Tema aceasta nu inseamna numai o problematica, o controversa si o dificultate, ci mai ales o permanenta actualizare si responsabilizare. Adica: nu este vorba numai de faptul ca spiritualitatea ortodoxa si romaneasca - intrand in relatie cu societatea consumista europeana - patrunde unde n-a fost si se confrunta cu realitati pe care nu le-a simtit asa total, cum le experimenteaza acum. Nu e numai o problema romaneasca, ortodoxa sau est - europeana, ci este o problema umana in general: a omului ca fiinta culturala, spirituala si chiar simplu - biologica. Este, putem spune, cea mai mare presiune pentru fiinta numita om.
Provocarea aceasta nu este formala; ea nu este o inventie, o exagerare sau o dificultate a unei parti a omenirii care trebuie sa se intalneasca cu cealalta parte, ci este o reala si dificila problema teologica. Stim foarte bine ca spiritualitatea europeana si crestinatatea in general a invatat ceva timp de un mileniu si jumatate ca intre fiinta umana si consumism este o contradictie, condamnand bogatia, iar dupa aceea a aparut o alta idee, cu totul diferita, promovand bogatia si bunastarea.
Pana la Renastere si la Reforma protestanta, teologia si viata crestina s-au fundamentat pe ideea rigorii, renuntarii si auto-controlului sever, implinirea spirituala fiind inteleasa ca invers proportionala cu bunastarea materiala. De la Reforma, o parte a crestinatatii a facut cunostinta cu alta idee: "Dumnezeu fiind bun, ne vrea fericiti, deci bogati si saturati". Si astfel a aparut societatea moderna, societatea dezvoltarii nesfarsite din punct de vedere tehnic, stiintific si economic, adica societatea de consum. De atunci incoace, progresul omenirii se identifica in mare masura cu aceasta idee; marile descoperiri geografice, marile colonizari, revolutia industriala, revolutiile moderne, formarea statelor nationale, uriasa dezvoltare economica, tehnica si stiintifica- identice astazi cu societatea de consum - sunt indisolubil legate de aceasta noua conceptie.
Pe de alta parte insa, tot ei i se datoreaza, intr-o masura, si regruparea omenirii in blocuri, aparitia unor boli noi si dezastrul ecologic, pana la limita dezastrului planetar. Caci nu trebuie uitat faptul ca legea de baza a acestei societati - care si constituie specificul ei -este ideea ca bunastarea nu poate exista decat ca progresie geometrica, ambalare continua, ca un fel de "Cui i se pare ca sta, sa ia aminte sa nu cada!". Problema spiritualitatii si consumismu-lui nu este deci numai o problema economica, sociala, culturala si umanista, ci in primul rand una teologica.
In fata unei asemenea probleme nu avem voie sa fim duplicitari, profitand si dorind pe de o parte o situatie materiala prospera si comoda, iar pe de alta parte respingand-o ideologic, cu subintelesul ipocrit ca "stim noi care este adevarul!". Nu putem proceda asa, n-avem dreptul, n-avem dreptate si ne-am minti pe noi insine. Daca astazi noi ne putem intalni din diferite parti ale lumii, spre folosul reciproc, aceasta se datoreaza faptului ca exista cuceririle materiale si consumiste, adica societatea de consum. Crestinul nu poate condamna progresul economic, tehnic si stiintific, pentru ca acestea constituie chiar menirea, ratiunea si destinul lui. Toti crestinii beneficiaza si traiesc de fapt pe baza acestor progrese. Ca persoane si comunitate a sec. XXI, ca europeni, noi traim prin societatea de consum.
Consumismul se constituie intr-o lume si o lege specifica, aparte, care se dovedeste foarte diferita si, pana la urma, opusa legii spiritului, lumii credintei. Desi depaseste diferentele de rasa si de religie, este semnificativ ca a reusit sa-si faca loc, sa creeze o lume noua in lumea crestina. Exista si consumism necrestin, dar cel mai semnificativ si mai interesant este consumismul crestin. Acesta vrea sa se intemeieze pe invatatura generala crestina, ii preia litera dar evita duhul ei.
Invatatura crestina pleaca de la faptul ca persoana si viata omului in lumea istorica se constituie intr-o conditie existentiala-degradata, improprie, ca adevarul, destinul si implinirea omului sunt imposibil de atins aici si se finalizeaza numai in lumea supra-istorica, eterna; iar conditia si starea superioara proprie acelei lumi se ating numai prin asceza si sacrificiu. Acestea sunt absolut necesare, pentru ca persoana si viata omului pe pamant sunt grevate si degradate esential de conditia pacatului. Oricum am incerca sa definim limitele, defectele, suferintele si degradarea care alcatuiesc indiscutabil conditia umana pe pamant, nu putem evita sa rostim numele acestei conditii: pacatul. Consumismul nu vrea de fapt sa stie de pacat si de necesitatea contracararii lui, pentru ca aceasta ii contrazice toata constructia, toata desfasurarea si tot scopul.
