Cultivarea nemultumirii (II)

In al treilea rind, gandirea conventionala presupune implicit ca cel putin noile locuri disponibile pentru cei disponibilizati vor avea cel putin aceiasi nevoie de cunostinte si aptitudini ca cele vechi sau ca daca cerintele sint mai mari cei disponibilizati vor putea fi instruiti ca sa le indeplinesca. Dar cum tehnologia s-a imbunatatit, fractiunea din forta de munca care implica sarcini de inalta complexitate a crescut in timp ce fractiunea ce necesita o mai mica complexitate a scazut. Noile tehnologii de productie tind sa inlocuiasca relativ muncitorii mai slab calificati pentru ca activitatile lor pot fi mai usor automatizate, in timp ce avanseaza cererea pentru personal inalt calificat, necesar sa mentina si repare noile tehnologii. In birouri de exemplu tehnologiile de informare procesare au eliminat secretarele in timp ce o accelerata complexitate organizationala si tehnologiile sofisticate de lucru au crescut, cererea pentru mai bine instruitii asistenti administrativi. In fabrici, robotii au inlocuit asamblorii de linie in timp ce s-au creat locuri pentru ingineri si tehnicieni care concep, intretin si repara sitemele robotizate. Astfel nu orcine poate fi instruit si educat sa ocupe astfel de pozitii. Nu putem fi toti programatori de computere, analisti financiari ori proiectanti de sisteme robotizate.

Si in orice caz aceste locuri de munca sint pe departe de a fi abundente. Asa ca o crescinda tehnologie de varf si o economie bazata pe o minoritate de angajati cu cunostinte ridicate cu greu va recompensa relativa mica proportie din muncitorii care au abilitati intelectuale ridicate in timp ce celelalte vor concura cu mult mai slab calificate si prost platite pozitii.
Daca dorinta noastra materiala nu este de nesatisfacut si daca un numar important de muncitori nu pot urca spre joburi mai inalt calificate, cu timpul forta de munca a economiei nostre va tinde sa se polarizeze intre pe de o parte o patura ingusta din ce in ce mai bogata, elita care detine si conduce tehnologiile de productie dar care nu doreste sa consume toate produsele ei iar pe de alta parte o masa tot mai mare de disponibilizati dar care nu pot genera suficienta cerere ca sa consume produsele. Care este solutia de iesire? Raspuns: o constanta crestere economica. Cresterea creeaza noi ramuri de productie si genereaza noi locuri de munca necesare pentrui a absorbi pe cei disponibilizati tehnologic. Economia Americana de exemplu trebuie sa cheltuie 3 - 5 % annual dublind ca marime la fiecare 15 - 25 ani doar pentru a tine rata somajului sa nu creasca! Si ca sa obtina aceasta crestere conducatorii nostrii si corporatiile – operind aceiasi presupunere ca oamenii au o dorinta nesatioasa de a cheltui si aspratii crescinde de bunsatare, ne indeamna neincetat prin toate mijloacele posibile sa fim risipitori. Cu dorinta noastra si deseori nerabdare, comercianti, companii de carti de credit si banci ne bombardeaza cu reclame (aratindu-ne cum noi raminem in urma vecinului) in timp ce guvernantii se joaca cu initiative economice, ca si rate scazute la dobinzi, si scaderi de taxe – toate in scopul de a ne face sa imprumutam bani si ai cheltui.
In ciuda faptului ca vietile nostre sint saturate cu bunuri care au ajuns la un nivel inimaginabil pentru generatiile anterioare, o abundenta materiala si ca mai multi bani si posesie materiala nu adauga ori adauga putin la fericirea noastra, trebuie sau sintem educati sa ne simtim cronic nemultumiti de abundenta noastra.
In esenta logica economiei nostre lucreaza astfel: daca sintem nemultumiti cu ce avem, cumparam mai mult. Daca cumparam suficiente lucruri economia va creste. Daca va creste economia atunci disponibilizatii vor putea gasi noi locuri de munca iar daca ei gasesc noi locuri de munca atunci va fi suficinenta cerere economica sa preintimpine o cadere economica sau un conflict politic. Stabilitatea capitalismului modern - si crescinda stabilitate a economiei mondiale - cere cultivarea nemultumirii materiale, nesfirsita crestere a consumului personal si stabila cerstere economica pe care consumul o genereaza. Fara crestere economica bogatii si saracii in societatea noastra in curind s-ar confrunta intre ei intr-un dureros conflict iar in timp indelungat largirea prapastiei intre aceste grupuri ar rupe societatea in doua. Rolul nostru economic in aceasta cultura a consumismului este putin mai mult decit satisfacerea poftelor pasagere care servesc functia de mentinere a iesirilor economiei. Starea noastra psihologica este comparabila cu cea a dependentei de droguri: cumparind lucruri nu ne face mai fericiti decit poate pentru un moment dupa cumparare. Dar repetam acest act la nesfirsit. De ce? Exista multe cauze. Cea mai importanta si deseori supraevidentiata este deoarece consumismul ajuta sa ne anestezieze impotriva terorii provocata de vietile goale – vieti care capitalismul si consumismul impreuna au ajutat sa le goleasca de continut. Noile tehnologii creeaza o constanta si anevoioasa crestere economica , care inseamna ca in medie o persoana in economia americana trebuie sa isi schimbe locul de munca la fiecare 4 ani sau chiar mai devreme! Aceasta insecuritate economica declanseaza stress in vietile noastre in timp ce centrifugarea economiei noastre faramiteaza societatea ca un intreg.. Amindoua aceste tendinte sfisie tesatura de ingrijire, incredere si reciprocitate esentiala pentru fericirea noastra. Astfel in locul conexiunilor vitale intre oameni care vin din comunitati puternice, familii si prietenii noi le substituim cu placerea trecatoare de a cumpara lucruri noi. De asemenea substituim hyper stimularea permisa prin frenetica miscare cu ajutorul automobilelor si avioanelor si printr-un torent de informatii venite prin televiziune, jocuri pe calculator si Internet. Aceste diversiuni mai departe fragmenteaza vietile noastre dar si relatiile noastre sociale. Ele de asemenea ne fura perioadele de timp linistite de care avem nevoie sa ne focalizam asupra activitatilor de citit, scris, dans, gradinarit, diferite activitati sportive, cintatul la diferite instrumente musicale or simplu joaca cu copii nostrii – lucruri care sa ne aduca adevarata fericire. Si pentru ca sintem nesatisfacuti cronic, incercam sa ne amagim pe noi insine cumparind si mai multe lucruri.
Psihologii ne spun ca reversul dependentei este abandonul. Dependenta noastra in crestere – si catre consumismul care face posibila cresterea – poate fi sustinuta numai daca combatem efectele negative ale cresterii. Dar aceste efecte sint reale si pot fi adinc personale. Ele includ bolile epidemice apartinind societatilor bogate ca: tulburari de alimentatie, anorexia, bulimia si ingrijoratoarele lor rate de depresii clinice. Cresterea continua a productivitatii in fermele noastre si in productia de alimente a facut hrana abundenta si ieftina astfel incit agro-comertul ne bombardeaza cu reclame sa cumparam cit mai multe din produsele lor. Un rezultat deloc de neglijat: numarul de persoane supraponderate pe glob – aprope 1.2 miliarde, cei mai multi in tarile bogate – acum egaleaza numarul celor flaminzi si subnutriti aproape toti in tarile sarace. In acelsi timp agentiile publicitare cultiva constant nemultumirea, ca cine sintem, cum vrem sa aratam si unde locul nostru in societate paradoxal a intiparit in mintea nostra notiunea ca sa fii slab este ideal, cu costuri psihologice devastatoare pentru multa lume, cu siguranta de sex feminine.
Apoi exista mai multe probleme generale legate de depresie. Depinzind de cum este masurata, boala a devenit de 3 - 10 ori mai comuna in ultimii 50 ani. In fiecare generatie succesiva un mare procent de oameni experimenteaza cel putin un sever episod de depresie si aceasta depresie loveste oamenii mai devreme in viata lor. Cercetatorii au sugerat multe explicatii dar in repetate rinduri ei subliniaza un manunchi de factori: eroziunea comunitatilor si a familiilor, o cultura economica care promoveaza insecuritatea economica si individualismul extrem, neatinsele standarde de frumusete (pentru femei) si o coplesitoare proliferare a optiunilor consumatorului – deoarece pentru un surprinzator numar de oameni, o abundenta de optiuni nu provoaca multumire ci dimpotriva un acut stress si un sentiment de frustrare.

FDA poised to OK food from cloned animals

Scientists say meat, milk just as safe as from conventional livestock

WASHINGTON - Federal scientists have concluded there is no difference between food from cloned animals and food from conventional livestock, setting the stage for the government to declare Thursday that cloned animals are safe for the human food supply.

The Food and Drug Administration planned to brief industry groups in advance of an announcement. The agency indicated it would approve cloned livestock in a scientific journal article published online earlier this month.

The agency “concludes that meat and milk from clones and their progeny is as safe to eat as corresponding products derived from animals produced using contemporary agricultural practices,” FDA scientists Larisa Rudenko and John C. Matheson wrote in the Jan. 1 issue of Theriogenology.

Also, FDA believes that no special labels are needed for food from clones or their offspring, the scientists wrote. Consumer groups say labels are a must, because surveys have shown people to be uncomfortable with the idea of cloned livestock.“Consumers are going to be having a product that has potential safety issues and has a whole load of ethical issues tied to it, without any labeling,” said Joseph Mendelson, legal director of the Center for Food Safety...

Iran opens Holocaust conference

Vesti bune ...

Pentru toti romanii care se simt aproape de etnia rromilor (tiganii cum ii numim noi) am aflat ca Un român propune la Roma instituirea Zilei Internaţionale a rromilor. Acum aveti unica ocazie sa va deziceti de natiunea romana - cu care oricum nu aveti prea multe in comun - si sa faceti un ban cinstit. Cum? Uite cum: declarati ca sinteti rromi si veti primi un sac de bani. Tiganimea va cere compensatii cum ca au fost macelariti ca jidanii si probabil daca vor accepta conditiile de sus vor primi o gramada de bani. Cum imbunatatirea starii materiale este singurul vostru scop in viata, grabiti-va sa fiti primii pe lista! Ce va foloseste voua sa fiti romani? Noua RRomanie este mai viguroasa si pe placul Puterilor Centrale.
Cum toata lumea vrea liniste si nu altceva si cum "unii" fac galagie si incearca sa-i trezeasca din adormire este timpul sa spunem:
Noapte buna!

As we settle into the nighttime of dispair, fret not, for the Sun will rise again!

Good morning!!
We, here, will never forget those who died on September 11, 2001, as we seek to protect the Republic from all who will do her harm!!
A survey of greeting cards in the United Kingdom show that only 1 percent of so-called "Christmas cards" actually mention the word "Christmas" in the message or contain a Christmas-related scene.
Because a rabii threatened to sue the airport if he wasn't allowed to erect an 8-foot menorah, Sea-Tac Airport in Seattle has removed all 15 of its Christmas trees.
Frank Rich of the New York Times has declared that we have lost in Iraq and that we now need to concentrate on other wars that are salvagable, such as Afghanistan (never mind it's the same war).
And despite having become a walking cliche when the bribary money was found in his Congressional office refrigerator, Jefferson has been relected by his Louisiana district in a run-off election.
For AMERICA - The Right Way, I remain yours in the Cause, the Chairman.

