eticheta sa fie identificata este nevoie de un cititor RFID care poate fi plasat practic in orice zona.
Nici o eticheta RFID nu este identica cu alta, asa cum se intampla in acest moment cu codurile de bare si de aceea primele sisteme RFID au fost introduse in cladirile in care era nevoie de nivele certe de securitate.
Insa tehnologia este aplicabila pentru orice obiect, chiar si pentru cele aflate in miscare, si de aceea nu a durat foarte mult pana a atras atentia celor implicati in distributie.

Spre deosebire de codurile de bare, folosite in acest moment ca standard, etichetele RFID au avantajul de a putea contine si alte date in afara de pret, precum caracteristicile sale, data la care a fost mutat dintr-un loc in altul, temperatura la care se afla.

In functie de alimentare, etichtele RFID pot fi pasive sau active.

Etichetele RFID pasive nu au o sursa de energie proprie si dimensiunile lor sunt de 0,4 x 0,4 la o grosime mai mica decat cea a unei foi de hartie. In momentul in care sunt strabatute de semnalul emis de antena cititorului RFID, aceste etichete se activeaza si transmit ca raspuns informatiile stocate in prealabil. Acest raspuns este de obicei un numar de identificare, pe care receptorul RFID il decodeaza si il interpreteaza. Raza de actiune in care etichetele pot interactiona cu cititorul este variabila de la 10 mm la 5 metri.
Cele active sunt dotate cu o sursa de energie, pentru a stoca in memorie datele cu care au fost inregistrate si pot fi citite si scrise si de la distante mai mari. In acest moment o astfel de eticheta RFID activa are dimensiunea unei monede, o raza de actiune de cativa zeci de metri si o durata de viata a bateriei de cativa ani.

Datorita acestor performante sunt insa prea scumpe pentru a fi utilizate in activitatea de retail si pentru distribuitori mult mai interesante sunt cele pasive. Numai ca si acestea sunt inca prea scumpe, pretul unei astfel de etichete fiind de 40 de centi. In aproximativ doi ani, expertii considera ca pretul ar putea ajunge la 5 centi, dar pentru cei din sectorul de retail si asa este prea mult.

Asa ca pana cand nu vor trece 6 - 8 ani, (perioada in care Gartner si Forrester estimeaza ca pretul va ajunge la 1 cent), tehnologia RFID nu va fi adoptata la scara larga, ramanand subiectul unor experimente, pentru marile companii de retail ca Metro sau Wal Mart.

UNDE NI SUNT?

Paul Goma, Paris, 16 ianuarie 2005 Site-ul Paul Goma: http://paulgoma.free.fr/index.html "In 12 noiembrie 2004, la Bucuresti, s-a anuntat : “Comisia Internationala pentru Studierea Holocaustului în România“ – sub supravegherea ambasadorilor SUA si Israelului în România - a tras concluzia prin glasului lui Elie Wiesel: “Holocaustul în România a fost posibil ca urmare a antisemitismului cu radacini adânci în istoria politica si culturala a tarii”[..] Privesc lista celor din “Comisie”: nu-l vad pe Oisteanu - unde e Oisteanu, membru eminent al clanului criminal Rautu?; nici pe Andrei Cornea - unde-i Andrei Cornea cu tot cu parintele sau Paul Cornea?; nici pe tovarasu’ Tesu de la “Munca” dimpreuna cu al sau carnetel-negru în care îi lista pe dusmanii poporului - au oare de ce? Sa fi fost înlocuiti în ultimul moment de doi-trei goi figuranti-activi (ca toti proaspetii convertiti, mai catolici decât Rabinul-General) - ca Pippidi, M.D. Gheorghiu, Totok? Dar unde-i D. C. Giurescu? - sa fi lins el pe degeaba ceea ce a lins? Dar Gabriel Andreescu? Dar Dan Pavel? Dar Laszlo Alexandru, dar Pecican? Dar Buzura, Doctorul Honoris Causa de la Ierusalim, rasplatit pentru isprava înalt culturala de a fi trimis la topit un volum de documente care probau si responsabilitatea evreilor? Dar Breban, dar Tepeneag - cu stindardul lor pe care scrie, citet: “Ed. Reichman”? Dar Marta Petreu cu I. Vartic, învataceii tovarasului Ion Ianosi?"[..] Text integral

How corporations are planning to Take Control of Local Water Services

Polaris Institute, January 2003

At the dawn of the 21st century, a global water crisis is looming. According to the United Nations, 1.3 billion people in the world today lack access to clean water while 2.5 billion do not have adequate sewage and sanitation. No less than 31 countries are considered to be in water stressed areas. Worldwide demand for water is doubling every 20 years, twice the rate of population growth. By the year 2025, demand for fresh water is expected to outstrip global supply by 56 percent.

For most people around the world, water is not to be treated like any other commodity to be bought and sold in the market place. On the contrary, water is essential for both life and nature. Not only humans, but plants, animals, and the planet itself depend on having access to adequate supplies of water for their very survival. For these reasons, water is considered to be a public trust. That’s why water services are generally run by public and municipal systems in most countries today.

Yet, keeping water as a public trust is increasingly being tested. In recent decades, a global water industry has emerged in which for-profit corporations are taking control of public water services around the world. More and more, cash starved governments with aging water infrastructures [e.g. pipes] are turning to corporations to provide water service delivery and waste water treatment. The new trend line is water privatization. Through long-term contracts, corporations are grabbing lucrative profits by providing essential water services. “Water is a critical and necessary ingredient to the daily life of every To date, there have been at least three models of water privatization: (1) the human being, and it is an equally complete sell off by governments of public water delivery and treatment systems powerful ingredient for profitable to private corporations [which took place in Britain]; (2) the granting of long term manufacturing companies.” leases or concessions allowing corporations to takeover the delivery of water --- Mike Stark, a senior executive at US services and the collection of revenues [which has been the French model]; and (3) the more restricted approach where corporations are contracted by governments to manage water services for an administration fee. No matter which model is used, experience shows that transnational corporations, regardless of how responsibly they try to carry out their business, are simply not designed to provide public services to all people on an equitable basis. Indeed, the delivery of water services is based on the ‘ability to pay,’ which means that poor communities frequently end-up without adequate services. Nor are corporations organized to conserve natural resources like water. Since maximizing profits often means encouraging increased consumption, it is not in the interest of water corporations to promote water conservation.