Orice religie - si cu atat mai mult religia crestina - afirma categoric ca, datorita pacatului, in orice om nascut sub soare se desfasoara o tensiune, o lupta intre legea spiritului si legea pacatului. Aceasta lupta este universala in umanitate, chiar si in cei mai buni, daca Sfantul Pavel declara deschis ca "vad in madularele mele o alta lege, luptandu-se impotriva legii mintii mele si facandu-ma rob, legii pacatului" (Romani 7, .23) astfel incat "nu fac binele pe care il voiesc, ci raul pe care nu-l voiesc, pe acela il savarsesc" (Rom. 7, 19). Pacatul se naste in spirit dar se concretizeaza in trup, pentru ca trupul - prin limitele si slabiciunile materialitatii lui, prin confuzia, diversitatea si intunecimea poftelor irationale - este mai usor de coborat in opacitatea si greutatea irationalitatii. Esentialul si adevarul conditiei istorice umane sunt asadar aceasta lupta permanenta intre "trup" ca pofta irationala si "duh" ca sens propriu al fiintei umane: "Caci trupul pofteste impotriva duhului, iar duhul impotriva trupului; caci acestea se impotrivesc unul altuia" (Galateni 5, 17). Aceasta dualitate formeaza desigur doua feluri de gandire si de vietuire, doua feluri de oameni; vrand-nevrand, oricine este obligat sa incline intr-o parte a balantei si devine, fie om "al trupului", fie om al "duhului", constituindu-se in doua mentalitati si lumi opuse. Fireste ca "cei ce sunt dupa trup cugeta cele ale trupului, iar cei ce sunt dupa Duh cele ale Duhului" (Rom. 8,5), dar mai importante sunt consecintele, pentru ca "dorinta carnii este moarte, dar dorinta Duhului este viata si pace" (Rom. 5,6).
Consumismul habar nu are de aceasta tensiune si de necesitatea luptei impotriva pacatului, pentru ca lumea lui se constituie tocmai din fuga de aceasta lupta. Se poate spune ca consumismul nici nu este altceva decat cosmetizarea mortii sau fuga de realitate, pentru ca nimic nu este mai real si mai urgent pentru om ca lupta impotriva conditiei existentiale actuale, adica a pacatului.
Mentalitatea si lumea consumista contrazic legea crestina, legea spiritului si legea fiintei in primul rand pentru ca obiectualizeaza persoana. Oricat de mult clameaza ea fericirea persoanei, dupa legea consumista omul devine nu o persoana fericita, ci un obiect fericit, daca exista asa ceva. Atat gandirea filosofica, cat si cea teologica au stabilit irefutabil ca orice relatie umana autentica este nemijlocita, ca "intre Eu si Tu nu se afla nici un scop, nici o pofta si nici o anticipare", ca "numai acolo unde a fost anulat orice mijloc se petrece intalnirea".
Dar consumismul consta esential din considerarea omului ca anticipare, scop si pofta. In adevarul si totalitatea fiintei lui, omul nu poate fi delimitat si obiectualizat nicicum. Omul nu este "un punct inscris pe reteaua universala de timp si spatiu; si nu este nici o alcatuire care ar putea sa fie experimentata, descrisa, o legatura laxa de insusiri precise". Or, consumismul tocmai aceasta face: el e obligat sa obiectualizeze omul, sa-l masoare, sa-l cantareasca, sa-l delimiteze si sa-l incadreze, pentru ca numai asa poate sa-l manevreze, numai asa poate sa lucreze cu el; consumismul nu este altceva decat manipularea omului. El cauta sa compenseze aceasta degradare a omului prin placerea si conditia noua placuta pe care i-o ofera; degradarea esentiala nu poate fi insa compensata prin nimic si e greu sa determini o fiinta sa renunte la sinea sa. Oricat de vechi si de adanc e infipt in lumea consumista, un locuitor constient marturiseste fara sovaire ca in ea, fiinta nu mai este problema principala, ea e numai un mijloc care evidentiaza exterior persoana ... Mai exista numai subiectivismul formei, in care orice esenta si orice continut sunt folosite pentru a contura o linie, omul care, in talmes-balmesul Fugii se adulmeca singur". Trebuie inteles ca obiectul exista numai raportat la persoana, ca persoana este singura realitate ireductibila. intrucat isi permite sa reduca persoana, consumismul este cel mai mare pacat impotriva fiintei.
Consumismul se opune persoanei si fiintei si pentru ca este o autonomizare si o separatie. Adevarul persoanei si al fiintei este relatia, nu autonomia sau separarea. Persoana este fiinta in expansiune sau constiinta ca relatie; astfel, in fiinta orice separare inseamna moarte. Cine "salasluieste in relatie ia parte la o realitate"; de aceea, unde are loc o autonomizare, "unde nu exista nici o participare, nu exista nici o realitate". Autonomizarea sau separatia se dovedesc pacat mortal al consumismului, caci experienta ne arata ca "scopul separatiei este experienta si uzul, care amandoua au ca scop viata, adica durata mortii ca soroc al vietii omenesti".