Globalizarea si monstrii ei (III): Philip Morris si industria tutunului

Cititi raportul anterior: Coca-Cola…
PHILIP MORRIS INTERNATIONAL, redenumita in 2003 Altria Group, este un alt simbol al globalizarii. Cifrele de afaceri din Raportul Anual din 2003 arata venituri nete de 81 miliarde USD, din care 50 miliarde sunt rezultatul vanzarilor de tutun iar 30 de milairde provin din vanzarea produselor alimentare. In 1988 Philip Morris a cumparat Kraft Foods, din care detine 84%. Brandurile de tutun ale Philip Morris includ Marlboro, L&M, Virginia Slims, Parliament, Chesterfield si Philip Morris. Donatiile caritabile facute de Philip Morris in 1998 totalizau 0.7% din veniturile nete ale companiei.
Un raport al Organizatiei Mondiale a Sanatatii (OMS) de la mijlocul anilor ‘90 arata ca industria mondiala a tutunului castiga anual 168 de miliarde USD, mai mult decat economiile a 180 din cele 205 tari ale lumii. Acelasi raport arata ca “Tutunul cauzeaza anual mai multe morti decat toate celelalte forme de abuzuri de substante cunoscute la un loc”, omorand 3 milioane de oameni anual, adica unul la fiecare 10 secunde. Topul tarilor lumii in ordinea numarului de tigari pe fumator pe cap de locuitor este condus de Polonia, Grecia, Ungaria si Japonia.
Altria este deci o corporatie multinationala care prospera de pe urma vanzarii tutunului. Acest raport prezinta aspecte vizand etica industriei tutunului.
Tutunul si sanatatea
Efectele devastatoare ale tutunului asupra sanatatii nu mai sunt negate de nimeni, nici macar de Philip Morris, care admite din 1999 pe website-ul sau: “Exista un consens medical si stiintific in privinta faptului ca fumatul cauzeaza fumatorilor cancer la plamani, boli ale inimii, emphysema si alte boli serioase. Fumatorii sunt mult mai expusi decat nefumatorii la boli serioase precum cancerul la plamani. Nu exista tigari “sigure”. Au existat si exista mesaje ale autoritatilor medicale publice in toata lumea. Fumatorii si fumatorii potentiali ar trebui sa se bazeze pe aceste mesaje cand iau decizii legate de fumat.” Philip Morris recunoaste aceste lucruri la 35 de ani dupa ce US Surgeon General a avertizat populatia in privinta lor.
In 2002, industria tutunului din Statele Unite a acceptat sa plateasca daune de 206 miliarde USD pentru a scapa de procesele-clasa deschise impotriva ei de fumatorii americani. Banii urmeaza a fi platiti in 25 de ani si nu scutesc companiile de procesele fumatorilor individuali. Un proces deschis in acelasi an in Florida ar putea duce la o despagubire atat de mare incat sa falimenteze industria tutunului. Juriul acestui proces a decis ca cele mai mari 5 companii de tutun americane au produse “deficiente” si “mortale”. De altfel Altria are pe pagina sa web un link special la lunga serie de procese care au fost deschise impotriva sa. Iar in noiembrie 2004 a anuntat ca s-ar putea divide in 3 companii pentru a reduce efectele acestor procese asupra Philip Morris.
Un raport din 1999 al Organizatiei Mondiale a Sanatatii citat de un raport de la Stanford University afirma: “Tutunul a ucis 4 milioane de oameni in 1999. [Adica 10% din totalul deceselor lumii s-au datorat tutunului, n.a.] La sfarsitul anilor 2020, numarul victimelor tutunului va ajunge la 10 milioane pe an.” In prezent, website-ul OMS plaseaza numarul mortilor anuale datorat fumatului la 5 milioane si afirma ca o jumatate din fumatorii de azi (650 de milioane) vor fi ucisi de tigarile lor [concluzie la care ajunge si Banca Mondiala, vezi mai jos, n.a.] Alte initiative ale OMS impotriva tutunului sunt disponibile la aceeasi adresa, inclusiv lansarea programului Framework Convention on Tobacco Control (FCTC) care ar putea ajuta interesele publicului in lupta cu interesele corporatiilor. Tutunul este cauza principala a deceselor evitabile din lume, 70% dintre acestea aparand in emisfera sudica, mai inapoiata. Comertul liber cu tutun aduce beneficii imense sefilor si actionarilor gigantilor industriei tutunului in detrimentul acestor tari sarace. De aceea Philip Morris se opune FCTC pe motivul ca ar incalca “principiile traditionale ale comertului liber”. Philip Morris este una din corporatiile care a beneficiat cel mai mult de pe urma “comertului liber”, care i-a permis sa introduca produsul sau “mortal” (adjectiv folosit de juriul din Florida) in toate tarile lumii.

Cititi mai mult la:
http://ro.altermedia.info/mediusanatate/globalizarea-si-monstrii-ei-iii-philip-morris-si-industria-tutunului_5779.html

Globalizarea si monstrii ei (II): Coca Cola

Cititi raportul anterior: Mc Donald’s…
COCA COLA este un simbol al globalizarii. Din 1886, compania vinde bauturi racoritoare si apa imbuteliata, alaturi de inghetata, deserturi si siropuri aromate. Lista tuturor brandurilor companiei este prea lunga pentru a fi reprodusa complet aici. Azi, peste 400 de marci sunt produse in 200 de locatii din intreaga lume.
Cateva nume mai cunoscute romanilor: Coca-Cola, Dannon, Dasani, Nestea, Dr Pepper, Dorna, Evian, Fanta, Fruitopia, Frisco, Ice Mountain, Izvorul Alb, Jet Tonic, Kinley, Oasis, Odwalla, Poiana Negri, Powerade, Sprite si Sport Cola.
Sediul central al firmei este in Atlanta, Statele Unite. Compania are 49.000 de angajati si veniturile sale in 2003 au fost de 21 miliarde USD. [2] Devenita corporatie inca de acum 100 de ani, Coca Cola a avut o evolutie care ilustreaza de-a lungul intregului secol XX multe din aspectele globalizarii. Ne vom rezuma la o enumerare a faptelor, indicand cititorilor referinte pentru informatii mai complete:
COCA COLA SI DREPTURILE OMULUI
In anii ‘30, Coca Cola a fost partenera de afaceri majora a regimului nazist. “Este cunoscuta colaborarea Coca Cola cu regimul lui Hitler intre 1933 si 1945 ca si vanzarea a nenumarate milioane de sticle de bauturi racoritoare Germaniei in aceeasi perioada” spun Jones E. si Ritzman F. in “Coca Cola goes to war”. In acelasi timp in care Coca Cola era promovata in USA ca un mijloc de ridicare a moralului soldatilor americani in WW-II, reprezentantii companiei din Germania sponsorizau evenimente naziste si propulsau Coke in fruntea celor mai populare bauturi din Germania. Cand nazistii au inceput invadarea Italiei, Frantei, Belgiei, Olandei, Luxemburgului si Norvegiei, avocatul Coca Cola era angajat la Biroul German pentru Proprietate Straina. El calatoarea cu trupele naziste prin Europa si a pus bazele centrelor Coca Cola in fabricile de racoritoare confiscate de nazisti, unde Coca Cola a angajat si civili rapiti.
Anii ‘70 au adus asasinarea unor lucratori de la fabrica de imbuteliere Coca Cola din Guatemala, evenimente care se vor repeta si in alte locuri. [1] In anii ‘80, Coca Cola a sustinut regimul Apartheid din Africa de Sud iar in anii ‘90, brutalul regim Abacha din Nigeria. [1]
Poate cea mai cunoscuta controversa privind drepturile omului, cu implicarea Coca Cola, este boicotul international promovat de columbienii din sindicatul Sinaltrainal, dupa repetate cazuri de intimidare, tortura, rapire, detinere ilegala si ucidere a unor lucratori de la fabricile de imbuteliere Coca Cola din Columbia. International Labour Rights Fund din Statele Unite, alaturi de US United Steelworkers, au deschis proces Coca Cola acuzand responsabilii fabricii din Columbia de folosirea unor unitati paramilitare pentru a suprima activitatea sindicala.

La 31 martie 2003, un judecator districtual american a gasit justificata cererea Sinaltrainal de deschidere a unor procese impotriva Coca Cola, sub acuzatia de violare a drepturilor omului de catre trupe paramilitare, la cererea companiei. Procesele au fost intentate in virtutea Aliens Tort Claims Act (ACTA) (vezi Morning Star, May 20, 2003). [1] Cazul nu este inca rezolvat, iar Coca Cola incearca sa scape afirmand ca nu poate fi trasa la raspundere deoarece fabrica nu este sub controlul ei direct. (The Independent, London, February 13, 2002).
World Social Forum (Forumul Social Mondial) a declarat 22 iulie 2003 ca “Zi internationala impotriva Coca-Cola” si inceputul unui boicot de un an impotriva produselor acesteia. Actiunea a fost sustinuta si de Sinaltrainal, care promoveaza boicotul si in afara Columbiei. Boicotul se refera direct la folosirea trupelor paramilitare ca instrument de forta impotriva sindicalistilor columbieni.
Coca Cola a fost acuzata si de discriminare sexuala. In mai 2002, compania a fost nevoita sa plateasca 8,1 milioane USD unui numar de circa 2.000 de angajate, ce fusesera platite mai prost decat se prevedea in contracte. Alte 42 de milioane vor fi platite la alti 980 de angajati, chiar din Atlanta, unde este sediul central al corporatiei, si inca 3,9 milioane USD vor ajunge la circa 1100 de angajate din America de Nord. [2]
Nici discriminarea rasiala nu este o “necunoscuta” pentru Coca-Cola. In noiembrie 2000, compania a fost obligata sa plateasca 192,5 milioane USD in urma unui proces pe acuzatii de discriminare rasiala, si a promis sa schimbe modul in care conduce, promoveaza si trateaza angajatii minoritari. “Rezolvarea” gasita a nemultumit pe multi angajati negri, care sustin ca sunt in continuare discriminati si impiedicati sa promoveze. (Dallas Morning News, 1/5/02 Washington Post, 4/2002)
COCA COLA SI MEDIUL INCONJURATOR
In cateva regiuni din sudul Indiei, printre care Kerala si Tamil Nadu, boicoturile contra Coca Cola au fost in vigoare ani de zile, in ciuda represiunilor politiei. Localnicii acuza producatorul de bauturi de consum excesiv de apa, dupa ce fabricile din zona au pompat apa din subteran la un debit atat de mare incat pur si simplu sursele au secat, lasandu-i pe oameni fara apa, de poluarea puturilor si de distrugerea agriculturii locale, prin prezentarea unui reziduu chimic drept…ingrasamant. Aceasta s-a facut desi un studiu al Universitatii Essex a aratat ca acel compus are concentratii periculoase de toxine, pintre care cadmiu, care au ajuns in apele subterane si de aici la oameni si restul vietuitoarelor din zona.
Dupa ce BBC-ul a difuzat un documentar despre aceasta situatie, Coca Cola a incetat deversarea acestor reziduuri cu titlul de ingrasaminte dar nu a facut nimic pentru repararea daunelor deja produse.) Opozitia indienilor fata de Coca Cola este printre cele mai puternice din lume, un nou protest fiind asteptat chiar in acest inceput de an.
Coca Cola a fost amenintata cu boicotul in Australia, in 1993, din cauza problemelor ecologice generate de refuzul ei de a introduce sticlele returnabile. In aceeasi tara si in acelasi an, Coca Cola a fost acuzata de dezinformarea consumatorilor.
In mai 2003, filiala din Panama a fost amendata cu 300.000 USD pentru poluarea raului Matasnillo din Panama. [2]
TEHNICILE DE MARKETING SI PUBLICITATE
Coca Cola a folosit tehnici de marketing si publicitate dubioase, printre care sponsorizarea American Academy of Paediatric Dentistry, si impiedicarea prezentarii catre public a unui raport realizat de World Health Organisation pe tema alimentatiei sanatoase. Raportul arata contributia la obezitate a consumul de bauturi racoritoare. Obezitatea este cauza numarul unu a mortilor neprovocate in Statele Unite si cauza numarul doi in Europa, dupa fumat.
O alta forma de advertising care a suscitat numeroase proteste este introducerea in scoli a automatelor de vandut bauturi racoritoare, pentru elevi. Aceasta practica a dus la un monopol al Coca Cola asupra vanzarii bauturilor racoritoare in scoli si a propulsat compania in fruntea producatorilot de bauturi racoritoare din America. In acelasi timp, a declansat boicoturi care sunt inca in vigoare in scoli prestigioase precum Berkeley, Harvard, Yale, New York University si Rutgers.

cititi restul articolului la:
http://ro.altermedia.info/antisistem/globalizarea-si-monstrii-ei-ii-coca-cola_5764.html

Globalizarea si monstrii ei (I): Mc Donald’s?