The main purpose of this pamphlet is to provide a look at how the major corporate players in the global water industry today are able to make use of international trade agreements and financial regimes to accelerate and consolidate the privatization of public water systems. The pamphlet identifies who the major water corporations are, how they operate, and what their track record has been in providing water services around the world. It also provides a few examples of new rules being quietly negotiated in trade agreements like the GATS, that support the corporate takeover of water. In addition, this booklet exposes how water corporations exploit the global south by profiting from the financial levers of the IMF and World Bank.

In short, this pamphlet is about the water grab that is going global. We begin with a brief look at some of the battlefronts in communities around the world where people are organizing to fight for their water rights. More

Corporartistii romani

Neopaganismul

“esti tot timpul suparat ca se intampla atatea grozavii intr-o tara crestina. Judeci gresit. Trebuie sa te gandesti ca ne aflam intr-o tara pagana si trebuie sa fii multumit ca n-au inceput inca prigoana impotriva crestinlor”

Trist, dar adevarat

Fiica lui Billy Graham, intr-un interviu in emisiunea Early Show, a fost intrebata de Jane Clayson, cu privire la atacurile din 11 septembrie 2001:"Cum a putut Dumnezeu sa lase sa se intimple asa ceva?"Anne Graham a dat un raspuns foarte profund si inspirat:"Cred ca Dumnezeu este adinc intristat de aceasta, la fel ca si noi, dar de noi de ani de zile. Îi spunem sa iasa din scolile noastre, din guvernul si din vietile noastre. Si, fiind El un adevarat gentleman, cred ca pur si simplu, S-a dat calm la o parte. Cum putem noi sa-I cerem binecuvintarea si protectia Sa daca Ii cerem sa ne lase in pace? (În lumina recentelor evenimente, atacuri teroriste, atacuri armate in scoli, etc.) Cred ca totul a inceput cind Madeleine Murray O'Hare (care a fost ucisa, iar corpul ei a fost gasit recent) a afirmat ca nu dorea nici un fel de rugaciuni in scolile noastre, iar noi am spus O.K. Apoi, cineva a spus ca mai bine nu am citi Biblia in scoli (Biblia care spune sa nu ucizi, sa nu furi si sa-ti iubesti aproapele ca pe tine insuti), iar noi am spus O.K. Apoi, dr. Benjamin Spock a spus ca nu ar trebui sa ne plesnim copiii atunci cind se poarta urit, pentru ca aceasta le-ar afecta mica lor
personalitate si stima de sine (fiul dr. Spock s-a sinucis). Iar noi am spus ca un expert trebuie sa stie ce vorbeste, asa ca am spus O.K. Apoi, cineva a spus ca profesorii si dirigintii nu ar trebui sa ii disciplineze pe copii atunci cind gresesc. Iar conducatorii de scoli au spus ca nici un membru al personalului sa nu atinga vreun elev atunci cind se poarta urit, pentru ca scolile nu au nevoie de publicitate proasta si in nici un caz de procese. (Totusi, exista o mare diferenta intre a disciplina si a atinge, a bate, a plesni, a lovi, a umili, etc.). Iar noi am spus O.K. Apoi, cine stie ce membru inteligent al consiliului de conducere al vreunei scoli a spus ca, baietii fiind baieti, vor face dragoste oricum, deci ar trebui sa le dam fiilor nostri prezervative. Asa, ei vor putea sa se distreze cit vor, iar noi nu vom trebui sa le spunem parintilor ca le-au primit de la scoala. Iar noi am spus O.K. Apoi, unii dintre alesii nostri de virf au spus ca nu conteaza ceea ce fac in viata lor privata atit timp cit isi fac treaba la slujba. De acord, a spus fiecare din noi, mie nu-mi pasa de ceea ce face altcineva, inclusiv presedintele, in viata sa privata, atit timp cit am o slujba si economia merge bine.Apoi, cineva a spus sa tiparim reviste cu femei goale, in semn de respect si apreciere a frumusetii feminine. Iar noi am spus O.K. Apoi, altcineva a impins acea apreciere un pas mai departe, publicind fotografii cu copii goi, si inca mai departe, afisindu-le pe Internet. Iar noi am spus O.K., au dreptul la libera exprimare. Apoi, industria show-business-ului a spus: hai sa facem show-uri TV si filme care sa promoveze indepartarea de Dumnezeu, violenta si sexul ilicit, sa inregistram melodii care sa incurajeze violurile, drogurile, crimele, sinuciderea si temele satanice. Iar noi am spus ca nu este decit entertainment (amuzament), nu are efecte adverse si oricum nu o ia nimeni in serios, asa ca totul a mers inainte. Iar acum ne intrebam de ce copiii nostri nu au constiinta, de ce nu disting binele de rau, de ce nu ii deranjeaza sa ucida pe straini, pe colegii de clasa sau pe ei insisi. Probabil ca, daca ne-am gindi mai mult, ne-am da
seama de ce. Cred ca totul se reduce la faptul ca ceea ce vei semana, aceea vei si culege. Noi Ii spunem lui Dumnezeu: Draga Doamne, de ce nu ai salvat-o pe acea fetita ucisa in clasa? Iar Dumnezeu raspunde: Dragul meu, Eu am fost alungat din scoli, nu puteam fi acolo. Cum puteam Eu fi acolo, cind voi mi-ati spus sa plec din scoli?

E ciudat cum oamenii Il dispretuiesc pe Dumnezeu, si apoi se intreaba de ce totul merge tot mai prost.
E ciudat cum de credem tot ceea ce scriu ziarele, dar noi ne indoim de ceea ce spune Biblia.
E ciudat cum de toti oamenii vor sa mearga in ceruri, desi nu cred, gindesc, spun sau fac nimic din ceea ce scrie in Biblie.
E ciudat cum de unii pot spune Cred in Dumnezeu si de fapt sa-l urmeze pe Satan, care, de fapt, crede si el in Dumnezeu.
E ciudat cum ne repezim sa judecam, dar nu ne place sa fim judecati.
E ciudat cum de se pot trimite mii de glume prin e-mail si ele se raspindesc precum focul salbatic, dar cind incepi sa trimiti mesaje privindu-L pe Dumnezeu, oamenii se gindesc de doua ori inainte de a le trimite si altora.
E ciudat cum de tot ceea ce este vulgar, crud si obscen trece liber prin cyberspatiu, dar orice discutie publica despre Dumnezeu este impiedicata la scoala si la locul de munca.
E ciudat cum poate fi cineva atit de inflacarat de dragoste pentru Hristos fiind in acelasi timp un crestin invizibil in timpul saptaminii."