Titlul de glorie al consumismului pare sa fie productia si progresul fara sfarsit, prin care el pare sa asigure raiul pe pamant. intr-adevar, fie ca asigura sau nu fericirea, consumismul asigura maximul productiei si consumului, aceasta fiind legea si meritul lui: maximizarea productiei si a consumului. Trebuie observat insa ca aceasta maximizare impune cu necesitate mecanizarea, automatizarea si obiectualizarea intregii realitati, atat a economiei, cat si a oamenilor; fara ea, consumismul nici nu exista. In consumism nu mai exista identitati ci numai cantitate; economia insasi, zeul atotputernic si suveran, functioneaza nu prin legile interne ale economiei, nu pentru ratiuni umaniste, nu pentru om, ci numai prin idolatrizarea productiei in ea insasi; caci omul insusi este numai un mijloc de accelerare a productiei, scopul .suprem ramanand cantitatea in ea insasi: "economia nu mai valoreaza nimic ca economie, ci doar ca masa pur cantitativa iar masa insasi numai ca miscare: urcusul si coborasul crizei ... Tocmai aceasta automatizare a progresului si regresului, aceasta miscare independenta a economiei ii ofera aparenta de fiinta superioara, de sine statatoare, ce domina omul". Consumismul pare sa asigure intr-adevar suveranitatea unei miscari fara de sfarsit; numai ca e suveranitatea naturii asupra omului, care a intrat de bunavoie rob sub jugul naturii. Fata de aceasta, noi stim insa ca omul este identitate si specificitate nu prin ceea ce are comun cu natura, ci tocmai prin ceea ce il deosebeste. Rostul si menirea omului nu este "naturalizarea" lui prin supunerea sub natura ci, dimpotriva, umanizarea naturii. Omul nu poate renunta la spiritualitatea sa, iar aceasta consta tocmai in suveranitatea omului asupra naturii; abdicand de la ea omul renunta la fiinta si sensul sau, se contrazice si aluneca practic spre nefiinta, tragand de altfel dupa el si natura, asa dupa cum ne incredinteaza toata experienta. O cercetare mai amanuntita arata insa ca maximizarea, chiar si pur cantitativa, este un bluff al consumismului, caci aceasta incalca de fapt legile si ratiunile interne ale economiei, cotropindu-le fara nici un calcul. Practic, consumismul n-are nici o lege economica si nici o lege in general. El vrea sa fie valoare in sine, scop si nu mijloc. El nu colaboreaza, n-are necesitati, n-are parteneri, ci numai supusi. Totul trebuie sa i se subordoneze pentru ca el este socotit aprioric Valoarea absoluta, in sine, monstru sacru, Absolutul indiscutabil, in consumism, "extinderea economiei nu poate fi explicata printr-un motiv economic; nici un obiect al economiei nu este atat de important pentru un om incat sa justifice aceasta extindere. Economia se extinde independent de necesitati iar aceasta extindere este un fenomen autonom". Dar autonomizarea, subordonarea omului si supremul impersonal sunt anti-umanism.
Consumismul se constituie intr-o atractie magica, irezistibila, mai ales datorita faptului ca promite infinitul sau, cum spuneam mai sus, raiul pe pamant. Ideea consumista nu apartine exclusiv unui anume sistem politic. Astazi ea este cultivata indeosebi de capitalism, dar si comunismul o cultiva si o promitea. Fara indoiala ca consumismul nu promite infinitul dintr-odata, de acum, dar el se bazeaza esential pe ideea ferma si certa ca omul poate realiza, intr-un viitor, maximul pe pamant; consumismul nu se pretinde un rai atins, ci un rai in devenire. Important este ca se vrea si se promite, aici pe pamant. ingloband toate fortele si realitatile de pe pamant, fara indoiala ca realitatea consumista apare totala, nemarginita. Consumismul infatiseaza, intr-adevar, o anumita "infinitate": "faptul ca in fabrica se produce ceva este un lucru secundar. Esenta consta infaptul ca omul simte in ea infinitatea spatiului economic". In masura in care este cuprinzator si dominant, consumismul este o suveranitate si un mister, o "infinitate": "Economia este stapanul caruia ii apartine totul ... nu cu o forta clara, ci cu una neclara, misterioasa ... aparenta unei transcendente in fata careia omul se inchina din ce in ce mai mult".
Consumismul are premisele care duc la religiozitate, adica nelimitarea, neclaritatea care ameteste si supune, cantitatea strivitoare si forta misterioasa oculta si indiscutabila. El poate fi prezentat ca religie si este trait de adepti ca atare. Dar este o falsa religie, pentru ca toate promisiunile lui se dovedesc iluzorii, in "infinitul" consumismului e cuprinsa, desigur, si trairea infinita a timpului; in acest sens, consumismul ar fi "infinitatea" prezentului. El n-are nevoie de trecut iar viitorul e apropiat din ce in ce mai tare, pana cand va deveni in intregime prezent; consumismul promite eternizarea prezentului. Filosofii au observat insa ca "nu se poate trai in prezent pur si simplu, el l-ar devora pe cel care n-ar avea prevederea de a-l depasi repede si total". Pentru om, trairea totala a timpului inseamna trairea simultana a trecutului, prezentului si viitorului. El are nevoie nu numai de prezent, ci si de trecut- adica de memorie, inceput si radacina - si de viitor, adica de sens si inaintare personala fara sfarsit.