Text realizat de Altermedia si difuzat cu ocazia Zilei Mondiale a Alimentatiei, declarata de FAO/ONU pe 16 octombrie, care coincide cu ziua mondiala de protest impotriva McDonald’s.

PATRONATUL LANTULUI de restaurante McDonald’s cheltuieste anual aproape 2 miliarde $ pentru reclame si promotii, incercand sa cultive imaginea unei companii ecologice si implicate social, precum si restaurantele sale ca „loc de recreere”. Copiii sunt momiti (tragand parintii dupa ei) cu jucarii si alte nimicuri.
Insa in spatele mutrei zambitoare a lui Ronald McDonald sta crunta realitate: McDonald’s este interesata doar de bani, de la oricine si (aproape) oricum. Profiturile celor 25 000 de restaurante din 119 tari depasesc 3 miliarde $ lunar. Rapoartele anuale vorbesc de noi si noi magazine in lumea intreaga, o noua unitate se deschide la fiecare 5 ore; insa extinderea retelei inseamna mai multa uniformitate, mai putina alegere, subminarea sanatatii individuale si a initiativelor si comunitatilor locale.
PROMOVAREA UNEI HRANE NESANATOASE
McDonald’s isi promoveaza produsele ca „nutritive”, insa in realitate vinde o hrana de foarte proasta calitate – continut crescut in grasimi, sare si zaharuri, scazut in fibre si vitamine. O dieta de acest tip este strans legata de afectiuni ale inimii, cancer, diabet etc – asa numitele „boli ale civilizatiei”. Produsele contin numerosi aditivi, unii din ei cancerigeni, si provoaca hiperexcitabilitate la copii. Carnea este sursa majoritatii toxiinfectiilor alimentare. Odata cu dezvoltarea agriculturii si zootehniei moderne, intensive, alte boli – legate de reziduurile chimice, practicile agricole nenaturale sau abuzul de antibiotice – au devenit un pericol pentru oameni si animale.
EXPLOATAREA MUNCITORILOR
Personalul din industria alimentara este platit prost. Majoritatea celor care lucreaza la McDonald’s primeste salariul minim pe economie. A aparut chiar si termenul popular de „McJob” – slujba slab platita si fara viitor. In multe tari, McDonald’s nu plateste orele suplimentare. Presiunile facute spre a mentine profiturile mari si salariile mici rezulta in supraincarcare si oboseala a personalului, care poate duce la accidente. Majoritatea angajatilor sunt oameni cu foarte putine optiuni de angajare, asa ca sunt fortati sa accepte exploatarea - si pe deasupra sa mai si zambeasca! Nu e surprizator ca rotatia de personal la McDonald’s este mare, facand dificila sudarea unei echipe sindicale si lupta pentru conditii mai bune, mai ales in Romania, unde sindicatele sunt inca departe de organizatiile similare occidentale, active si insistente pentru drepturile salariatilor.
INVAZIA SUBCULTURALA AMERICANA
McDonald’s este nu doar o sursa de hrana proasta, ci si unul din avanposturile cele mai evidente ale subculturii americane de consum. „Stilul de viata” promovat de McDonald’s ucide cu incetul individualitatea si personalitatea, inculcand in mintea tinerilor (in special, dar nu numai) dependenta de drogul consumismului. Chifteaua de la „Mac” inabuse traditia culinara, rareste mesele si reuniunile linistite in familie si ajuta din plin la „robotizarea” angajatilor care, mancand „rapid” la McDonalds castiga minute in plus nu pentru copii si familie, ci pentru biroul la care se intorc grabiti si unde intotdeauna e ceva urgent de terminat.
JEFUIREA SARACILOR
Vaste arii din tarile sarace sunt folosite pentru recolte sau ferme de crestere a animalelor ce vor fi mancate in Occident. Aceasta inseamna, implicit, neglijarea nevoilor locale. McDonald’s promoveaza produse din carne, incurajand oamenii sa consume carne mai des, ceea ce epuizeaza tot mai multe resurse de hrana. Sapte milioane de tone de furaje duc la obtinerea a doar un milion de tone de produse din carne. Cu o dieta continand in principal vegetale si cu pamantul impartit in mod corect, aproape fiecare regiune din lume ar putea sa dea suficienta hrana pentru locuitorii sai.
DISTRUGEREA MEDIULUI
Padurile din intreaga lume – vitale pentru viata – sunt distruse tot mai rapid de companiile multinationale. McDonald’s a fost nevoita sa recunoasca faptul ca amplaseaza ferme pe pamanturi defrisate, impiedicand astfel regenerarea lor. De asemenea, folosirea de catre multinationale, pentru ferme, a terenurilor agricole, obliga populatia locala sa se mute in alte zone.
McDonald’s este cel mai mare consumator de carne de vita din lume. Emisiile de gaz metan provenite de la vitele crescute pentru consum contribuie la criza „incalzirii globale”. De asemenea, agricultura intensiva, moderna, este bazata pe utilizarea chimicalelor daunatoare pentru mediu.
Un sfert din gunoiul produs anual in SUA provine din industria fast-food. In fiecare an, numai McDonald’s genereaza 700 000 tone de deseuri de ambalaje, o parte din ele sfarsind prin a polua orasele si solul.
BARBARIA CONTRA ANIMALELOR
Meniurile lanturilor de fast-food-uri au ca ingredient principal sacrificarea a milioane de animale. Cele mai multe sunt crescute intensiv, artificial, fara acces la aer proapspat si soare si fara libertate de miscare. Uciderea lor este barbara. Noi avem libertatea sa alegem daca mancam sau nu carne; animalele sacrificate nu o au.

cititi restul articolului la:
http://ro.altermedia.info/antisistem/ce-e-in-neregula-cu-mc-donalds_5336.html

Cultivarea nemultumirii ( I )

De ce politicienii nostrii, facatorii de legi, economistii si comentatorii publici ramin asa de fixati in mentinerea cresterii economice chiar daca e cunoscut ca venituri mai mari nu ne fac mai fericiti?

Prin insasi natura lui capitalismul inlocuieste forta de munca care poate eroda cererea economica esentiala in mentinerea vigorii capitalismului. Cresterea economica – sustinuta in parte de cultura consumismului – absoarbe forta de munca disponibilizata in noi locuri de munca si industrii. Procesul deopotriva mentine cererea si asigura ca somerii si cei dein paturile defaforizate nu deviaza spre nemultumiri sociale producind destabilizare. In competitia brutala a economiei capitatilste, companiile supravietuiesc in parte prin mentinerea preturilor de productie cit de jos posibil. Ei fac deseori asta prin inventarea sau achizitionarea de noi tehnologii care ii ajuta sa foloseasca intrarile in procesul de productie – capital, forta de munca si resurse – mai efficient. Un rezultat cunoscut este productivitatea muncii. Fiecare muncitor intr-o firma care produce computere de exemplu poate produce in medie mai multe computere pe unitatea de timp. In 1999 in imensa unitate Dell din Austin, TX, 2 muncitori asamblau un PC in 14 minute. Pina la finele anului 2004 numai o singura persoana putea efectua aceiasi sarcina in doar 5 minute – un procent remarcabil de 82% in cresterea productivitatii muncii numai in 5 ani.
Cei mai multi economisti spun ca cresterea productivitatii este motorul care angreneaza stabila expansiune a bunastarii economii capitaliste dar si cresterea pe termen lung a venitului pe cap de locuitor. Toate lucrurile fiind egale, o mai mare productivitate face computerele mai ieftine si piata de computere sa infloreasca. Si cum computerele devin mai ieftine consumatorii pot sa aiba mai multe in viata lor sau ei pot cheltui mai putin din venitul lor pe ele. Daca mai tirziu ei vor avea mai multi bani sa cheltuieasca pe alte lucruri aceasta se va vedea ca si o crestere de venit.
Dar o mai mare productivitate aduce implicit costuri sociale. Cind producatorii de computerele introduc tehnologii care fac muncitorii lor mai eficienti, ei nu vor pastra toti muncitorii ca sa produca mai multe computere. Uneori pentru a spori profitul ei disponibilizeaza muncitorii. Conform cu mentalitatea conventionala aceasta nu este o problema pe termen lung sau mediu. Astfel companiile vor investi profiturile lor in noi intreprinderi facind de exemplu – jocuri pe calculator – astfel incit muncitorii care si-au pierdut locurile de munca vor avea inca odata venituri pentru a cumpara mai multe produse. Urmind aceasta logica, innoirea tehnologica joaca un rol dublu: disponibilizeaza forta de munca dar in acelasi timp creeaza posibilitati pentru noi locuri de munca. Exista ample evidente in a sustine aceasta gandire conventionala larg raspindita de convingerea ca capitalismul va produce continuu bunastarea materiala. Dar aici intervin si citeva probleme critice.
In primul rind presupunerea implicita ca oamenii manifesta o dorinta nesatula materiala – care face ca oamenii todeauna sa isi doaresca tot mai multe lucruri. Daca aceasta presupunere este corecta, indivizii care economisesc banii deoarece computerele sint mai ieftine vor cheltui pe alte lucruri mai degraba de ai pune in banca sau sub saltea. Companiile in schimb pot fi sigure ca vor vinde surplusul generat prin marirea productivitatii. Dar daca acesta presupunere e gresita si indivizii nu au aceasta dorinta nestapinita materiala – si cercetari asupra relatiei venit-fericire sugereaza ca uneori ei nu au aceasta dorinta - ei poate ca nu vor cheltui banii ca sa indemne companiile sa creeze noi locuri de munca pentru ceu disponibilizati prin cresterea productivitatii.
In al doilea rind gandirea conventionala rar recunoaste scopul si ingaduinta disponibilizarii fortei de munca. Se intimpla in toate intreprinderile tot timpul. Indivizii care isi pierd locurile de munca intr-un sector vor gasi de obicei noile lor locuri de munca in alt sector aduc o usurare momentana insecuritatii cronice economice. Pina recent ramura de servicii a economiei a oferit un fel de refugiu: remuneratiile casierilor, lucratorilor in restaurante, agentii de vanzari nu au fost foarte mari dar cel putin productivitatea in sectorul serviciilor nu a crescut asa de repede astfel incit locurile de munca au fost din abundenta chiar daca nu mai sigure. Acum in acest sector se intrevede o rapida crestere a productivitatii. Noi cu totii am observa schimbarile. De exemplu, cind a fost ultima data cind ati vorbit cu o telefonista? Serviciile automate de operatorie folosind tehnologiile de recunoastere vocala avansata au disponibilizat cei mai multi dintre operatorii umani.

Higher postpartum risk in first 3 months: study

First-time mothers face an increased risk for mental disorders such as schizophrenia, depression and bipolar disorder in the first three months after childbirth, a new study suggests.
CTV.ca News Staff

"I felt like there was no hope for me," Helen Vasa, a postpartum depression patient, told CTV News.
"I remember begging my mother to help me, telling her I can't cope, I don't know what to do, I don't know how to function."
The study, which will be published in the Dec. 6 issue of the Journal of the American Medical Association, also found that new fathers do not have an increased risk for postpartum mental disorders.
The Danish researchers conducted a study to estimate the risk of postpartum mental disorders requiring hospital admission or outpatient contact for first-time parents up to one year after childbirth.

Media Conglomerates, Mergers, Concentration of Ownership

Some nations can influence and control their media greatly. In addition, powerful corporations also have enormous influence on mainstream media.
In some places major multinational corporations own media stations and outlets. Often, many media institutes survive on the advertising fees, which can lead to the media outlet to be influenced by various corporate interests. News coverage and other media content can therefore be adversely affected. For example, stories end up biased or omitted so as not to offend their advertisers or owners. While corporate media per se may not be a bad thing, it is when there is a concentration of ownership that there is a risk of increased economic and political influence that can be somewhat unaccountable, which is of concern.

Who owns the Media?

The U.S. media landscape is dominated by massive corporations that, through a history of mergers and acquisitions, have concentrated their control over what we see, hear and read. In many cases these giant companies are vertically intergrated, controlling everything from initial production to final distribution.
These charts are derived in part from information gathered by Columbia Journalism Review’s Who Owns What? site, one of many excellent resources on the web regarding media ownership..