Rideti?

E ciudat cum de, gindindu-va daca sa trimiteti sau nu mai departe acest mesaj nu-l veti trimite multor adrese din lista voastra, pentru ca nu sunteti siguri de ceea ce crede destinatarul posibil sau de ceea ce vor crede despre VOI daca il veti trimite.
E ciudat cum de ma ingrijoreaza mai mult decit ceea ce cred oamenii despre mine si mai putin ceea ce crede Dumnezeu despre mine.

Ce credeti?
Trimiteti mesajul mai departe daca credeti ca este bun. Daca nu,
atunci pur si simplu aruncati-l la cos si nimeni nu va sti ca ati
facut-o. Dar, daca o faceti, atunci nu va mai plingeti de starea
proasta in care a ajuns lumea!

Lynn M. Karnes

Same-Sex Marriage Most Oppose It, But Balk at Amending Constitution

Analysis
By David Morris and Gary Langer

Jan. 21— Most Americans agree with President Bush's opposition to same-sex marriage — but most also oppose amending the U.S. Constitution to ban it, saying instead that it should be a matter for the individual states to decide.

Bush called in his State of the Union address Tuesday night for a "national dialogue" on the subject, but also signaled his own conclusion: "If judges insist on forcing their arbitrary will upon the people, the only alternative left to the people would be the constitutional process."

In this ABCNEWS/Washington Post survey, 38 percent of Americans favor amending the U.S. Constitution to make it illegal for homosexual couples to marry, but 58 percent say, instead, that each state should make its own laws on gay marriage.

More information ...

Liberals to introduce same-sex marriage bill in January

Last Updated Fri, 10 Dec 2004 13:31:45 EST

CBC News

OTTAWA - The Liberal government will introduce legislation to legalize same-sex marriage when Parliament resumes sitting in January, Prime Minister Paul Martin said Thursday.

In an opinion released earlier in the day, nine Supreme Court judges asked to review draft legislation extending marriage rights to gays and lesbians said such a move would be constitutional.

• RELATED STORY: Supreme Court OK's same-sex marriage

That legal opinion clears the way for the Liberal government to introduce a bill early in the new year.

Liberal MPs will be free to vote their conscience on the bill, but cabinet ministers will be required to vote in favour of it, said Martin.

The prime minister urged members of all parties to carefully consider the issue before voting, saying the proposed legislation will ensure the "equal treatment of all Canadians."

He acknowledged the issue is divisive, but said Canadians can handle the debate.

"I think this will engender a debate across the country," said Martin. "We are a very mature nation and can undertake the debate."

Canada is the "world's most post-modern country" and can take the lead in this issue, he said.

Martin's Liberal minority government holds 134 of the 308 seats in the House of Commons, but should have the support of most of the 19 New Democrat MPs and 54 Bloc Québécois MPs.

• RELATED STORY: Traditional groups call for marriage referendum

Justice Minister Irwin Cotler says he expects a "significant majority" of members will support the bill because it backs two key points of the Charter, equality rights and freedom of religion.

As part of Thursday's decision, the court said religious groups opposed to same-sex marriages won't be compelled to perform them.

• The Supreme Court decision

Conservative Leader Stephen Harper, who called the court's opinion a "victory for Canadian democracy," says he's pleased the court "punted this issue back to Parliament."

Harper said the Supreme Court supports his party's policy because it also declined to express an opinion on whether the traditional definition of marriage is unconstitutional.

The Conservative leader says he'd like the government to introduce a compromise bill to Parliament that would preserve the traditional definition of marriage in law and include stronger protections of religious freedoms.

Same-sex marriage law passes 158-133

Last Updated Wed, 29 Jun 2005 10:45:06 EDT

CBC News

The Liberals' controversial same-sex marriage legislation has passed final reading in the House of Commons, sailing through in a 158-133 vote.

• INDEPTH: Same-sex Rights

Supported by most members of the Liberals, the Bloc Québécois and the NDP, the legislation passed easily, making Canada only the third country in the world, after the Netherlands and Belgium, to officially recognize same-sex marriage.

But the passage of Bill C-38, once again, came with a political price tag for the government. Joe Comuzzi, resigned from the cabinet so he could vote against the bill – an open rebuke of the government legislation.

What You Need To Know About Factory Farms

The Meatrix film highlighted four ways in which factory farms affect us – animal welfare, antibiotic resistant bacteria, pollution and destroyed communities. Factory Farms, dubbed Confined Animal Feeding Operations (CAFOs) by the industry, are immense facilities with vast numbers of livestock such as pigs and cows, which are kept in extremely crowed conditions. The facilities store vast amounts of animal waste in stinking, foul “lagoons.” The stench and pollution of local waterways severely impact the quality of life for their neighbors. This style of farming is being exported to countries around the world at a rapid rate. Find out information on the wide range of factors that contribute to the devastating impacts of industrial agriculture.

A growing number of European citizens are deeply concerned about agriculture and the quality of food. Mad cow and foot and mouth diseases have raised consumer concerns about how far the industry will go to reduce food production costs. People are already aware of the environmental damages resulting from industrialised agriculture. The Common Agriculture Policy (CAP) is currently supporting this mode of industrial agriculture.

Animal Welfare

Animals on factory farms are looked at as units of production, not as living beings. They are often overcrowded indoors in unsanitary conditions. Ammonia and other gases from the manure that collects in the enclosed buildings where the animals live irritate animals' lungs, to the point where over 80% of US pigs have pneumonia upon slaughter.

Antibiotics

Because of the crowded and unsanitary conditions on factory farms, animals are often fed low doses of antibiotics. Antibiotics are also used to make the animals grow faster. This is contributing to the growing problem of antibiotic-resistant bacteria in humans. Resistant bacteria infections increase healthcare costs by an estimated $4 billion per year in the United
States. In addition, every year approximately 25 million pounds of antibiotics and related drugs are administered to animals for non-therapeutic purposes (i.e. boosting growth rates and preventing disease). This is more than 8 times the amount used to treat disease in humans.

Buy Local

In the United States, the average meal travels over 1,500 miles to reach your dinner plate. By eating food produced locally, you are helping yourself, the environment and your community in many ways. 91 cents of each U.S. dollar spent at traditional food markets goes to suppliers, processors, middlemen, and marketers; only 9 cents of each U.S. dollar actually goes to the farmer.