Oriunde exista forta si mister, exista si o admiratie religioasa, astfel incat nu e de mirare ca pentru locuitorul societatii de consum ea "inseamna sansa de a constientiza aceasta infinitate, asa cum credinciosul in biserica devine constient de infinitatea lui Dumnezeu". Consumismul isi poate permite sa promita infinitul pe pamant, pentru ca ofera impunator dimensiuni ce par deschise spre infinit. Dar ochiului scrutator al analistului critic nu i-au scapat adevarurile mai mari si mai profunde, care demasca iluzia si minciuna "infinitului" consumist, prin concluzia dovedita definitiv ca: "fericirea si placerea maxima nu rezulta din satisfacerea tuturor dorintelor si nu duc la odihna fiintei; ca visul de a fi stapani neatarnati ai vietii noastre s-a sfarsit odata cu intelegerea ca toti am devenit roti in masina birocratiei; ca gandurile, sentimentele si gustul nostru sunt manipulate prin aparatul industrial si de stat, care domina mass-media; ca progresul economic necontenit se restrange la natiunile bogate iar distanta dintre cele bogate si cele sarace creste mereu; ca progresul tehnic a adus cu sine pericolele ecologice si pericolul razboiului nuclear ... care ar putea pregati sfarsitul oricarei vieti". "Infinitul" pe care-l promite consumismul consta mai mult in indeterminarea cantitatilor pe care le manevreaza, caci altfel se arata limitat si deficitar tocmai in ceea ce intelege in infinit in sens propriu, adica personal. Si este cu totul semnificativ ca eroarea si esuarea consumismului n-o subliniaza atat de mult cei care nu beneficiaza de avantajele lui, ci mai ales locuitorii lui, adica cunoscatorii cei mai avizati.
O alta dimensiune si valoare esentiala pe care o promite consumismul -la care se poate rezuma, de altfel - este satisfacerea deplina, implinirea tuturor dezideratelor umane, potolirea nestinsei sete care-1 caracterizeaza pe om. Am vazut mai sus ca in orice om locuieste o foame si o sete nestinsa, ca omul este funciar fiinta insetata de infinit, dovada cea mai buna pentru aceasta fiind nesatiul pe care nu reusesc sa-1 potoleasca nici cele mai adanci si mai perverse vicii. Consumismul promite atingerea satiului, satisfacerea infinita. Pentru aceasta, el prezinta oferta "productiei nelimitate, libertatii absolute "si fericirii fara sfarsit, care alcatuiesc centrul noii religii a progresului si inlocuiesc "cetatea lui Dumnezeu" cu o noua cetate, pamanteasca". Experienta prezenta a consumismului si intreaga istorie a progresului si a umanitatii impun insa adevarul ca nu exista un satiu, o satisfacere deplina a omului prin mijloacele materiale sau naturale; in orice cantitate, varietate si calitate, ele se dovedesc insuficiente si experienta dovedeste ca omul nu-si afla satiul si odihna decat in spirit, tocmai pentru ca el se dovedeste in chip esential spirit. Omul infometeaza si inseteaza de persoana, de spirit, iar acesta il poate satisface pentru ca este intr-adevar absolutul fiintei. Pentru ca nu se bazeaza pe spirit, ci pe natura, "satiul" consumismului nu este decat o scurta pauza, o rasuflare care deschide o sete si mai mare, pe un drum al carui sens si final nu se mai vad. in acest sens, cunoscatorii recunosc ca locuitorul lumii consumiste nu este decat "un vesnic sugaci care zbiara dupa sticla".
In sfarsit, poate ca intelegerea cea mai adanca si mai deplina a legii si lumii consumiste o dau consecintele si chipul moral al persoanelor evoluate in lumea ei. Orice s-ar spune, legea consumismului - adica tendinta fiecaruia de a obtine pentru sine maximul - cultiva egoismul, separatia si lupta, si orice cercetator consecvent trebuie sa recunoasca dreptatea si autenticitatea cu care o prezinta gandirea biblica: "De unde vin razboaiele si de unde certurile, dintre voi? Oare nu de aici: din poftele voastre care se lupta in madularele voastre? Poftiti si nu aveti; ucideti si pizmuiti si nu puteti sa dobanditi ce doriti; va sfaditi si va razboiti si nu aveti, pentru ca nu cereti. Cereti si nu primiti, pentru ca cereti rau, ca sa risipiti in placeri" (Iacov 4, 1-3). Exacerbarea poftelor nu poate fi o rezolvare si o implinire a omului, pentru ca nu face decat sa cultive lacomia, invidia si conflictul dintre oameni. Implinirea fiecarei persoane si a umanitatii presupune dezvoltarea completa, material-spirituala, in care cea spirituala trebuie sa fie totdeauna suverana, pentru a controla poftele egoiste care submineaza unitatea. In consumism egoismul este suveran pentru ca dezvoltarea este covarsitor materiala, iar cea spirituala nu poate tine pasul, este coplesita si strivita. Oricat am percepe si ne-am bucura de valorile lumii consumiste, oricat de puternici si de performanti i-am vedea pe locuitorii ei, daca suntem onesti suntem obligati sa recunoastem in tabloul biblic de la II Timotei 3, 2-5 o oglinda autentica in care se poate recunoaste fiecare, fara sovaire: "oameni iubitori de sine, iubitori de arginti, laudarosi, trufasi, hulitori, neascultatori de parinti, nemultumitori, fara cucernicie, lipsiti de dragoste, neinduplecati, clevetitori, neinfranati, cruzi, neiubitori de bine, tradatori, necuviinciosi, ingamfati, iubitori de desfatari mai mult decat iubitori de Dumnezeu, avand infatisarea adevaratei credinte, dar tagaduind puterea ei". Este adevarat ca in tot cursul istoriei, aproape toate societatile umane au avut aceste pacate; dar tot atat de adevarat este ca toate cele de pana acum au avut - datorita puterii religiei atotprezente - si o spiritualitate indiscutabila, astfel incat niciuna n-a intrunit pacatele descrise in textul biblic in mod atat de deplin cum o face, fara indoiala, lumea "crestinilor" consumisti.