Despre monopolizarea resurselor de apa potabila

COMBINAŢIA NEFASTĂ dintre creşterea nevoii de apă potabilă şi micşorarea drastică a resurselor de apă potabilă a stârnit interesul corporaţiilor multinaţionale care vând apă pentru sume mari de bani. Industria apei este speculată de Banca Mondială ca o industrie potenţială cu profituri de ordinul trilioanelor de dolari. Astfel, apa a devenit “aurul albastru” al secolului XXI (pe locul 2 după petrol, considerat aurul negru).
Privatizarea apei reprezintă unul dintre obiectivele de la Washington, care fac parte din filosofia economiei unice mondiale. În baza acestei filosofii, se stipulează liberalizarea oricăror tranzacţii, investiţii şi privatizări. Maude Barlow, membru în Consiliul Canadei şi Tony Clarke, director al Institutului Polaris sunt coautori ai unui studiu intitulat: „Aurul albastru: Marea hoţie corporatistă a resurselor mondiale de apă potabilă”. În cele ce urmează, prezentăm un rezumat al mai multor conferinţe desfăşurate la New York în septembrie 2003, cunoscute sub numele „Apă pentru Viaţă”, cosponsorizate de editura revistei Resurgence Magazine şi Institutul Omega.
Tratatele mondiale comerciale au devenit, probabil, cea mai importantă unealtă a corporaţiilor multinaţionale în ceea ce priveşte resursele de apă potabilă. Toate conducerile marilor corporaţii, precum NAFTA (Trustul Liber Comercial Nord American), GATT (Monopolul American al Preţurilor şi Comerţului) şi WTO (Organizaţia Mondială a Comerţului) au stabilit că apa este o marfă. Din momentul adoptării acestor tratate, apa va fi vândută şi distribuită în baza legilor specifice petrolului şi gazelor naturale. Sub impactul combinat al acestor legi, o ţară nu are dreptul să interzică sau limiteze exportul apei fără aprobările severe ale WTO.
În baza clauzei proporţionalităţii, stabilită de NAFTA, dacă o ţară are dreptul să exporte resursele naturale, ea nu va avea dreptul să oprească exportul decât în momentul în care se dovedeşte că toate resursele sale interne au fost epuizate, inclusiv cele ale populaţiei. În plus, dacă NAFTA sau alte organizaţii similare descoperă prezenţa unor resurse naturale importante pe teritoriul unei ţări, ea poate cere guvernului să exporte aceste resurse spre alte teritorii (probabil tot în virtutea aşa-zisei clauze a proporţionalităţii).
Mai mult decât atât, grăbirea privatizării serviciilor de apă va fi accelerată de noi regulamente de comerţ stabilite de WTO prin aşanumitele norme GATS (Reguli Generale ale Comerţului în Servicii). Sub auspiciile acestora, numai că guvernele vor fi obligate să liberalizeze şi privatizeze companiile de apă (ceea ce în România se întâmplă de peste 5 ani), dar acestea vor fi cumpărate în mod obligatoriu de investitori străini la preţuri de nimic iar în momentul când resursele de apă vor fi controlate de filialele corporaţiilor multinaţionale, orice eforturi ulterioare de a prelua controlul asupra distribuirii apei în acel oraş vor fi penalizate sever de către WTO. Lupta corporaţiilor de a privatiza resursele de apă ale Lumii a treia au devenit ţinta protestelor societăţilor civile, dar majoritatea acestora au rămas nesoluţionate. Marile companii ale resurselor de apă îşi concentrează operaţiunile şi investiţiile pe cele mai sigure pieţe de desfacere din Europa şi America de Nord.
În prezent, în S.U.A., ca. 85% din serviciile resurselor de apă sunt încă în domeniul public, astfel că ele sunt cea mai bună ţintă pentru SUEZ, VIVENDI şi RWE, trei supercompanii care speră că vor dobândi controlul a 70% din resurse în următorii 10 ani. În prezent, ele au cumpărat cele mai importante companii publice ale resurselor de apă, ca U.S.Filter, United Water şi American Water Works. Dar trebuie amintit faptul că SUEZ, VIVENDI şi RWE sunt doar motoarele unui mecanism mondial de privatizare a apei în S.U.A. Este o iluzie faptul că odată ce o supercompanie a preluat controlul asupra unui sistem municipal ale resurselor de apă, aceasta va satisface nevoile cetăţenilor oraşului respectiv şi nu va încerca să speculeze la maxim aceste resurse în interesul alianţelor globale. Institutul Polaris propune tuturor cetăţenilor o strategie de luptă în 3 etape:

O noua categorie sociala: Corporatistul

"Corporatistul ”e brand manager sau group brand manager intr-o “multinationala” si incepe toate discutiile cu “din punct de vedere marketing” intr-o sedinta in care marketingul nu are nici cea mai mica implicatie. Da vina pe colegii de la “sales” ca nu i-a iesit luicampania publicitara ca “nu au inteles mesajul reclamei” sau ca “nu sunt in target”. Are totdeauna “manager” in titlul jobului, chiar daca jobul sau presupune sa care baxuri de hartie la imprimante sau sa le schimbe tonerele. In cazul asta particular jobul e “network printers assistant manager”.Primeste fel de fel de reviste moca, gen Biz, sau EWeek, si le afiseazã mândru pe birou. Nu plãteste întreþinere, închide calorifere, doarme în frig, ca sã aibã bani de ratã la VW Golf, sau Peugeot 307 sau ceva similar. Similar, pentru celular ultimul tip, eventual cu touch screen. Mãnâncã (ocazional) la La Mama, City Grill, La sosea, sau la diverse pizzerii. Vrea sã intre în lumea bunã cu cardul de debit sau de credit, dar habar nu are pin-ul.Calculatorul sau laptop-ul de la birou e plin de pornache, mp3-ul si bancuri. si de virusi. Tot desktop-ul este plin de documente (din care majoritatea ar trebui sterse, dar i se fâlfâie, pare ocupat dacã are desktop-ul plin).unii corporatisti pleaca la vama veche sa faca team building. in general sint previzibili,plini de ei, de salariul lor, de pozitia lor sociala. Daca se intimpla se critici corporatismul si atitudinea corporatista iti zic ori ca esti un comunist sarman care respinge societatea capitalista, ori iti arunca in fata conceptul de “corporate social responsability”. orisicum ai lua-o, corporatiile fac un mare bine umanitatii, iar cei ce le contesta sint niste antiglobalisti si anarhisti imputiti care nu inteleg ideea de progres. Poarta „badge”-ul la gat si cand iese in oras la bere, sa vada lumea unde lucreaza el. Are 1000EUR pe luna si se considera un om realizat. Isi ia Clio in leasing din salariu si apartament din banii de nunta. In orice discutie face cumva se se vorbeasca despre job-ul lui atat de cool. Despre cum nu are timp de nimic altceva ca e „overworked”. Este plin de deadline-uri, targete, brainstorming, ATL, BTL, projects, pitch, review-uri, out-door, rate card, packaging, positiong, market share, consumer, retail, brief, etc. Corporatistul e mandru ca primeste al 13-lea salar. corporatistul celibatar e rebel in concediu si se duce la sziget. cand e insurat cu corporatista (astia se intalnesc la team buildinguri) se duce catinel spre grecia ca “e mai ieftin ca la noi si serviciile sunt ireprosabile”. Isi umple CV cu tot felul de training-uri, cursuri de specializare si team-buildinguri organizate de niste redusi prin sali de curs pe la ASE sau alte facultati mai trendy. Neaparat consemneaza ca a luat premiul I in clasa a 7a. Citeste „Expat Life” si jumatate din frazele pe care le pronunta sunt in engleza. Are intotdeauna o parere despre oricare spot de pe TV. Scrie pe forumurile de „advertising” si are o intodeauna o idee mai buna de campanie decat aia care au facut-o. El nu are servici, are job. Merge la training-uri. Face team-building si brainstorming zilnic. In general e un jeg de om care nu se da in laturi de a pupa in cur pe cine trebuie si a sapa pe restu pentru a urca si el o treapta. Are multe prietenii de interes si se da cu cel putin 10 ani mai matur decat este. Poarta tot timpul costum, uneori fara sacou. Transformarea in corporatist are loc foarte rapid, in maxim o saptamana dupa ce ocupa o pozitie de cacat intr-o companie multinationala specializata pe comercializarea echipamentelor de birotica (agrafe si pixuri). Are palm luat in rate si inevitabil il scoate cand e vorba de iesit la bere ca sa isi verifice programul. Asculta Guta dar in discutiile cu colegii de munca vorbeste numai de Cafe del Mar si Chillout Moods. Are carti de vizita comandate cu plata in 2 rate la salariu si la ofera oricui si oricand se iveste ocazia. E mandru de costumul lui luat prin cine stie ce Cora sau Carrefour. “Am un sef de cacat ajuns sus pe pile. Eu sunt mai capabil ca el dar la noi in firma nu se promoveaza pe criterii de competenta”. Se da la toate proastele din firma la care lucreaza si intr-un final victorios (dupa cateva salarii cheltuite ca sa scoata proastele in oras) se alege cu cea mai urata. De fiecare data cind vede o reclama care il depaseste are o singura replica: “cea mai supertare reclama pe care a vazut-o vreodata”. de fapt toate reclamele pe care le vede sint catalogate ca “cele mai supertari”. De obicei se strofoaca fix ca in comediile americane de 2 bani crezind ca e cul. Utilizeaza extrem de multe englezizme pentru ca asa e la moda: ”maaaaan” si ”fachin shit” sunt doar o parte din ele. Cind se intilneste cu prietenii discuta cu ei in engleza pina cind uita cum se zice la “scaun” si atunci trece la limba romana. De adaugat ca nu lipseste de la fiecare cocktail unde se bea si se maninca moca, eventual participa si la o tombola, si pe care - culmea - o si castiga!"
Textul pare-se ca umbla pe mailuri; daca gaseste cineva autorul, sa imi zica, sa il citez aici.
gasita la http://ancamihai.wordpress.com/2006/06/23/o-noua-categorie-sociala-corporatistul/

I.L. Caragiale - "Noi şi Biserica"