Communities and Workers

Sustainable farms provide a welcome alternative to the problems associated with factory farming. Unlike corporate factory farm owners who have very little interest in the condition of local communities, sustainable farmers have a strong connection to their communities and a demonstrated commitment to preserving the surrounding land. In addition, workers on sustainable farms are treated fairly and earn a respectable wage. Did you know that the construction of a CAFO has been shown to consistently cause property values to decrease by 10 to 20 percent?

Economics

Supporters of industrial agriculture claim that large-scale factory farming is the most efficient way to produce huge quantities of inexpensive food and that without industrial agriculture, food prices would be excessively high. But the price of industrial food does not take into account the true costs of production. A substantial portion of agricultural economics literature suggests that smaller, family farm operations are actually more productive.

Environment

Agriculture has an enormous impact on the environment, but whether the impact is good or bad depends on the type of agriculture used. Sustainable agriculture puts back what it takes from the environment, while factory farming pollutes our air, water and soil. According to a study conducted by the Department of Economics at the University of Essex , industrial farms cause $34.7 billion worth of environmental damage in the U.S. each year.

Factory Farming

Corporate HogsMeat production in the United States has changed dramatically over the past 20 years. Small family farms are being replaced by huge livestock facilities, where animals suffer horribly, workers are mistreated, the environment is being destroyed, and where rural communities are dying. Find out what factory farms are. This style of farming is being exported to other countries at an alarming rate.

Food Irradiation

Large food corporations want to raise meat in countries with cheap labor and few environmental laws. In order to do that, they need irradiation. This increases the shelf life of the food so it can travel longer distances and stay on store shelves longer. Irradiation has not been properly tested for safety, depletes vitamin content, increases the amount of toxic waste in the world, and reportedly doesn't taste good.

Fossil Fuel and Energy Use

The U.S. burns an enormous amount of fossil fuel in order to maintain its incredible rate of energy consumption. This excessive rate of fossil fuel consumption causes significant damage to the environment. Did you know that 17% of all fossil fuel used in the U.S. is consumed by the food production system?

Genetic Engineering

Genetic Engineering (GE) is the process of transferring genes from one plant or animal to another. The technology has not been properly tested, so no one knows if GE food is safe to eat. 70% of processed foods in American supermarkets now contain genetically modified ingredients.9 Currently, crops are genetically engineered; animals are next. The U.S. is pushing Europe to accept this technology, even though the majority of Europeans oppose it.

Health

Most people agree that sustainable, pasture-raised and organic foods are healthier and taste better than industrial food – scientific research is even starting to prove the health benefits. Unsustainable agriculture and factory farms also affect our health by increasing the amount of food borne pathogens, contributing to antibiotic resistant bacteria, and through incubating infectious diseases that can be easily transmitted.

Hormones

Every year, approximately 36 million cattle are raised to provide beef for US consumers.10 Two-thirds of these cattle (about 24 million cows) are given hormones to help make them grow faster.11 Six hormones are implanted in beef cattle for no other reason than to make the cows grow faster so they can be sold sooner. The US government claims the hormones are safe, but the European Union has banned hormones in beef because their scientists have found a link between the hormones and cancer.

Loss of Family Farms

BarnFamily farmers are being forced out of business at an alarming rate. According to Farm Aid, 330 farmers leave their land every week. The dramatic expansion of industrial agriculture has made it increasingly difficult for small family farmers in the U.S. and due to the new European Common Agriculture Policy, a family farm disappears every three minutes in Europe.

Pesticides

According to the EPA, over 1 billion tons of pesticides are used in the U.S. every year.13 Pesticides are sprayed on produce sold to consumers, as well as on crops fed to farm animals. Residues are stored in the animals' fat and tissue, and enter our bodies when we eat the meat. Pesticides have been linked to many medical problems.
rBGH (recombinant Bovine Growth Hormone)

rBGH, also known as BGH and BST, is a genetically engineered hormone injected into dairy cows for no other reason than to make them produce more milk. The hormone has not been properly tested for human safety and makes the animals more prone to illness and disease. In 2003, approximately 33% of the 9 million U.S. dairy cows were in herds treated with rBGH.14 So far, this hormone is banned in Europe.
Slaughterhouses and Processing

CAFOsThe meatpacking industry is dominated by a handful of corporations which handle massive quantities of meat at huge processing facilities. As a result of inadequate food safety standards and lax inspection practices, these corporations are able to operate unsanitary facilities which produce meat contaminated with the pathogens that cause foodborne illness.

More information

Japanese whaling

Since 1987, Japan has conducted an annual whale hunt in the Antarctic under the guise of "scientific" whaling. It has also embarked on a dodgy vote-buying inititative to shift the balance of power at the International Whaling Commission.

Japanese whaling

Eliminate the threat of genetic engineering

Over 70 per cent of products on supermarket shelves in Canada are made with genetically engineered (GE) ingredients. These experimental ingredients could cause irreversible biological pollution and pose unknown risks to human health. Greenpeace is working to stop the release of genetically engineered organisms into the environment and support sustainable, organic agriculture ...
Download a paper copy

"Over 90% of all sewage in third world countries is discharged completely untreated; in Latin America the figure is 98%." Ecological Sanitation, p.2

Water Under Fire

Our quality of life is directly affected by the quality of our water. Often, Canadians take fresh water resources for granted. Scientists in the Canadian Water Network, Environment Canada and other research facilities throughout Canada have recognized that our water supply is stressed by over-allocation, contamination and environmental change. Water Under Fire visits many of these facilities and talks with the scientists who give us the current perspective on many of the challenges plaguing our nation's water.

Host Bob McDonald, with his unique presentation style, will interest viewers, while detailing important information that can apply to day-to-day living and longer term goals.

There are seven programs (28 minutes each) in the Water Under Fire series. Six of the programs focus on a specific region: The Rockies; The Prairies, The North, The Great Lakes Basin, The St. Lawrence and The Maritimes. As each region faces its particular challenges, different solutions are found and in fact may be utilized in other parts of the country. The seventh episode looks at water from a national and international perspective. Presented in this concluding program are political and economic considerations that could aggravate or simplify the solutions.

BAN TERMINATOR SEEDS – JOIN THE GLOBAL CAMPAIGN

Oct. 18, 2005

Please circulate widely and get involved. (posted October 2005)

Ban Terminator – (English, Español, en français)

Terminator Technology – “Suicide seeds” are back! Your action is needed.