Incercand sa rezumam acum cat mai concis raportul dintre legea spiritului si legea consumista, dupa constientizarea caracteristicilor lor esentiale, ni se pare impunatoare concluzia ca legea spiritului se dovedeste legea fiintei, iar legea consumismului o contrazice si se opune fiintei, adica spiritului si persoanei. Caci daca "consumism" inseamna acumulare, consumare, tupeu si succes cu orice pret, atunci fara indoiala ca "spiritualitate si umanism" inseamna auto-control, rigoare, daruire, smerenie, renuntare si pierdere in celalalt.
A fi si / sau a avea
In principiu, acest raport poate fi exclusiv, dar poate fi si inclusiv, de aceea l-am expus sub forma "a fi si / sau a avea".
Omul consumist este, fara indoiala, in primul rand omul lui "a avea". Cei mai avizati cercetatori au proclamat cu convingere ca "omul consumist modern ar putea sa se identifice cu formula; "Sunt ceea ce am si ceea ce consum"", prin aceasta parafrazand de fapt - intentionat sau neintentionat -sentinta mai veche a lui Ludwig Feuerbach, care afirma, sub forma unui joc de cuvinte reusit in limba germana, ca "omul este ceea ce mananca". Intr-adevar, numai ca omul are nevoie sa manance mai ales "painea lui Dumnezeu", adica spiritul, adevarul si valoarea perena, asa cum observa si Hugo von Hofmannstahl. Faptul de a avea este ceva obiectual, el se refera la obiecte, care sunt "concrete si descriptibile", pe cand a fi, exact dimpotriva, "se refera la experiente iar acestea sunt in principiu indescriptibile". Asadar, obiectualitatea lui "a avea" si inefabilitatea lui "a fi" constituie deja o opozitie si o exclusivitate. "A avea" exprima cumva numai masa, adaosul, exteriorul, materialul pe care-l poate manevra persoana si nu persoana insasi. A avea nu este fiinta, nu este ceva in sine, ce poate fi afirmat pentru sine, ci este numai un accident, ceva pe langa fiinta. A avea inseamna deja o modificare, o dependenta, o afectare a sinelui, a fiintei: "Pentru "a avea" efectiv, trebuie sa ... te simti afectat, modificat". A avea nu are fiinta, nu exista in sine, el e o realitate moarta in sine, "in el domneste cuvantul gol care zice ceva dar n-are fiinta, pe cand a fi este o experienta vie, pentru care nu exista denumire".
A avea nu are fiinta, din cauza ca pretinde a cantona fiinta in static, a o limita si fixa definitiv,- ceea ce este imposibil si absurd, caci "premisele modului de existenta ale lui a fi sunt independenta, libertatea si dispunerea de ratiunea critica iar criteriul esential al lui a fi nu este simpla miscare dimensionala sau naturala ci activitatea ... in sensul unei lucrari interioare", adica a spiritului asupra sa insusi. Experienta dovedeste omului ca singura miscare organica si deplina, singura care creste si implineste persoana este cea de la persoana la persoana sau, altfel spus, miscarea iubirii. Orice alta miscare este de fapt exterioara fiintei si limitata. Iubirea este singura miscare interioara si esentiala si, mai ales, singurul infinit pe care-1 poate gusta omul in lumea naturala, singurul care, desi fara sfarsit, totusi impaca si odihneste. Iubirea tine insa totalmente de "a fi", legile ei sunt legile fui "a fi", opuse cele ale lui "a avea", de care pare sa nu aiba nevoie si pe care-l desfide.