Încă de mult, lumea noastră românească nu mai merge la biserică. Oamenii de sus, de mijloc şi de jos au uitat de mult cărarea ce duce la locaşul icoanelor. Boieri, ostaşi, meseriaşi, negustori, dascăli, slujbaşi, mari şi mici s-au lepădat de datoriile către legea lor creştinească – toţi sunt astăzi liber–cugetători. Şi, fireşte, dacă dumnealor sunt astfel, trebuie şi femeile dumnealor să fie astfel, adică liber-cugetătoare; şi, prin urmare, cum ar putea să fie copiii dumnealor astfel decât mamele, adică liber-cugetători! Dar să nu exagerăm! Boierimea, ostaşii şi slujbaşii, deşi liberi-cugetători, tot mai merg uneori să audă, dacă nu chiar să asculte, Evanghelia – anume când M. S. Regele se duce cu ceremonialul obicinuit, la zile mari, ori la Mitropolie, ori la Sf. Nicolae-n Şelari, ori pe malul gârlii la Bobotează. De altă parte, tinerimea şi damele se abat uneori la câte o biserică high-life şi spre cinstea lor, trebuie să mărturisim că sunt pătrunse de tot respectul cuvenit casei Domnului: atât tinerimea cât şi damele se prezintă acolo cu toată-ngrijirea. Atât numai că vorbesc cam tare. O fi aceasta bine sau rău – că s-a lăsat adică lumea noastră de biserică – nu o spune, căci n-am în această privinţă nici o părere hotărâtă. Poate, după cum unii, să fie bine; poate că lipsa de aplecare spre religie să fie dovada unui spirit care se emancipează lesne de ideile învechite şi devine astfel mai susceptibil de idei noi, de progres intelectual şi moral.Poate, dinpotrivă, după cum zic alţii, să fie de rău; poate că lipsa aceasta să fie dovada unei porniri la descreierare, la o scădere, la o înjosire progresivă intelectuală şi morală, la o din ce în ce mai mare pierdere a omeniei. Nu ştiu deocamdată cine să zic că au dreptate – pesimiştii ori optimiştii; trebuie să mă gândesc mult la această întrebare. Dar până s-ajung a-mi da un răspuns, voiu să comentez aici, în fuga condeiului, câteva observaţii, pe cari le fac de mult. Pe câtă vreme bisericile noastre ortodoxe româneşti părăsite de credincioşi, mai ales în Capitală şi-n oraşele mari, decad pe văzute; pe câtă vreme toaca şi clopotele noastre fac sgomot de-a-surda, ne mai aflându-se urechi care să le înţeleagă glasul şi chemarea; pe câtă vreme o biată prescură şi câteva linguri de vin ajung unui trist altar pe mai multe duminici – ce se-ntâmplă în altă parte? Ia să vedem. Treceţi, vă rog, foşti creştini ortodocşi, astăzi liber-cugetători, treceţi duminică dimineaţa pe la frumoasa catedrală catolică a Sfântului Iosef, pe la biserica protestantă şi pe la cea calvină; treceţi, vă rog, foşti creştini ortodocşi, compatrioţii mei, liber-cugetători astăzi, treceţi vineri seara pe la sinagogile mozaice – şi vedeţi ce se petrece acolo, în acele locaşuri clădite de oameni pentru adăpostirea sintei credinţe în Dumnezeu, lăsate lor de la moşi strămoşi. Vedeţi, ce de lume! Ce de oameni, ce de femei şi de copii! Priviţi-i! Bogaţi şi săraci, voinici şi neputincioşi, tineri şi bătrâni. Sunt între ei învăţaţi deosebiţi şi oameni de rând, fiinţe, pe drept ori nu, mândre şi fiinţe umile, oameni cu griji sdrobitoare şi oameni fără nici o grije; toţi vin acolo să se roage împreună Lui, cum I s-au rugat şi părinţii lor şi să-nveţe pe copii lor a se ruga cu dânşii. Sunt între ei bravii şi cuminţii Germani, Francezii cei subţiri la minte şi nobilii Italieni, şi alte neamuri strălucite ale Europei şi îndrăzneţii Unguri şi neînduplecaţii Evrei. Intraţi, foşti creştini ortodocşi, astăzi, liber-cugetători; intraţi după aceşti credincioşi în sfântul, pentru ei, locaş. Ascultaţi cum răsună, legănându-se-ntre-nalte bolţi, acele cântări înălţătoare în slavă. Ia uitaţi-vă cum, cu capetele plecate, se lasă acei oameni pătrunşi de binefacerea A-tot-Ţiitorului. Vedeţi voi, cari sunteţi totdeauna posomorâţi, cum, după ce s-au împărtăşit de acea binefacere, ies toţi cu feţele senine şi vesele. Şi dacă, liber-cugetători, nu mai puteţi crede în Dumnezeu, căci nu mai sunteţi în stare să-L vedeţi, pe El care s-arată pretutindeni, afară decât în sufletul vostru, nu puteţi crede nici măcar în ce vedeţi la aceşti semeni ai voştri? Nu înţelegeţi voi, cari tot vă plângeţi de slăbiciunea “noastră” faţă cu ei, ce întăriţi ies după ce s-au rugat şi au primit binecuvântarea? Şi dacă nici atâta nu-nţelegeţi, nu v-aduceţi aminte barem de o vreme nu tocmai depărtată, când părinţii nori, cari dorm sub umbra crucii, cunoşteau izvorul acelei întăriri binefăcătoare şi ştiau să s-adape la el? Părinţii voştri! Prăpastie de vreme nemăsurată între ei şi voi! Mii de mii de ani de va fi trecut de la viaţa lor până la a noastră şi tot nu li s-ar fi şters mai bine din inimile copiilor, pomenirea şi dragostea şi evlavia şi felul. Ei au crezut şi s-au închinat şi sufletele lor găseau mângâiere şi tărie în închinăciune. Noi nu ne mai închinăm fiindcă nu mai credem. Sufletele voastre nu mai au nevoie de mângâiere; inimile noastre nu mai au nevoie de tărie, fiindcă sunt de piatră şi din piatra aceasta scăpărăm scânteile liberei-cugetări, noi românii, foşti ortodocşi, cari suntem mai deştepţi, mai luminaţi, mai mândri, mai puternici decât toate neamurile lumii. Închină-se Asia – bătrână înţeleaptă şi nobila şi ingenioasa ei fiică Europa! Închină-se Africa, cu toate negrele ei seminţii! Închină-se iscusita Americă! Noi – nu ne închinăm. Închină-se nerozii! Filosofia noastră se pune mai presus de nevoia înţelepciunii! Clopotele – sgomot! Icoanele – fleacuri! Credinţa – moft!Închiză-se bisericile, surpe-se zidurile lor! Părinţii noştri cari le-au zidit erau nişte barbari, nişte primitivi, fără nici o cultură serioasă; ei nu aveau spiritul de examen. Noi suntem oameni moderni. Mătură-se dărâmăturile bisericilor, ca să se deschidă locuri largi, pieţe vaste, pe cari, după cerinţele progresului, să se zidească oţeluri măreţe şi cluburi politice, teatre de varietăţi şi burse de comerţ! Şi nu care cumva să-ndrăznească a ridica glasul cineva! În cazul cel mai bun pentru dânsul ar fi un om ridicul. E destul că biserica e tolerată! Un slujitor al altarului, când stetea sub loviturile unei cumplite prigoniri, unei năpăstuiri strigătoare la cer, izgonit şi maltratat ca odinioară Sf. Ignatius al Cosntantinopolei, mi-a spus cu adânc amar: Nu le e frică, fiule, de bătaia lui Dumnezeu? Nu, părinte, i-am răspuns; nu e frică nimănui de bătaia cui nu crede că este. Ai uitat că ai de a face cu o lume care nu crede în Dumnezeu? Cu o lume căreia nu i-a fost frică să prefacă în puşcării locaşurile sfinte, închinate credinţei străbune, unde zac oseminte de măreţi voievozi? Se va mai schimba lumea noastră românească? Va mai vrea Dumnezeu să o reîntoarcă la Dânsul? Dumnezeu ştie. Deocamdată, copiii noştri vor merge pe calea noastră cuminte. De ce avem, şcoli româneşti, în care urmează înaltele învăţături ale omenirii? Pentru ca să ni-i lumineze şi să ni-i crească. Din aceste şcoli naţionale, ies pe fiecare an sute şi mii de viitori cetăţeni luminaţi, toţi liberi-cugetători, plini de dispreţ pentru vechea rătăcită credinţă creştină, astăzi demodată, ridiculizată, scuipată! Ei au învăţat o religie mai omenească decât cea creştină, o religie care predică nu mila şi îngăduinţa, nu blândeţea şi omenia, o religie aspră care predică omului: Eşti o fiară! Ghiarele tale şi colţii tăi sunt deşteptăciunea şi şiretenia; fii perfid, crud, neîngăduitor cu semenii tăi! Nu te uita o clipă în sus pe cer; aici, în jos, pe pământ, uită-te cu ochii-n patru, ca şi cum ai avea patru picioare; aici pe pământ se ispăşeşte tot pentru tine. Eşti o fiară, fii fiară. Fiarele n-au biserică; fiarele nu se-nchină; fiarele n-au Dumnezeu!

Ce a făcut Avram Iancu?

Avram Iancu a salvat Neamul Românesc într-un moment de maximă primejdie. La 1848 revoluţionarii masoni unguri înglobaseră Transilvania şi lansaseră campania pentru trecerea forţată a tuturor Românilor la maghiarism, după modelul trecerii forţate la greco-catolicism în sec. XVIII. Avram Iancu a condus pe moţii din Apuseni care, fără pregătire militară, au învins armata ultra-pregătită şi foarte bine înarmată a Ungariei în mai multe lupte memorabile. Chiar şi femeile moţilor le-au tras în acei ani câte o bătaie bună "eroicilor militari maghiari" care - după cum o vor face de multe ori - atacau cu puşti şi tunuri satele româneşti întâlnite. Dacă Avram Iancu nu ar fi condus războiul din Apuseni din 1848-1849, Transilvania ar fi fost distrusă, fiind înglobată Ungariei iar Românii de aici, ca şi cei din Banat, Crişana şi Maramureş, maghiarizaţi. În locul Imperiului Habsburgic, urmat apoi de cel austro-ungar, am fi avut o Ungrie şovinistă până la extremul extremului, întinsă de la Marea Adriatică la Carpaţi. Între aceasta şi Rusia - pentru a nu mai vorbi de duşmanii din sud - Muntenia şi Moldova nu ar mai fi avut nici un viitor. Nici Românii. Nici România.

Toamna tirzie

Voi nu puteti inca intelege ca peste 5 ani daca nu va treziti acum veti fi sclavii americanilor, toata lumea va fi impotriva lor dar nimeni nu va avea puterea sa riposteze in vreun fel! Degeaba va luptati intre voi cu interese marunte, vezi global ce se intimpla! Peste 20 de ani vor fi 8 bilioane care vor trebui sa manince si sa bea cel putin apa pe acest pamint, asa ca nu va fi liniste iar ce e mai important, va fi nevoie de o forta care sa conduca si sa ne asigure linistea noua celor de aici, noua celor civilizati. Restul lumii este doar un cacat neinsemnat, just workers. Peste 5 ani cind resuresele nu vor mai ajunge la populatia flaminda, oamenii vor fi la fel de violenti si imprevizibili cum au fost de fiecare data cind au trecut prin crize. Dar de data aceasta sistemul represiv este atit de bine organizat si dotat ca lupta nu va fi nici pe departe egala. Raportul de forte nici nu se poate compara! Vezi asa numitele razboaie ale opiumului, doar o referita ca stiu ca nu ai timp de citit. Nu mai este ca in trecut! Deci lasati acesti monstrii sa se organizeze, sa prinda putere, care poate sa treaca de partea lor: la lins (asa cum se intimpla peste tot ca de lingai nu ducem lipsa !) ca ei vor fi cei ce miine vor mentine "linistea" pentru noua lume. Vezi vestitele oaze de fericire din Asia Indonezia, Malezia, sa nu mai spun de China si India cu “marile” lor cresteri economice. Ce mai, un paradis !!! In viziunea occidentului !!!
Eu nu pot sa am speranta ca vei intelege ceva altfel decit niste cuvinte fara sens, pentru ca asa cum spun de obicei sintem pe nivele informatioanale diferite si e imposibil sa mai gasim o punte de comunicare, mai ales azi prin intermediul tehnologiei de la distanta. Iar ce spuneai tu de negrii pe plantatie este foarte adevarat dar tine cont ca in occident negrii nu mai sint negrii (political incorrect) toti oamenii sint egali multumita libertatii de care ne bucuram in democratie. Daca ai inteles asa si ai fost copil docil, e bine. Dar ce e mai greu sa intelegi este ca ideea asta coboara si albii in rindul negrilor prin urmare toate rasele dispar. In fata banului si intereselor de dominatie imperialista, dispar aceste lucruri minore. Iar noi le acceptam cu seninatate la fel cum acceptam PACEA! Si non-violenta! Adica supunerea! Ceea ce romanii au facut este un exemplu de crasa intoleranta in decursul istoriei. Noi nu am vrut sa acceptam jugul. Dovada ca am luptat pentru pastrarea identitatii, independentei si suverantitatii tarii. Toate acestea palesc azi in noua orindire mondiala. Multumita celor cu educatie “aleasa” in scolile francmasoneriei. A copiilor nostrii de care nu avem timp sa ne uitam in cartile lor sa vedem despre ce invata ei la scoala. Prin urmare toti se vor bucura impreuna de libertatea care o au de a fi sclavii nostrii! Canada si locurile pe unde muncim noi este o dovada de simbioza a raselor de pe planeta in beneficiul unei caste din ce n ce mai restrinse de indivizi superiori. Fara drept de a avea o zi libera pentru rezolvarea de probleme personale, fara beneficii, in multe cazuri doar cu contract atita timp cit are nevoie pe urma sut in cur in strada, fara pensie (cazul meu) fara cele mai elementare drepturi ale unui muncitor asa cum era el definit in trecut. Sint atit de multi care astepta la Poarta, ca nici macar nu iti trece prin gand sa indraznesti sa spui ca ai o problema. Daca ai probleme atunci esti un om cu probleme iar noua aici nu ne trebuie probleme! Trebuie sa te intreci pe tine insuti ca daca nu esti zelos enough one day nu vei mai fi in clasa privilegiata a sclavilor ci vei fi in strada muritor de foame impreuna cu copii tai. Dar strada asa cum noi o cunosteam e o notiune veche, strada va trebui sa reflecte o imagine curata si civilizata astfel ca cei care sint supusi si zelosi sa nu se simta stinjeniti cind vad pe fostii lor colegii cersind mila. Asa ca tot spre binele lor vor fi luati si li se va da o ultima sansa de reabilitare: vinzarea copiilor pentru cuplurile same-sex, donatori de organe cei sanatosi sau eutanasia pentru cei cea mai au demnitate (deja sint clinici particulare care te “ajuta”, binenteles contra cost). Nu e deloc un scenariu orwellian sau imaginatia bolnava a unui immigrant neadaptat la civilizata lume a vestului. Este vitorul nostru luminos, mai precis al vostru cei din tarile in curs de dezvoltare (a prostiei si supunerii fata de imperiu). Si inca multe altele science-fiction asa cum le numesc cei ce cred ca cineva investeste bani doar de dragul ca idiotii sa se distreze. Nu! Acesti oameni investesc bani in speranta ca macar asa poate lumea asta idioata se va trezi si va lasa drogurile si alcoolul deoparte si va vedea incotro se indreapta. Hai ca am scris destul pentru o simpla intrebare "ce faci?"
Fac mai multe si as putea sa vorbesc o saptamina ... in aceaisi speranta ca poate te vei intreba "de ce?" atita timp cit mai ai dreptul fundamental sa intrebi. Daca vrei lupta si tu pentru dreptul ca si copilul tau miine sa puna aceasta intrebare fara frica.