Unfortunately Terminator is not yesterday’s news. Corporations and governments are again pushing hard to commercialize Terminator technology – plants that are genetically modified to render sterile seeds at harvest. The Canadian government tried to overturn the international (United Nations) de facto moratorium on Terminator in February 2005. To meet this new crisis and re-build global opposition, we ask you to join the new Ban Terminator Campaign and take action with us.

Mobilization is needed now to pressure governments to ban Terminator nationally and internationally. There are two important United Nations meetings coming up where debates on Terminator are planned. We will work to establish a ban on Terminator at the major meetings of the UN
Convention on Biological Diversity: January 23-27 in Spain and March 20-31 in Brazil.

Your action is needed NOW to make this happen.

We ask individuals, communities and groups across the world to take action locally, nationally, and internationally as part of the new global strategy.

Many of you are working to secure Farmers’ Rights, food sovereignty and the self-determination of your peoples and communities. You have successfully opposed Terminator in the past. Please add Terminator to your campaign work now - and please add your work and voices to the Ban
Terminator Campaign.

WHAT YOU CAN DO:

- Groups and communities please “Endorse the Campaign” so we can show governments how strong the global opposition is http://www.banterminator.org/take_action/sign_on_to_ban_terminator
- Subscribe to receive Action Alerts and breaking news so that you can take immediate action when it is needed the most http://www.banterminator.org/take_action/subscribe
- Join with others in your area to pressure your government to ban Terminator nationally and at the United Nations. We can help provide materials and contacts.
- Organize events and actions - Become a Ban Terminator contact and
organizer.
- Share information on Terminator in your community so that we can work together
- Pass a resolution in your group or community against Terminator to communicate your protest and reasons clearly for all to see
- Visit http://www.banterminator.org for action ideas, information and campaign materials

Your input is important to us – join the strategy – participate in the campaign.

COMING SOON! to www.banterminator.org : “Select Your Country” Action and Frequently Asked Questions

HOW YOU CAN CONTACT US:

Visit http://www.banterminator.org contact@banterminator.org Full contact details are below.

CAMPAIGN DETAILS:

Purpose: The Ban Terminator Campaign seeks to promote government bans on Terminator technology at the national and international levels, and supports the efforts of civil society, farmers, Indigenous peoples and social movements to campaign against it.

Strategy: The international de facto moratorium on Terminator technology at the United Nations Convention on Biological Diversity (CBD) is under attack. Two upcoming meetings of the CBD where Terminator is on the agenda – the Working Group on Article 8 (j) in
Granada, Spain January 23-27 and the 8th Conference of the Parties
(COP8) to the CBD in Curitiba, Paraná, Brazil March 20-31 2006 – offer important opportunities to strengthen the moratorium. The build-up to these meetings is also an important opportunity to encourage governments to establish national prohibitions on Terminator technology – just as Brazil and India have done. Corporations will not stop their efforts to commercialize Terminator until governments prohibit the technology.

Origins: The Ban Terminator Campaign was initiated in response to recent efforts by governments and corporations to push for Terminator field trials and commercialization. Despite widespread opposition, in February 2005, the Canadian government attempted to overturn the CBD’s international de facto moratorium on Terminator technology. The Ban Terminator Campaign was formed in response, following discussions initiated by Canadian-based civil society organizations (ETC group,
Inter Pares, National Farmers Union, and USC Canada).

History: In 1998, ETC group (then RAFI) discovered Terminator patents. In 1999, in response to the avalanche of public opposition, two of the world’s largest seed and agrochemical corporations, Monsanto and AstraZeneca (now Syngenta), publicly vowed not to commercialize Terminator seeds. In 2000, the United Nations Convention on Biological Diversity adopted a de facto moratorium on Terminator seeds. As a result, many people believed that the crisis had passed, and the issue faded from public view. Unfortunately, Terminator is still being developed and is now being heavily promoted.

Structure:

The Ban Terminator Campaign’s steering committee:

AS-PTA - Assessoria e Serviços a Projectos em Agricultura Alternativa
www.aspta.org.br ETC Group - Action group on Erosion, Technology and Concentration www.etcgroup.org GRAIN www.grain.org Indigenous Peoples Council on Biocolonialism www.ipcb.org ITDG - Intermediate Technology Development Group www.itdg.org Pesticide Action Network – Asia and the Pacific www.panap.net Third World Network www.twnside.org.sg www.biosafety-info.net Via Campesina www.viacampesina.org

Contact Us:

Ban Terminator Campaign
contact@banterminator.org
www.banterminator.org
431 Gilmour Street, Second Floor Ottawa, Ontario Canada K2P 0R5 Phone: 1 613 241 2267 Fax: 1 613 241 2506

Nici n-au nevoie de bomba nucleara...

Prinsi de teama gripei aviare (intelegand astfel pe deplin ingrijorarea din glasul presedintelui Bush atunci cand s-a adresat omenirii de la tribuna Natiunilor Unite si a avertizat asupra pericolului unei pandemii), prinsi de teama cutremurelor care loveau pe rand Noua Zeelanda, Pakistanul, Turcia, Peru si care parca se apropiau, prin Grecia si Bulgaria, tot mai amenintator de noi, prinsi de multe alte temeri regizate intr-o masura mai mica sau mai mare de cine trebuie, era cat pe ce sa pierdem din vedere turneele-maraton a doua doamne importante de la Departamentul de Stat.

Karen Huges, subsecretar de stat, responsabila cu imbunatatirea imaginii SUA in strainatate, declara, dupa cinci zile de escale prin Cairo, Riyadh si Ankara, ca intelege mai bine acum sentimentul antiamerican din tarile arabo-musulmane.

Pe de alta parte, secretarul de stat Condoleezza Rice a vizitat timp de sapte zile nordul a ceea ce trebuie sa devina Marele Orient democrat, „atacand“ succesiv Kirghizstanul, Afganistanul, Pakistanul, Kazahstanul, Tadjikistanul, pentru ca, dupa o scurta escala - probabil pentru alimentarea aeronavei - la Paris, sa se intoarca la Moscova iar, in drumul spre casa, sa treaca si pe la Londra pentru un „dejun privat“ cu Tony Blair.