Daca "a fi" se arata fiinta si unitate, "a avea" este totdeauna ambiguitate: el este si nu este, da si nu da. Consumismul, expresia deplina a lui "a avea", pe de o parte satisface si potoleste pentru ca ofera mereu, dar pe de alta sporeste setea si grija, pentru ca satisfactia lui nu este decat trambulina unei pofte insatiabile. "A avea" este ambiguitate si sfasiere a persoanei pentru ca, asa cum arata legea spiritului, promovarea lui "a avea" constituie inevitabil un risc esential pentru "a fi". Cu cat se "imbogateste" omul avand, cu atat saraceste el in a fi, in fiinta. "A avea" este o ambiguitate, caci putem experimenta adevarul ca "a poseda inseamna, aproape inevitabil, a fi posedat". Departe de a aduce vreun castig in fiinta, real, "a avea" se arata pana la urma o pierdere, pentru ca "posesiunile noastre ne devora" si ne instraineaza. Orice posesie este de fapt o instrainare de sine, in sensul ca sinele tinde spre ceva neesential, ne-fiintial, falsificand fiinta. "A avea" poate deveni astfel o adevarata suferinta; probabil ca nici nu exista un chin mai real, o instrainare si o falsificare mai profunda a fiintei decat acceptarea lui "a avea", sau trecerea de la "a fi" la "a avea". Castigul spiritual nu este o posesie, tocmai datorita faptului ca in lumea spirituala fiecare se stie nu de sine, nu al lui, ci pentru ceilalti; fiecare este "esentialmente o posesie". Pentru a exprima cat mai exact raportul dintre "a fi" si "a avea", unii filosofi au ajuns la formularea ca "noi nu suntem ai nostri insine"; este cazul sa observam ca acest adevar a fost descoperit si exprimat mult mai devreme, deja in secolul I, de catre Sfantul Pavel prin cuvintele: "Oare nu stiti ca trupul vostru este templu al Duhului Sfant, care este in voi, pe care-L aveti de la Dumnezeu si ca voi nu sunteti ai vostri?" (I Cor. 6,19).
"A avea" constituie totdeauna o dualitate, o ambiguitate, o criza si o opozitie fata de fiinta, caci "a dori inseamna, intr-adevar, a avea ne avand". Aceasta pune fiinta intr-un impas fara iesire, impas pe care nu-1 poate depasi decat iubirea, adica "a fi" in expansiune.
"A avea" nu promoveaza optimismul, pentru ca "speranta nu e posibila decat intr-o lume in care este loc pentru miracol", adica in lumea lui "a fi", in lumea persoanei, caci numai spiritul este miracol. Lumea lui "a avea" este de fapt natura, dominata de limitat, mecanic si previzibil, in care nu e posibila minunea si noutatea esentiala. Numai lumea lui "a fi" este noutate adica creativitate, pentru ca crearea este depasirea dualitatii posedant-posedat: dominatoare in lumea lui "a avea" si rezolvata in lumea lui "a fi".
Asa cum spuneam la inceput, insasi discutarea raportului dintre spiritualitate si consumism este un paradox, pentru ca o facem din situatia paradoxala de locuitori ai unei lumi si mentalitati in mare parte consumiste, pe care vrem totusi s-o depasim.
Paradoxul "a fi sau a avea" nu este o paralela sau o exclusivitate, ci este intelegerea justa a lui "a fi". A fi include pe a avea, nu a avea include pe a fi. Adica: ai, atata cat esti. Ai ceea ce e fiintial in tine, ceea ce dovedesti ca face parte din fiinta ta. Din punct de vedere natural omul are o masura, o limita si o saturare foarte clara: necesarul "a avea-ului" natural este limitat. inaintarea, noutatea si implinirea fara sfarsit sunt posibile numai prin exersarea spiritului, singurul care face posibila noutatea si in natura, prin lucrarea lui.
Se implineste si "are" cu adevarat nu omul care acumuleaza natura, ci omul care renunta la ea. Omul autentic, omul deplin este omul care paraseste toate, inclusiv teologia ca teorie. Adevaratul teolog este cel care renunta, intr-un sfarsit, la orice carte teologica, inclusiv la Sfanta Scriptura. Daca n-ai ajuns sa "scapi" si de Scriptura, nu te-ai implinit cu adevarat. Caci implinirea prin Cartea sfanta este penultima treapta; ultima treapta este fara cartea Scripturii. Adica: Scriptura trebuie sa nu mai existe ca si carte, ci sa ajunga parte fiintiala din tine sa-ti devina hrana spirituala, incat sa faca parte integranta din fiinta ta si sa nu mai existe ca exterioritate. Pentru ca, ceea ce ramane in afara ta e strain de tine.
Adevarata implinire are loc numai cand ai reusit sa "scapi" de tot ceea ce exista iar ceea ce este esential fiintei - prin care, intr-adevar, ajungi nemuritor - exista total in tine.
Ca oameni si societate aflati in lumea consumista, traitori prin datele ei - valori si nonvalori - dar si doritori de a-i depasi mentalitatea, noi nu trebuie sa incercam iesirea din ea sau distrugerea ei, ci schimbarea ei din interior. In situatia asemanatoare, Mantuitorul insusi a indicat aceasta solutie pentru ucenicii Sai, aflati in conditia acestei lumi, pe care trebuie s-o depaseasca: " ... lumea i-a urat, pentru ca ei nu sunt din lume, precum Eu nu sunt din lume. Nu ma rog ca sa-i iei din lume, ci ca sa-i pazesti pe ei de cel viclean" (Ioan 17, 14-15).
Desigur ca se ridica intrebarea: Dar cum e posibil sa lupti impotriva unei lumi, cand esti cuprins total in ea? Si cum poti s-o schimbi? Rezolvarea este extrem de grea dar e posibila, pentru ca exact in aceasta situatie au fost ucenicii Mantuitorului, opusi intregii lumi si totusi capabili s-o schimbe din interior, din temelie. Este taina spiritului, a credintei care muta muntii, cam in sensul in care poetul Vasile Voiculescu vorbeste de puternicele-mi vitii intoarse in virtuti ..." (Ultimele Sonete, 26).