Manipularea genetica si probleme de bioetica

Dintotdeauna au existat situatii in care apar probleme de ordin moral. Societate umana fiind in continua transformare, problemele cu care ne confruntam sunt diferite. Situatiile care apar ne obliga sa reflectam si sa intelegem noile situatii, astfel incat actiunile noastre sa fie juste. In ultimii zeci de ani stiinta s-a dezvoltat intr-un mod nemaipomenit. Intreaga umanitate se transforma intr-un mod extrem de dinamic, perioada in care o noua descoperire este accesibila unui numar mare de oameni diminuandu-se din ce in ce mai mult. Unul dintre domeniile cele mai importante, care ne vizeaza pe toti in mod direct, este biologia si medicina. Descoperirile din domeniul geneticii sunt cele care au in prezent cea mai mare influenta in aceste doua domenii. Cercetarile intense ale structurilor care compun materialul ereditar au permis geneticienilor sa inteleaga mult mai bine mecanismele care coordoneaza functiile organismelor si modul de transmitere a datelor care ofera trasaturile specifice unui organism.
In fata acestor noi posibilitati de a actiona se cere gasirea unor noi frontiere care sa delimiteze cat mai clar valoarea morala a fiecarei actiuni. Cea care ar trebui sa raspunda noilor provocari este bioetica. Definitia propusa de Dictionarul Oxford este urmatoare: “bioetica este disciplina care studiaza problemele etice rezultate din progresele medicinei si biologiei”. Bioeticianul ar putea fi privit ca un om caruia ii este frica de om. Puterea pe care stiinta o pune la indemana omului este imensa, responsabilitatea revenind acum in intregime constiintei umane. Pericolele care ne pandesc sunt noi, necunsocute si solutiile trebuiesc gasite cat mai repede cu putinta. Bioetica este un punct de intalnire in care se aduna toti cei care urmaresc influenta descoperirilor stiintifice asupra destinului naturii si al omenirii. Am putea afirma ca un bioetician este un pesimist care nu are incredere in intelepciunea speciei umane, care este constient de pericolul scaparii de sub control a stiintei, cel care nu a uitat inca de ororile care au avut loc in numele stiintei in timpul regimurilor comuniste sau naziste si care stie ca oricand omul poate fii propria sa victima. Problemele care apar au o structura foarte nuantata, fiind deosebit de greu de decis cum ar fi corect si bine sa se procedeze in unele cazuri.
Bioetica ar putea fii impartita in trei domenii destul de bine delimitate. Etica medicala sau clinica este cea care este folosita in relatia directa pacient-doctor. Acest aspect a fost destul de neglijat, lasandu - se de obicei la latitudinea deontologiei profesionale si a constiintei medicului alegerea cea mai buna. Dar individualismul accentuat permite pacientului sa ia singur hotarari in ceea ce priveste tratamentul care il va urma, dupa ce a primit toate informatiile. Problema este ca uneori descoperirile sunt foarte recente, nestiindu - se in intregime care ar putea fii efectele secundare nedorite. Astfel doctorul este uneori pus in situatia de a recunoaste ca nici chiar el nu ar putea sa aleaga cel mai bun tratament datorita efectelor care nu sunt pe deplin cunoscute.
O alta parte a bioeticii este etica cercetarii. Problema experimentarilor este una care poate deveni spinoasa cand e vorba de subiecti umani. Mult timp experimentele au fost facute exclusiv pe animale. Chiar daca si aici ar putea aparea intrebari referitor la limita pana la care animalele pot suferi de pe urma acestor experimente, totusi experimentele pe oameni sunt cele care ridica problemele mai mari. De fapt chiar aceste experimente stau la originea primelor comitete de bioetica, mai ales experimentele din lagarele de concentrare nazista. Trebuie respectate si anumite norme de comportament experimental, chiar daca ar fi vorba de animale. In fine, un alt domeniu al bioeticii cuprinde etica sociala, definita ca fiind stiinta care studiaza impactul descoperirilor stiintifice asupra structurilor sociale si pericolele care pot aparea datorita anumitor descoperiri.
Bioetica sau etica medicala umana are principii de baza. Acestea se pot rezuma foarte sumar la urmatoarele trei: principiul autonomiei, principiul beneficiului si principiul evitarii consecintelor nefavorabile. Conform principiului autonomiei fiecare individ este liber sa aiba nu doar orice fel de conceptii morale, politice, economice sau religioase, dar el este proprietarul propriului sau corp, incluzand organele, celulele sau structura ADN, si are libertatea de a avea optiuni in ceea ce priveste “administrarea” acestuia. Astfel un bolnav poate refuza tratamentul propus. Bineinteles si aici intervin anumite restrictii daca bolnavul ar aduce prejudicii sociale prin hotararea sa. Probleme foarte delicate pot aparea in cazul bolilor psihice sau a copiilor. Intr-un astfel de caz o fata de 15 ani din Marea Britanie a avut o tentativa de sinucidere si a fost internata intr-o clinica de psihiatrie. Refuzand tratamentul, medicii au apelat la justitie, motivand ca nu este lucida. In mod normal decizia ar fi trebuit luata de catre parinti, dar curtea a decis ca “parintii natiunii”, Coroana, are mai multa putere decat parintii naturali si a decis in favoarea continuarii tratamentului. Aceasta pozitie a fost primita cu multe rezerve.
Un alt principiu este cel al beneficiului. Acest principiu da nastere unor controverse, deoarece se cere pastrarea confidentialitatii atat timp cat nu pericliteaza viata membrilor familiei sau a comunitatii. Pot aparea insa contradictii intre pastrarea tacerii asupra informatiilor si interesul celorlalti. Nimeni nu trebuie sa fie prejudiciat in interesul bolnavului. Astfel este introdus un element din utilitarism. Se cere ca orice actiune sa aiba ca efect asigurarea fericirii unui grup cat mai mare de oameni. Dar este greu de decis daca trebuie asigurata fericirea majoritatii in detrimentul minoritatii. De exemplu intr-un editorial de bioetica aparut in 1992 este prezentat urmatorul caz: o fetita ar fi supravietuit doar daca i s-ar fi transplantat simultan ficatul si intestinul gros. Interventia medicala era in valoare de 350.000 de dolari iar rezultatul final incert. Parintii fetei au reusit datorita unei ample campanii de mediatizare sa adune suma. Acum se pune intrebarea daca este cel mai mare interes al bolnavei sa supravietuiasca, sau acesta este doar al parintilor ei. Trebuie sa supravietuiasca cu orice pret? Asa considera parintii, dar sa nu uitam ca aceasi suma de bani ar fi ajutat la salvarea a cel putin catorva sute, daca nu chiar mii, de copii africani. Din acest principiu rezulta si ultimul principiu, cel al evitarii consecintelor nefavorabile. Multe persoane din lumea a treia sau din tarile sarace sunt dispuse sa-si vanda un organ pentru a-si asigura o viata mai buna. Este corect sa se accepte traficul de organe? Teoretic, omul are dreptul asupra propriului corp, asupra organelor sale. Dar daca ar fi acceptata comercializarea de organe s-ar ajunge la inegalitati, cei care si-ar permite sa cumpere organele necesare fiind doar cei bogati, in timp ce saracii ar fi cei care si-ar vinde organele pentru o stare financiara mai buna. Astfel s-a acceptat idea ca nici un organ nu poate fi comercializat datorita abuzurilor care ar putea aparea. Au fost si cazuri de prelevare a organelor fara consimtamantul donorului. Astfel niste tarani din Turcia au fost convinsi in schimbul unei sume relativ mici sa mearga in Marea Britanie si sa-si vanda un rinichi. Intorsi in tara au povestit autoritatilor ceea ce li s-a intamplat, unul dintre ei fiind condamnat la inchisoare pentru trafic de organe, lucru interzis in Turcia. Se pare ca traficul cu organe este o problema reala, chiar daca nu este bine cunoscuta. Exista adevarate retele care se ocupa cu asa ceva. In perioada 1976-1990 aproximativ o suta de oameni dispareau anual dintr-unul din cele mai mari spitale din Argentina. Copii abandonati din America Latina (Columbia, Uruguai, Paraguai, Haiti) au fost omorati undeva la granita dintre Mexic si SUA, pentru ca alti copii din America de Nord sau Europa sa primesca organe de schimb. Originea lor nu conta, atat timp cat copii celor care plateau erau salvati.
Nu de mult timp a fost “cartografiat” in intregime sistemul nostru erditar. HUGO (Human Genome Organization) este numele proiectului atat de indraznet. Au fost secventionate toate cel aproximativ 100.000 de gene care definesc genomul uman. Genele umane sunt foarte variate, unele fiind compuse din aproxiamtiv 2 milioane de baze, iar altele din doar cateva mii de nucelotide. Unele secvente de ADN sunt nefunctionale, multe nu joaca nici un rol in sinteza proteinelor. Acum vom putea compara harta noastra genetica cu cea a altor specii. Se stie deja ca intre noi si cimpanzei exista doar o diferenta de 2% in ceea ce priveste constitutia genomul. Dar nu numai asupra materialului ereditar al omului se indreapta cercetarile, ci si asupra plantelor si animalelor care au importanta economica sau alimentara. Se incearca descoperirea unor noi hibrizi cu o productivitate mai mare, rezistenta mai sporit la boli sau paraziti, cat mai putin pretentioase in privinta mediului. Dar si aici apar noi probleme in ceea ce priveste manipularea genelor. Au aparut deja animale transgenice, care sfideaza pur si simplu legile naturii. Pana unde se poate merge in experimentarea acesta? In loc sa fie protejate speciile pe cale de disparitie, se incearca obtinerea unor noi animale prin manipulare unor gene apartinand unor specii diferite. Daca unul dintre aceste noi organisme reuseste sa ajunga in natura si va reusi sa se adapteze? Sunt destule exemple in care au fost introduse specii de animale in zone unde nu aveau dusmani naturali si se stie bine ca ecosistemul a fost grav perturbat.
Totusi mai important este sa vizualizam modul in care poate fi folosit materialul ereditar uman in scopuri care contravin moralei. Ceea ce a demonstrat HUGO este ca suntem cu toti asemanatori nu datorita perfectiunii ADN-ului nostru, ci datorita mutatiilor noastre. Probabil avem cu totii acelasi numar de mutatii, doar ca unele se manifesta, altele nu in functie de recesivitate sau heterozigotie. Totusi in viitorul nu prea indepartat poate aparea pericolul discriminarii genetice. Astfel in urma unor teste vor fi selectati canditatii pentru un anumit post. In unele domenii, cum ar fi cele in ale carui mediu exista o radioactivitate crescuta, deja sunt alesi muncitori care s-au dovedit mai rezistenti in urma testelor genetice la un astfel de mediu nociv. Este mai simplu pentru companii sa aleaga persoanele care au o rezistenta naturala la anumite medii nocive decat sa schimbe mediul in care se lucreaza. Astfel este ocolita plata suplimentara a unor ingrijiri medicale. In SUA se contureaza deja discriminarea genetica in domeniul asigurarilor medicale si al muncii. Nu sunt asigurati de catre companii cei care in urma testelor dovedesc o anumita predispozitie spre boli grave. Poate ca ar fi justificata din punct de vedere economic o astfel de atitudine, dar nu si din punct de vedere moral. S-a mers chiar mai departe. Departamentul Apararii din SUA a recomandat instituirea unei banci ADN cu probe ale tuturor fortelor armate, pentru a servi la identificare in cazul unor conflicte. Multi soldati sunt puternic desfigurati in astfel de conditii, deci nu ar fi o propunere irationala, dar este periculoasa acceptarea ei. Ar viola viata privata a celor al caror ADN se afla intr-o astfel de banca, putandu-se afla anumite informatii care ar trebui sa ramana confidentiale (stare de sanatate, paternitate…) Apoi odata creata aceasta prima banca va fi posibila infiintarea altora. De aici nu va mai fi decat un singur pas pana la inregistrarea fiecaruia intr-o astfel de banca de date. Urmarile unor astfel de situatii sunt usor de imaginat, si ele chiar au fost imaginate. Aldous Huxley in “Minunata lume noua” prezinta o astfel de lume. O inginerie sociala bine pusa la punct folosea genetica pentru a crea o societate stabila, in care fiecare trebuia sa fie multumit de locul care ii era predestinat. Aparitia oamenilor era foarte riguros planificata. Nu mai existau nasteri naturale, aparitia noilor copiilor era un proces industrializat, mecanicizat, un proces stiintific foarte clar. Un ovul recoltat de la acele femei care mai aveau dreptul de a fi fertile, dupa ce era fecundat era folosit in perioada de totipotenta a celulelor pentru a se obtine alti 96 de embrioni. Apoi fiecare embrion era supus unor conditii deosebite in functie de rolul social pe care urma sa il ocupe. Privarea de oxigen, otravirea cu alcool sau injectarea de hormoni care opreau dezvoltare embrionului erau niste metode destul de brutale pentru a se obtine indivizii doriti. Putini embrioni erau lasati sa se dezvolte normal, acestia facand parte din castele superioare. Procedeul de educare al copiilor sau toate celelate principii care stateau la baza unei astfel de societati sunt mai putin importante acum. Important este ca totul pleca de la manipularea genetice, fiecare fiind predestinat sa ocupe un loc precis in societate, pe care nu si l-ar fi putut alege liber. Eugenismul, discriminarea sau favorizarea unui anumit tip de oameni in defavoarea altora este un pericol mereu prezent.
Goana dupa “copilul perfect” se pare ca a inceput. Este o tendinta generala de a fi apreciat un anumit model de om ca fiind perfect, ceilalti fiind lipsiti de consideratie si drepturi. Deja este o rutina alegerea sexului viitorului copil. Bineinteles, lucrurile nu se vor opri aici. Va exista un model perfect pe care fiecare parinte si-l va dori ca si copil. Diversitatea va fi ignorata, chiar desconsiderata, renegata. Sau vor fi sacrificati uni copii pentru a putea fi salvati altii. Un astfel de caz este cel al lui Adam Nash. Parintii sai l-au nascut doar pentru a putea fi salvata fiica lor mai mare. Embrionul sau a fost astfel ales incat nu numai sa nu contina boala rara a sangelui pe care o avea sora sa, dar trebuia ca si tesuturile sa fie compatibile. Acest exemplu nu face altceva decat sa confirme faptul ca societatea nu se adapteaza suficient de repede din punct de vedere moral la schimbarile fulgeratoare produse de ultimele descoperiri stiintifice.
Alegerea unui viitor copil in functie de materialul sau ereditar va duce la noi forme de discriminare sociala. Astfel vor putea fi preferati copiii care au pielea mai deschisa la culoare, sau cei care au o predispozitie aparte fata de anumite domenii. De asemenea vor fi respinsi nu doar embrionii care sufera de boli genetice, dar si cei care au o predispozitie spre homsexualitate sau alcoolism. Unele grupari minoritare din America se simt deja amenintate de aceste posibilitati, liderii unor comunitati de afroamericani sau latino considerand ca vor fi preferati viitorii copii cu pielea deschisa la culoare.
Programul genomului uman implica numeroase intrebari care deocamdata nu au un raspuns, dar care vor avea un mare impact asupra deciziilor politice, reactiilor sociale si reglementarilor etice.Cine va controla informatiile obtinute si cum se va asigura confidentialitatea? Cine va beneficia de testarea genetica si in ce conditii va fi ea obligatorie? In ce masura un individ are libertatea de a solicita modificarea genomului sau? Are dreptul unul dintre parinti sa ceara modificarea materialului genetic al copilului sau cum va fi evitata discriminarea genetica? Cum vor fi tratati parintii care vor cere un copil perfect? Cui va fi accesibila terapia genetica? Se va accepta controlul vietii psihice, ameliorarea coeficientului de inteligenta spre exemplu?
Nu am amintit nimic de problemele ridicate de conceperea copiilor in vitro. Problemele ridicate de viitorul copil care se va naste dintr-un embrion fertilizat in vitro sunt deosebit de nuantate. Uneori este donat ovulul, alteori spermatozoizii, alteori ambele sunt donate de catre un cuplu fertil, dar unde femeia poate purta o sarcina. Uneori sarcina nu poate fi purtata de mama care doneaza ovulul si atunci se apeleaza la mama de imprumut, la o mama purtatoare. Inca nu este clar ce legaturi apar intre mama care poarta fatul si aceasta, dar uneori se intampla ca mama purtatoare sa nu mai vrea sa cedeze copilul. Uneori un copil poate avea chiar patru parinti: mama care doneaza ovulul, tatal care doneaza spermatozoizii, mama care poarta copilul (mama legala) si sotul acesteia, care este considerat si tatal legal al copilului. Ar fi exagerat sa ne mai inchipuim ce se intampla cand mama purtatoare este mama mamei donatoare. Ce fel de relatii se restabilesc in cadrul familiei? Noul copil va fi si fiu si nepot (fiica sau nepoata), mama va avea si o sora si un copil.Toate aceste probleme ne vor obliga sa adoptam o pozitie si se pare ca va trebui sa o adoptam cat mai repede. Bioetica trebuie sa faca fata noilor provocari ale stiintei si trebuie sa ofere raspunsuri cat mai viabile. Apoi restul depinde doar de cei care iau deciziile politice, juridice, sociale sau administrative sa decida care este cea mai potrivita cale de a rezolva o situatie particulara.
Bibliografie:
Noile frontiere - Introducere in bioetica, C. Maximilian, Stefan Milcu, Sylvain Poenaru, Ed. “Pan – Publishing House”, Bucuresti 1995Minunata lume noua - Aldous Huxley, Ed. Univers, 1997Lista cu pagini de web care dezbat probleme de bioeticahttp://commfaculty.fullerton.edu/lester/ethics/Explorand etica geneticii, Heather Rock Woods, articol publicat in 3 ianuarie 1996, http://www.service.com/PAW/morgue/cover/1996_Jan_3.COVER03.htmlProgramul conferintei din 1-2 iulie 2001 de la Universitatea din Dublin http://www.mariecurie.org/external/basisofconf.htmDilema bioeticii, Jill McCainhttp://www.nytimes.com/2000/10/04/science/04BLOO.html.Articolul despre Adam Nash, Copilul conceput pentru a salva viata surorii salehttp://www.nytimes.com/2000/10/04/science/04BLOO.htmlFilmul GATTACA, 1998