Daca prima dintre doamne s-a putut bucura de un mic succes, intelegand mai bine ceea ce stia deja, cea de-a doua, doamna Rice, nu a reusit sa ralieze Moscova la pozitia Casei Albe in privinta dosarului nuclear iranian. Drept urmare, a doua zi de la sosirea sa la Washington, Donald Rumsfeld ia si el calea aerului, hotarand sa faca prima sa vizita in China de cand este ministru al apararii, adica din 2001 incoace. In ciuda declaratiilor oficiale oferite ziaristilor ce l-au insotit - administratia americana vrea sa salute, o data oficialul american ajuns la Beijing, afirmarea Chinei ca putere economica -, pe agenda deplasarii a figurat cu siguranta la loc de cinste acelasi controversat dosar nuclear iranian. In fapt, Casa Alba doreste ca Rusia si China sa nu faca uz de dreptul de veto in dosarul pe care SUA il vor inainta Consiliului de Securitate al ONU, pentru a acuza Iranul si pentru a putea trece astfel la faza a doua a sanctiunilor - probabil militare. Realitatea irakiana face ca, cel putin pentru moment, administratia americana sa nu-si mai poata permite sa eludeze din nou Consiliul de Securitate. Mai ales ca, la presedintia acestuia, s-a aflat tocmai Romania!

Si daca, in timp ce Donald Rumsfeld era la Beijing, presedintele nostru, Traian Basescu, decide sa ia si el calea aerului, plecand spre unul dintre vecinii Chinei, Coreea de Sud, nu ar fi exclus ca administratia romana sa dea astfel un semn de revenire, o data cu criza iraniana, la vocatia pe care si-a mai manifestat-o pe vremea lui Nicolae Ceausescu, si anume aceea de mediator, dar si de actor in rezolvarea diferendelor de pe scena internationala. Dovada stau soldatii romani prezenti in Irak si Afganistan.

Incurajat si de declaratia ministrului rus de externe, Serghei Lavrov, potrivit caruia Teheranul are dreptul sa procedeze la imbogatirea uraniului, Iranul si-a reinnoit refuzul de a suspenda activitatile la centrala nucleara de la Ispahan, in vreme ce aeronavele oficiale brazdau in zig-zag diplomatic cerul lumii.

Leagan al civilizatiei universale, cu o istorie multimilenara, Iranul este un paradox geopolitic si o enigma politica. Situat la intersectia lumilor araba, turca, indiana si rusa, teritoriul iranian - zona de contacte si de comunicatii - a ramas un „spatiu al singularitatii“, o societate umana insulara ce se distinge profund de vecinii sai. Pamant al islamului, Iranul este unicul stat siit din lumea musulmana. Mare producator de petrol, e singura tara ce are acces la doua resurse energetice deodata - la cele din Golfului Persic si din bazinul petrolier al Marii Caspice. Este prima natiune din Orientul Mijlociu ce a facut doua revolutii la inceput de secol XX, dintre care una islamica.

Daca, la inceputul anilor ‘80, Iranul era o teocratie in mainile unui cler avid de putere, acum „la guvernare“ se afla principiul apararii identitatii nationale. Teheranul contemporan noua inregistreaza o crestere economica stabila, in jur de 6% pe an, s-a conectat la internet, a permis tinerilor sa studieze in Occident si, conform unor marturii, tolereaza chiar o atitudine proamericana in randurile unei fractiuni din populatia sa. Cu certitudine poporul nu e in fapt atat de antiamerican cum il prezinta mass-media internationale, ci isi construieste o democratie conforma culturii si civilizatiei sale, dar si cerintelor lumii globaliste a secolului 21.

La alegerile din vara acestui an s-au prezentat in fata votantilor mai multi candidati, s-au facut vizibile partide politice cu o prezenta mai galagioasa sau mai discreta in societate, cu orientari si de dreapta, si de stanga. Candidatii la functia suprema in stat au avut nevoie de prezenta la urne a iranienilor pentru a fi alesi.

Ca si in democratiile occidentale, si in Iran se impun restrictii candidatilor pentru a participa la viata publica. Consiliul Gardienilor Revolutiei este astfel omologul institutional al oricarei curti constitutionale europene: el garanteaza ca dezbaterile politice au loc sub controlul statului. Principiile democratiilor liberale din Occident rimeaza pe pamant iranian cu fundamentele Republicii Islamice.

Daca popoare cu contributii majore la civilizatia umana precum israelienii, rusii, francezii - nemaivorbind de americani - sunt detinatoare ale armei nucleare, de ce n-ar avea dreptul si iranienii sa o aiba? Intrebarea e alta: de ce vor sa o produca acum? O posibila explicatie ar putea fi „singularitatea“ acestui popor si de aici nevoia de a se asigura in fata riscurilor in cazul unei agresiuni armate din exterior. Iranienii nu pot da uitarii traumatismele lasate de cei opt ani de razboi cu Irakul lui Saddam Hussein si nici victimele provocate de gazele toxice utilizate in lupta, cu complicitatea Occidentului.

Democratia liberala pe cale a fi implementata astazi in Afganistan si Irak se dovedeste a nu fi idealul de urmat, idealul potrivit lumii musulmane, iar existenta insasi a unei tari precum Iranul - putere de necontestat - reprezinta o amenintare permanenta la adresa succesului scontat al acesteia.

Paradoxal, din asa-zisul conflict diplomatic planetar generat de dosarul nuclear iranian, Teheranul nu are decat de castigat. Astazi iranienii au o voce ascultata cu seriozitate si teama. De aceea nici nu mai au nevoie de bomba nucleara pentru a-si consolida pozitia de putere regionala!
Marian Oprea, Lumea Magazin

Conferinţa "PetroCollapse" New York, 5 octombrie.2005

Autorul cărţii "The Long Emergency "
Materiale audio găsiţi pe: http://www.petrocollapse.org

Discursul lui James Howard Kunstler

Acum, la sfârşitul anului 2005, eşecul nostru de a face faţă ca o societate organizată problemelor cu care ne confruntăm este un lucru uimitor. Niciodată în istoria Americii, publicul şi politicienii nu au arătat o asemenea lipsă de înţelegere, sau măcar de interes, pentru aceste circumstanţe care vor schimba pentru totdeauna vieţile noastre.

Chiar şi cea mai mare convulsie din experienţa noastră naţională, Războiul civil, a fost precedată de ani de dialog, sau chiar de acţiune. Dar în 2005, abia avem suficiente discuţii despre ceea ce se întâmplă cât să considerăm subiectul "peak oil" drept un fapt divers. Suntem prea ocupaţi să-i urmărim pe Michael Jackson şi pe Paris Hilton, sau clasamentele de Nascar, sau exhibiţiile lui Donald Trump. Suntem absorbiţi în spectacolele naţionale "cu monştri" (freak show) atunci când nu urmărim ce se mai întâmplă prin sport. Incapacitatea noastră de a acorda atenţie lucrurilor cu adevărat importante este fără precedent, aproape supranaturală.