Pr. Prof. Dr. George Remete
Friday, March 23, 2007
Tuesday, February 20, 2007
Ahmadi-Nejad's speech at the United Nations
Address by His Excellency Dr. Mahmoud Ahmadi-Nej ad President of the Islamic Republic of Iran
before the 61 st Session of the General assembly New York, 19 September 2006
Madam President,Distinguished Heads of State and Government, Distinguished Heads of Delegation, Excellencies, Ladies and Gentlemen
I praise the Merciful, All-Knowing and Almighty God for blessing me with another opportunity to address this Assembly on behalf of the great nation of Iran and to bring a number of issues to the attention of the international community. I also praise the Almighty for the increasing vigilance of peoples across the globe, their courageous presence in different international settings, and the brave expression of their views and aspirations regarding global issues. Today, humanity passionately craves commitment to the Truth, devotion to God, quest for Justice and respect for the dignity of human beings. Rejection of domination and aggression, defense of the oppressed, and longing for peace constitute the legitimate demand of the peoples of the world, particularly the new generations and the spirited youth, who aspire a world free from decadence, aggression and injustice, and replete with love and compassion. The youth have a right to seek justice and the Truth; and they have a right to build their own future on the foundations of love, compassion and tranquility. And, I praise the Almighty for this immense blessing. http://i.am/ jah/truth.htm Madame President, Excellencies, What afflicts humanity today is certainly not compatible with human dignity; the Almighty has not created human beings so that they could transgress against others and oppress them. By causing war and conflict, some are fast expanding their domination, accumulating greater wealth and usurping all the resources, while others endure the resulting poverty, suffering and misery. Some seek to rule the world relying on weapons and threats, while others live in perpetual insecurity and danger. Some occupy the homeland of others, thousands of kilometers away from their borders, interfere in their affairs and control their oil and other resources and strategic routes, while others are bombarded daily in their own homes; their children murdered in the streets and alleys of their own country and their homes reduced to rubble. Such behavior is not worthy of human beings and runs counter to the Truth, to justice and to human dignity. The fundamental question is that under such conditions, where should the oppressed seek justice? Who, or what organization defends the rights of the oppressed, and suppresses acts of aggression and oppression? Where is the seat of global justice? A brief glance at a few examples of the most pressing global issues can further illustrate the problem. A. The unbridled expansion of nuclear, chemical and biological weapons Some powers proudly announce their production of second and third generations of nuclear weapons. What do they need these weapons for? Is the development and stockpiling of these deadly weapons designed to promote peace and democracy? Or, are these weapons, in fact, instruments of coercion and threat against other peoples and governments? How long should the people of the world live with the nightmare of nuclear, biological and chemical weapons? What bounds the powers producing and possessing these weapons? How can they be held accountable before the international community? And, are the inhabitants of these countries content with the waste of their wealth and resources for the production of such destructive arsenals? Is it not possible to rely on justice, ethics and wisdom instead of these instruments of death? Aren't wisdom and justice more compatible with peace and tranquility than nuclear, chemical and biological weapons? If wisdom, ethics and justice prevail, then oppre! ssion and aggression will be uprooted, threats will wither away and no reason will remain for conflict. This is a solid proposition because most global conflicts emanate from injustice, and from the powerful, not being contented with their own rights, striving to devour the rights of others. People across the globe embrace justice and are willing to sacrifice for its sake.....
before the 61 st Session of the General assembly New York, 19 September 2006
Madam President,Distinguished Heads of State and Government, Distinguished Heads of Delegation, Excellencies, Ladies and Gentlemen
I praise the Merciful, All-Knowing and Almighty God for blessing me with another opportunity to address this Assembly on behalf of the great nation of Iran and to bring a number of issues to the attention of the international community. I also praise the Almighty for the increasing vigilance of peoples across the globe, their courageous presence in different international settings, and the brave expression of their views and aspirations regarding global issues. Today, humanity passionately craves commitment to the Truth, devotion to God, quest for Justice and respect for the dignity of human beings. Rejection of domination and aggression, defense of the oppressed, and longing for peace constitute the legitimate demand of the peoples of the world, particularly the new generations and the spirited youth, who aspire a world free from decadence, aggression and injustice, and replete with love and compassion. The youth have a right to seek justice and the Truth; and they have a right to build their own future on the foundations of love, compassion and tranquility. And, I praise the Almighty for this immense blessing. http://i.am/ jah/truth.htm Madame President, Excellencies, What afflicts humanity today is certainly not compatible with human dignity; the Almighty has not created human beings so that they could transgress against others and oppress them. By causing war and conflict, some are fast expanding their domination, accumulating greater wealth and usurping all the resources, while others endure the resulting poverty, suffering and misery. Some seek to rule the world relying on weapons and threats, while others live in perpetual insecurity and danger. Some occupy the homeland of others, thousands of kilometers away from their borders, interfere in their affairs and control their oil and other resources and strategic routes, while others are bombarded daily in their own homes; their children murdered in the streets and alleys of their own country and their homes reduced to rubble. Such behavior is not worthy of human beings and runs counter to the Truth, to justice and to human dignity. The fundamental question is that under such conditions, where should the oppressed seek justice? Who, or what organization defends the rights of the oppressed, and suppresses acts of aggression and oppression? Where is the seat of global justice? A brief glance at a few examples of the most pressing global issues can further illustrate the problem. A. The unbridled expansion of nuclear, chemical and biological weapons Some powers proudly announce their production of second and third generations of nuclear weapons. What do they need these weapons for? Is the development and stockpiling of these deadly weapons designed to promote peace and democracy? Or, are these weapons, in fact, instruments of coercion and threat against other peoples and governments? How long should the people of the world live with the nightmare of nuclear, biological and chemical weapons? What bounds the powers producing and possessing these weapons? How can they be held accountable before the international community? And, are the inhabitants of these countries content with the waste of their wealth and resources for the production of such destructive arsenals? Is it not possible to rely on justice, ethics and wisdom instead of these instruments of death? Aren't wisdom and justice more compatible with peace and tranquility than nuclear, chemical and biological weapons? If wisdom, ethics and justice prevail, then oppre! ssion and aggression will be uprooted, threats will wither away and no reason will remain for conflict. This is a solid proposition because most global conflicts emanate from injustice, and from the powerful, not being contented with their own rights, striving to devour the rights of others. People across the globe embrace justice and are willing to sacrifice for its sake.....