“Borat” - un film ce ironizeaza rromii, evreii si… Kazahstanul

PITORESC SI CONTROVERSAT, deja pe primele locuri in box-officeul international, “Borat” este un film ce descrie cu umor povestea unui kazah imaginar. Filmul a fost turnat partial in Romania, mai exact intr-un sat unde se afla o comunitate de rromi. Acum acestia cred ca filmul va contribui la perpetuarea stereotipurilor despre Romania si rromii sai.
Localnicii de etnie rroma din Glod, satul unde au fost turnate scenele referitoare la Kazahstan din “Borat”, spun ca filmul nu poate decit sa mareasca discriminarea la care ei sint supusi in Romania, transmite Reuters.
Satenii nu sint furiosi numai pe felul in care filmul ii infatiseaza ci si pe faptul ca au primit putini bani ca sa ia parte la filmari. Ei sint convinsi ca “Borat” va afecta totodata imaginea Romaniei in strainatate si va amplifica discriminarea romilor.
Observatorii occidentali critica Romania, aflata la mai putin de doua luni pina la intrarea in Uniunea Europeana, pentru ca face putine lucruri ca sa inlature marginalizarea sociala a etnicilor rromi, care se lupta sa gaseasca locuri de munca si rareori isi trimit copiii la scoala, scrie sursa citata.
“Avem o imagine proasta. Nu ne vor nicaieri”, spune Luca Ionel, un tinar barbat in virsta de 30 de ani, referindu-se la deciziile recente ale unor guverne occidentale de a limita accesul romanilor pe piata muncii.
“Iar aici, in Romania, sintem tigani, asa ca atunci cind s-a construit o fabrica de apa imbuteliata in zona, nu am fost lasati sa muncim acolo”, mai spune Ionel.
Un alt localnic, Marin Marcel, in virsta de 34 de ani, spune ca cei din Glod au de gind sa-i dea in judecata pe realizatorii filmului “Borat”. “Din cauza lor, lumea va ride de noi”, adauga el. Unii sateni spun ca au fost platiti cu doar cinci-sapte dolari pe zi pentru a face figuratie in film.
“Borat” a avut premiera in Statele Unite la inceputul lunii noiembrie si s-a situat pe locul intai in box office doua weekend-uri consecutive.
Insa, pentru autoritatile locale din Glod, sat din sudul Romaniei, filmul reprezinta o publicitate proasta. Petre Buzea, viceprimarul comunei Moroieni, crede ca realizatorii filmului sint “niste escroci” care au cautat lucruri urate pe care sa le arate. “Dar visul meu este ca zona sa devina o atractie turistica”, spune Buzea.
In comedia cu Sacha Baron Cohen, satul Glod din judetul Dimbovita joaca rolul asezarii natale din Kazahstan a personajului Borat Sagdiyev, un jurnalist de televiziune. In acest loc, caii sint folositi pentru a tracta masini, iar fratii isi pot saruta pasional surorile. La fel ca altii care au devenit figuranti in “Borat”, satenii din Glod se simt inselati, mai spune Reuters.
Actorul Sacha Baron Cohen, care joaca rolul unui jurnalist kazah homofob si antisemit in comedia “Borat”, a ironizat in film si recentele comentarii antisemite controversate facute de Mel Gibson, spunind ca intra in competitie cu acesta pentru Oscarul “pentru cel mai bun film antisemit”.
Britanicul Sacha Baron Cohen a facut aceste comentarii in timpul premierei de la Sydney a filmului care de doua saptamini este lider de box office in America de Nord si despre care specialistii spun ca are sanse sa devina comedia cu cele mai mari incasari din istorie....