Acesta e cazul şi la nivelele presupuse mai înalte ale societăţii. Secţiunea de ştiri a ultimului număr al revistei "New York Times" nu conţine nici un articol despre petrol sau despre benzină - şi asta la o săptămână după ce uraganul Rita a distrus sau a afectat sute de utilaje de extracţie şi platforme de producţie din Golful Mexic - ceea ce orice persoană cu capul pe umeri poate înţelege că va duce la o iarnă grea în care mulţi americani abia îşi vor permite să se încălzească - iar informaţia despre pagubele din Golful Mexic abia s-au făcut auzite.

Ce este important?

Am intrat într-o criză energetică planetară permanentă. Consecinţele sunt imense. S-ar putea să fim desfiinţaţi ca societate organizată.

Ne confruntăm cu o criză financiară, care va fi o consecinţă a crizei energetice, la fel ca şi prăbuşirea standardelor, valorilor şi comportamentului financiar.

Ne confruntăm cu o criză în modul nostru de viaţă; infrastructura suburbiei va deveni, fără speranţă, imposibil de susţinut. Cu ce vom umple rezervoarele de benzină pentru a putea parcurge zilnic distanţe de zeci de kilometri? Cum vom putea încălzi casele de 500 de metri pătraţi în care locuim? Cu ce vom alimenta parcul de autobuze şcolare? Cu ce vom încălzi şcolile?

Ce se va întâmpla cu economia care depinde de utopia petrolului ieftin - construcţia a noi şi noi McCase, WalMart-uri, parcări şi restaurante Pizza Hut? În ultimele 30 de zile, în timp ce preţurile la benzină au depăşit 80 cenţi pe litru, americanii încep să se hotărască să nu mai cumpere noile case din "Partridge Acres", la 55 kilometri de Dallas (sau de Minneapolis, sau Denver, sau Boston). Aceste alegeri individuale se vor cumula, iar sectoarele economice dependente de această activitate vor avea mari probleme. Construcţia de case a devenit practic toată economia noastră. Daţi-o la o parte şi ceea ce va rămâne nu e mare lucru: coafură, pui fripţi şi chirurgie pe cord deschis.

Şi, desigur, în timp ce industria de construcţii se restrânge, magica maşinărie a ipotecilor care învârte credite cu valori halucinante, care înseamnă tot atâtea datorii, va înceta să mai ruleze. Vom face faţă unei serii de rupturi ramificate, înspăimântătoare faţă de "afacerile obişnuite" şi nu suntem pregătiţi pentru aceasta. Nu vorbim despre aceste probleme în forumurile tradiţionale - ci doar în sălbăticia internetului.

Mai mult, facem faţă unei crize a gândirii limpezi ceea ce ne va conduce la crize viitoare ale autorităţii şi legitimităţii - a încrederii în cine va putea susţine acestui proiect de civilizaţie.

Americanii au fost odată un popor brav şi încrezător în viitor, vrând să facă faţă faptelor, dornic să muncească din greu, interesat să cunoască şi să contribuie la binele comun, nedându-se înapoi din faţa alegerilor dificile. Dar acum am devenit o ţară de clovni graşi şi de plângăcioşi, care se tem de adevăr, indiferenţi la binele comun, e greu de spus că am mai avea o cultură comună, egoişti, duşmănoşi, narcisişti care caută orice mijloc posibil de a trăi în afara comunităţii.

Acestea sunt consecinţele unui sistem de valori care pune confortul, avantajul material şi lenea deasupra oricăror alte consideraţii. Însă aceste valori nu pot ţine la un loc o civilizaţie. Am renunţat la toate celelalte valori după sfârşitul celui de-al doilea război mondial. Victoria noastră în război am folosit-o ca scuză pentru a renunţa la datoriile, obligaţiile şi responsabilităţile noastre colective.

Acesta este motivul pentru care ne referim la noi înşine drept consumatori. Aşa ne spunem la TV, în ziare ba chiar în actele legislative. Consumatori. Ce etichetă degradantă pentru oameni care se considerau odată cetăţeni! Consumatorii nu au datorii, obligaţii sau responsabilităţi pentru nimic altceva decât propriile lor dorinţe de a mânca mai multe chips-uri şi a bea mai multă bere.

Gândiţi astfel despre voi înşivă timp de 20 sau 30 de ani, şi astfel spiritul colectiv va fi afectat foarte mult în rău. La fel şi comportamentul nostru. Cei mai mari pierzători vor fi generaţiile de oameni care ne vor urma, deoarece în metamorfozarea noastră în consumatori, preocupaţi doar de bunuri materiale, am renunţat la binele comun, ceea ce înseamnă că am renunţat la un viitor şi la oamenii care se vor trezi în el.

Există şi alte obstacole în mentalul nostru colectiv care împiedică o discuţie publică despre evenimentele cu care ne confruntăm şi la care fac referire în cartea mea "the Long Emergency". Ele pot fi descrise cu precizie.

Deoarece crearea suburbiei reprezintă cea mai mare alocare greşită de resurse din istoria lumii, ea a atras după sine o puternică psihologie a investiţiei iniţiale - ceea ce înseamnă că, odată ce am pus atât de mult din avuţia colectivă într-o infrastructură a vieţii de zi cu zi, nu ne putem imagina să o schimbăm, sau să o reformăm, cu atât mai puţin să o părăsim. Psihologia "investiţiei iniţiale" este exact ceea ce face ca acest mod de viaţă să-l considerăm "nenegociabil" (NT: după cum spunea şi preşedintele G.W.Bush).

Alt obstacol în calea unei gândiri limpede este ceea ce prefer să numesc las-vegas-izarea mentalităţii americane. Esenţa jocurilor de noroc se bazează pe credinţa că este posibil să obţii ceva din nimic. Psihologia câştigurilor uşoare. Această idee a părăsit cazinourile şi loteriile şi s-a insinuat în fiecare colţ al vieţii noastre. Această idee se regăseşte în împrumuturile de 250.000 de dolari acordate fără nici o garanţie. De asemenea în inflaţia colegiilor "selecte" în care fiecare student ia note de 9 sau de 10, indiferent de cunoştiinţele lor. Aceiaşi idee apare şi în videoclipurile muzicale în care tineri negri îşi expun ceasurile de 10.000 de dolari cumpărate din banii câştigaţi pentru producerea unor versuri stupide despre viaţa de cartier - cât şi în tabuurile care ne împiedică să discutăm acest subiect. În fine, ideea este cuprinsă în adeziunea la un mod de viaţă presupus nenegociabil, bazat pe petrolul ieftin.