Modern Banking and the Fractional Reserve System

Philosophy
Lovers!
Click Here

A Privatised Money Supply

Do you know where the bank gets the $160,000 for your mortgage? It's very simple. Someone walks over to a computer and types 160,000 beside your name. With only $27.93 of cash reserves for every $10,000 of assets (as of June 1999) the bank has just created the remaining $159,553 of that interest-earning money out of thin air. When, after 25 years of hard work, you pay off your mortgage, the $159,553 vanishes back into thin air. Not so the interest however. It vanishes into the banker's pocket. Chartered (i.e. privately owned) banks, such as The Bank of Montreal, The Royal Bank, The CIBC, etc. have created about 95 percent of our total money supply ($589.1 billion as of Sept 1999) in exactly this way. But the cash reserves in their vaults amount to only a paltry $3.893 billion. (About $32 billion of cash circulates in public hands.) This is called fractional reserve banking, and it's the greatest scam of all time because it creates debt for no reason other than to enrich the banking class. Its long term effect – as becomes clearer every day – is to steadily suck wealth out of the community and into the hands of a few people, a fact that bankers and most politicians stubbornly refuse to admit. Charging interest on money created out of nothing is, in the main, unjust and immoral, and Plato, Aristotle, Cicero, the Bible (Deuteronomy 23:19), the Koran (2:275-278), the Catholic Church, many codes of law and most writers on morals have condemned it for more than two thousand years. The historical name for this evil is usury. Nevertheless bankers enjoy peace of mind because they know that the public thinks they merely lend out the savings of their depositors. In fact, banks create more than 95 percent of all deposits, for when a bank creates a loan it simultaneously creates a deposit. What banks do to justify the accusation of being economic parasites is to lend out interest-bearing money of their own creation using a very thin sliver of legal tender (cash) to back it up.

How did the banks gain this oppressive power of charging interest on mere computer entries? Very simply they lobbied and hoodwinked our politicians into giving it to them. Before World War II cash reserves of 1:10 had been the norm in practice. This meant that if you deposited $100 of cash in a bank, the banking system (though not that one bank) would eventually use that $100 to create up to $900 of credit. That credit shows up in their books as $900 of interest-bearing loans (assets), and $900 of deposits (liabilities). Note that credit is not cash – only the Bank of Canada (BoC) can print and coin money – but it's money nonetheless because you can buy things with it as long as the bank honours your cheques. In 1991 legislation was quietly passed that eliminated required cash reserves by mid 1994. The result? Figures from the Bank of Canada Review show that by September 1998 the ratio of the banks' cash reserves ($3.893 billion) to their total assets ($1393 billion) had soared to 1:358, a ratio that was never more than 1:15 in the first half of this century. That means for every dollar of cash in their vaults or deposited with the central bank (i.e. the BoC) the banks have conjured up $357 from the void which they've invested or lent out with interest. Hence the record profits. Meanwhile not one person in a hundred grasps the fact that our government permits private banks to create about 95 percent of our money supply bringing huge profits to them and endless debt to us. Nowadays the big profits lie in government bonds, currency speculation, the stock market, and derivatives; and banks, with their power of money creation, are up to their eyeballs in all four. But there's always a day of reckoning. History teaches us that banks are forever finding new ways to commit financial suicide, and when they do they bring the public down with them. (With the collapse of their debt-pyramids the once mighty Japanese banks have been living off the public purse for years.) But what we witnessed in 1998 was unprecedented in human history. In South East Asia, Russia and Latin America, national economies were plundered and millions impoverished, almost overnight, through the deliberate manipulation of "free" market forces.

Now that our money supply has been essentially privatized, how can we free ourselves from this sly form of economic tyranny? In the three quotes below a famous American president, a famous Canadian prime minister, and a governor of the Bank of England in the 1920s tell us exactly what needs to be done. Unfortunately, there's never been a reform of the banking system while the banks were in the driver's seat. They must first be rendered helpless by an economic collapse. When that blow comes two facts should be etched in our minds: 1) a government can lend interest-free money into existence by borrowing from its own bank, The BoC, — unfortunately The BoC has become a puppet of the financial elite, despite its mandate to serve the interests of all Canadians — or, it can borrow interest-bearing money into existence by borrowing from privately owned banks; 2) a government that borrows with interest from private banks, when it can create its own interest-free money, is a government of idiots or thieves. Unfortunately, the human mind finds it easier to believe a lie it's heard a hundred times before than to believe a truth it's hearing for the first time. We hope that the words of Jefferson, MacKenzie King and Stamp will help break down any natural scepticism you may feel when we claim that the chartered banks, in collusion with The Bank of Canada and with the complicity of our government, are riding on the backs of the citizens of this country. The right to create money belongs to the people (see notes on "It's Your Money" by William Hixson), and it is the sacred duty of the state to exercise this right for their benefit. Instead, the bonanza of money creation has been handed over to private bankers by ignorant, irresponsible politicians.

I believe that banking institutions are more dangerous to our liberties than standing armies. Already they have raised up a monied aristocracy that has set the Government at defiance. The issuing power should be taken from the banks and restored to the people to whom it properly belongs.

Thomas Jefferson

Until the control of the issue of currency and credit is restored to government and recognized as its most conspicuous and sacred responsibility, all talk of sovereignty of Parliament and of democracy is idle and futile... Once a nation parts with control of its credit, it matters not who makes the nation's laws... Usury once in control will wreck any nation.

William Lyon Mackenzie King

Banking was conceived in iniquity and born in sin... Bankers own the earth. Take it away from them but leave them the power to create money, and, with a flick of the pen, they will create enough money to buy it back again... Take this great power away from them and all the great fortunes like mine will disappear and they ought to disappear, for then this would be a better and happier world to live in... But, if you want to be the slaves of the bankers and pay the cost of your own slavery, then let bankers continue to create money and control credit.

Sir Josiah Stamp

(Governor of the Bank of England in the 1920s)

How Banks Create Interest-Bearing Money Out of Thin Air

(and cost the average taxpayer, home owner & small business-person
thousands of dollars annually)

Assuming a reserve ratio of 1:10 the table below shows how $100 of interest-free government created money (GCM), i.e. cash, is used by the banking system to create $900 of interest-bearing bank-created money (BCM) in the form of loans. The reserve ratio is the ratio of cash reserves (GCM) to deposits (mostly BCM). In our example the banking system consists of 50 banks, but the money creation process would be essentially the same for any number of banks from one to infinity. (Note that if the system contained only one bank that bank could create $900 in loans immediately.)

Modern accounting uses double entry book keeping where liabilities and assets are kept exactly equal. A bank's liabilities are its deposits. Its assets are its loans (including bonds which are loans to government) and its cash reserves. Here is how the banking system creates money. In column 1 $100 of cash is deposited in Bank 1. Bank 1 creates a $90 loan in the form of a deposit as shown in column 2. This deposit is pure BCM and, because it must be paid back with interest, is an asset. With a reserve ratio of 1:10 the bank puts aside $10 in cash (column 3) to meet cash demands from the person who deposited the $100. The remaining $90 in cash covers the $90 loan. The borrower proceeds to write cheques on his $90 deposit and these cheques get deposited in Bank 2. For these cheques Bank 2 demands and gets cash from Bank 1 until eventually all $90 ends up in Bank 2. (Naturally in real life more than two banks are involved. Thus the transactions are not so simple and orderly as they must be here for explanatory purposes, but everything comes out in the wash to give exactly the same result.) However the original $100 deposit still stands to the credit of the depositor (a liability for Bank 1) even though $90 of it has moved on to Bank 2. And the $90 loan Bank 1 created when it first received the original $100 deposit also stands (an asset for Bank 1). Banks 2, 3, 4, etc. then repeat this process eventually creating $900 of BCM in the form of loans (as shown in column 2) and dispersing the original $100 as cash reserves throughout the banking system (as shown in column 3).

Note that $900 of the $1000 of deposits in column 1 is BCM, i.e. credit created by the banks in the form of loans. (Banks make loans by "depositing money" in your account which you must pay back with interest. Thus they are loan/deposits.) Only the original $100 cash deposit is GCM. One other point. As a loan/deposit gets spent, a deposit in some other bank grows in inverse proportion. Thus the banks have increased the money supply by $900 and not by $1800. That would be double counting. The important points, however, are as follows: this ingenious system is called fractional reserve banking; it creates debt for the sole purpose of enriching the banking class; it is a subtle form of theft; historically it was condemned as a form of usury.

How Much Does Bank Created Money (BCM) Cost the
Average Taxpayer, Home Owner, Small Businessman?

The following figures for 1996 are from the Bank of Canada Review, Spring 1997, and Statistics Canada. In 1996 the GDP (gross domestic product) was $797.8 billion. The federal debt was $469.4 billion or 58.1 percent of the GDP. Interest payments on the federal debt – mostly financed with interest-bearing bank created money (BCM) rather than interest-free government created money (GCM) – amounted to $45.3 billion. The interest on the 6.7 percent of the federal debt held by The Bank of Canada and other government agencies flows back to government on our behalf. The approximately $42.2 billion in interest on the remaining 93.2 percent of the federal debt held by private banks and other members of the financial elite, domestic and foreign, is basically a subsidy to the wealthy. For reasons that have nothing to do with economic sense and everything to do with the fact that money buys political influence our government taxes ordinary citizens to pay for that subsidy. Assuming 15 million taxpayers (children and poor people don't pay taxes) we divide $42.2 billion of interest by 15 million and get an average of $2813 per taxpayer. But when you add provincial and other public debt to the federal debt you get a total of approximately $650 billion. So let's say about $3500 per taxpayer.

Now what about private debt? If you have a $160,000 mortgage or small business loan at 7 percent, and it is amortized over 25 years, then your average annual interest will be $7242. (Over the 25 year period you'll pay $181,050 in interest, which is more than the principal.) Yet there's no economic reason why a government agency couldn't create and lend you that $160,000 at just enough to cover the cost of administering the loan, say 0.25 percent. Now your annual interest would be $206.

Here's another way of looking at the folly of BCM. In 1999 bank credit amounted to $557 billion, almost 95 percent of our money supply. Real interest (i.e. nominal interest minus inflation) on this bank credit was at least 5 percent, or $28 billion. But where is this interest to come from since banks create credit, but not the interest they charge on that credit? It can't come from the approximately $32 billion in cash (GCM) that circulates in public hands. It can only come from more bank credit with more interest attached. But for all existing bank credit to be paid without anyone defaulting on their loans, the economy must expand by 2.9 percent ($28 billion of interest divided by the GDP, $953 billion). Since the average annual real GDP growth from 1960 to 1995 was only 2.3 percent, the economy is going to repeatedly stumble in its effort to keep up with the interest payments on all that bank credit. This is the root cause of what is known as the business cycle, and there's nothing inevitable about it. A lot of economic weather is man made. It is tolerated because it is the consequence of a system designed to provide investment income to those with financial assets. The cost to the community is increasing public and private debt with all the economic failure and misery that goes with it when the economy slows. What we have in a debt money system is cruelty motivated by self-interest and rationalized under the guise of economic law.

BCM should be abolished just as slavery was abolished. But it won't happen until the public understands the magnitude of this hidden injustice and screams blue murder. But better scream soon. With weapons like NAFTA and the MAI international banking fraternities, such as the International Monetary Fund (IMF) and the Bank for International Settlements (BIS), will soon have the middle class in their gun sights. They may use a crashing stock market as a smoke screen to contract the money supply as did the Fed in 1929. (In a radio interview in 1996 free-market champion and economic advisor to Nixon and Reagan, Milton Friedman said, "The Federal Reserve [the privately owned U.S. central bank] definitely caused The Great Depression by contracting the amount of currency in circulation by one third from 1929 to 1933".) Then the screams will be deafening. But it's better to cry out before you are hurt than after you are hurt, especially after you are critically hurt.

Do you want to take some action? First discuss this with others. Then send a few faxes and make a few photocopies. Tape one up in your back seat car window. Leave another in the nearest bank to show them that people are beginning to understand how they siphon off wealth from the community through their outrageous privilege of creating interest-bearing money. (Government created money is interest-free.) Finally – for the really committed – ask your local bank manager just how much truth there is in all of this. You can be fairly sure he or she will resort to their much feared weapon – impenetrable economic jargon. Some bankers will actually deny that banks create any money! This is an example of what Marshall McLuhan called motivated ignorance.

For more info visit websites:
www.themoneymasters.com
www.moneymaker.com/frb/
www.monetary-reform.on.ca