Ideea că este posibil să obţii ceva degeaba este în floare şi printre cei care cred că putem susţine sistemul actual de transport cu biodiesel sau cu energie solară.Oamenii care cred că este posibil să obţii ceva gratis au probleme să trăiască într-o adevărată comunitate.

Asta este adevărat şi pentru o doamnă bine intenţionată din cartierul meu care îşi conduce jeep-ul Ford Expedition pe care a lipit afişe cu "Războiul nu este soluţia". Adevărul este că, pentru ea, Războiul este Soluţia! Va trebui să se obişnuiască cu acest gând şi să se pregătească sufleteşte să-şi trimită copii să moară în Asia.

Las Vegas-izarea minţii americane este o idee dăunătoare în sine, dar ea e agravată de o altă probleme mentală pe care eu o numesc "sindromul Jiminy Cricket". " Jiminy Cricket" era micuţul prieten al lui Pinocchio din filmul de animaţie al lui Walt Disney. Ideea e că, atunci când te rogi la o stea visurile vor deveni realitate. Este un sentiment drăguţ pentru copii, poate, dar cu totul nepotrivit pentru nişte adulţi care trăiesc într-o comunitate, mai ales în vremuri grele.

Ideea că, dacă te rogi la o stea visurile ţi se vor îndeplini, este un efect evident al filmele şi reclamelor pe care le vedem zilnic, al faptului că trăim într-o lume a ficţiunilor. Problema e că, criza energetică globală nu e o ficţiune, şi nu putem să o rezolvăm pretinzând că nu există. Adulţii nu-şi pot permite să gândească copilăreşte, oricât de confortabil ar fi.

Combinaţi credinţa că e posibil să obţii ceva din nimic, cu aceea că e suficient să te rogi la o stea pentru ca visele să ţi se îndeplinească şi cu psihologia a "investiţiei iniţiale" şi veţi obţine o reţetă ideală pentru o autoiluzionare colectivă. Pe măsură ce societatea noastră este supusă la un stress sporit, vom vedea o sporire a acestui mod de gândire, odată ce oamenii îngrijoraţi se retrag în lumea propriilor ficţiuni.

Apărarea disperată a modului nostru de viaţă, presupus nenegociabil, va duce la acţiuni politice fără precedent în această ţară. Un public furios şi protestatar va aduce la putere maniaci politici care să le păstreze utopia societăţii motorizate - chiar dacă realitatea e împotrivă. Vom avea, în viitor, conducători mult mai periculoşi decât George W. Bush. (NT: Poate Arnold Schwarzenegger ?)

Există teama că nu vom reuşi să rezolvăm această criză. Viitorul va produce cu siguranţă mulţi pierzători: oameni care îşi vor pierde slujbele, veniturile, proprietăţile - şi pe care nu le vor recupera niciodată. Oameni care îşi vor pierde poziţia socială, avantajele, puterea. Oameni care îşi vor pierde sănătate şi chiar viaţa.

Nu există nici o soluţie miraculoasă la ceea ce ne aşteaptă, dar există câteva răspunsuri inteligente pe care le puteam lua ca indivizi sau în mod colectiv. Va trebui sa facem ceea ce condiţiile ne impun. Vom face faţă necesităţii de a reduce, restructura şi reorganiza activităţile fundamentale ale vieţii de zi cu zi: modul în care producem mâncarea, modul cum e condus comerţul şi fabricarea lucrurilor de care avem nevoie; modul cum ne educăm copii; mărimea, forma şi dimensiunea satelor şi oraşelor.

Aceste sarcini sunt imense. Cum vom putea să le îndeplinim?

Am o propunere. Să începem cu un proiect realist pe care îl putem îndeplini, şi încă destul de repede, şi care va constitui o mare schimbare în bine. Să începem să reconstruim sistemul de căi ferate pentru pasageri în ţara noastră. Nimic altceva din cea am putea face nu va avea un impact atât de substanţial asupra consumului de petrol. La ora actuală, avem un sistem de căi ferate de care până şi bulgarii s-ar ruşina!

Faptul că nu discutăm nimic despre asta arată cât de neserioşi suntem - şi mai ales cât de neserios e partidul democrat. Eu sunt un membru al acestui partid. Ce poziţie are partidul meu asupra acestei chestiuni? Ce a spus despre asta John Kerry? Sau Hillary Clinton şi Charles Schumer? Trebuie să cerem ca partidele politice să devină serioase în privinţa reconstrucţiei transportului feroviar în America - şi asta nu luna viitoare sau anul viitorul, ci chiar de mâine dimineaţă când răsare Soarele!

Orice persoană sau grup de persoane care au probleme trebuie să înceapă de undeva. Trebuie să facă un pas care să le arate că nu sunt fără spăranţă, că sunt capabili să realizeze ceva, iar realizarea acelui prim lucru va da încrederea necesară pentru a trece la pasul următor. Acesta e modul în care oamenii se pot salva, modul prin care se pot reconecta la realitate.

Odată am fost un astfel de popor. Am fost curajoşi, plini de resurse, generoşi şi cu respectul muncii. Ultimul lucru în care am fi crezut era acela că e posibil să obţii ceva degeaba, că putem fi ataşaţi unui mod particular de viaţă, fără legătură cu alegerile pe care le facem. Putem recupera acele elemente părăsite ale caracterului nostru colectiv. Putem fi ghidaţi, după cum spunea Abraham Lincoln, de îngerii noştri păzitori.

Trăim într-o ţară frumoasă cu sate şi oraşe pline de viaţă, cu terenuri agricole productive, şi am putea avea suficiente satisfacţii fără să ne căutăm refugiul în lumi ficţionale. Când dorim să realizăm ceva, va trebui să ne punem pe treabă, nu să ne rugăm la o stea. Să reînvăţăm diferenţa dintre dorinţă şi faptă - ceea ce probabil este cel mai important lucru pe care un adult în poate şti.

Sper să redevenim un astfel de popor. Conferinţa de azi este un bun început.

SFÂRŞIT