Wednesday, February 07, 2007
“OMUL ROMANESC SI-A PIERDUT REPERELE…”
PARINTELE ARHIMANDRIT IUSTIN PARVU:
Sub un soare zgarcit, abia furisat peste dunga muntilor, cateva zeci de credinciosi isi asteapta randul la Parintele Iustin. Marele duhovnic de la Petru-Voda, socotit un urmas al Parintelui Cleopa, spovedeste si cate 12 ore pe zi. Pletele si barba albe il fac sa para un sfant pogorat din icoane, insa umerii stransi, ca pentru a sprijini nevazute poveri, vadesc in el omul de langa noi. Se trezeste o data cu roua diminetii si in zilele obisnuite asculta si povatuieste cam o suta de crestini, iar la sfarsit de saptamina primeste si pana la doua sute de oameni. Fireste, doar o parte dintre ei ii sunt fii duhovnicesti. Pe acestia ii spovedeste, le da canon spre indreptare, ii impartaseste. Restul vin la el doar pentru «un sfat». Truda aceasta zilnica nu-l impiedica sa slujeasca in biserica 3-4 ore pe noapte. Mananca putin, doar seara. Iar somnul ii este un dusman caruia ii face mici concesii numai din cand in cand. Asa a ajuns la 88 de ani…
Dupa ceasuri intregi de astepare, am ajuns la Parintele Iustin. Ne-a primit intr-un soi de hol ingust, intre doua chilii, potrivit pentru o discutie scurta, nu pentru taifas. Desi a facut ani grei de inchisoare sub comunisti si a devenit o legenda vie a credintei, n-are vreme si nici nu vrea sa vorbeasca despre sine. Crede ca e mai degraba nevoie sa atraga atentia asupra descrestinarii de care sunt pascuti romanii, desi n-a incetat nici o clipa sa creada in viitorul acestui neam...
Parinte, cum sunt astazi romanii ortodocsi, fata de cum erau odinioara?
Dupa ce au fost pusi la grea incercare de ateismul comunist, romanii s-au mai stricat in ultimii ani, s-au lasat in voia unei libertati nebune, care-i duce la atitudini necrestinesti sau chiar anticrestine. Omul romanesc si-a pierdut reperele si a rasturnat scara de valori. Ba mai mult: a devenit tot mai nepasator cu sufletul lui, cu lumea in care traieste. De fapt, era pe undeva de asteptat, dupa o jumatate de secol de comunism… Dar daca raul de ieri era mai fatis, raul de azi este mai perfid…
Erau mai buni crestini romanii in regimul comunist ?
Se stie ca, atunci cand e persecutat efectiv, omul e mai treaz si mai credincios, isi da mai repede seama ca nadejdea o gasesti numai la Dumnezeu.
De ce spuneti ca romanii sunt mai nepasatori azi din punct de vedere religios ?
Pentru ca multi dintre cei care merg la biserica o fac numai formal, fara sa-si planga pacatele si fara sa caute indreptarea cu adevarat. De pilda, cand vin la biserica de Inviere, multi se limiteaza la a-si sfinti ouale rosii si cozonacii, sau sa ia lumina; apoi pleaca inainte de sfarsitul slujbei. Nu inteleg nimic din aceasta sarbatoare si nici sufletele lor nu se bucura intr-adevar. A ramas doar asa, ca un obicei, fara acoperire in credinta si in faptele credintei, fara efecte concrete in viata si in inima lor.
E neamul nostru ortodox in primejdia de a-si pierde credinta si identitatea, ba chiar, cum zic unii, de “a iesi din istorie”?
Pai ce este un neam? Neamul este legatura celor din trecut, prezent si viitor. Fiecare natiune este asezata de catre Dumnezeu si, cum spune legenda, fiecare neam si-a luat partea de pamant care i-a fost data. Ca de obicei, romanul a venit ceva mai la urma sa se plangã la Sf. Petru ca a ramas fara loc de asezare; si atunci Dumnezeu i-a dat gradina Sa cea mare, ca de aceea am fost si suntem o tara ravnita de toti. Si ne-am obisnuit sa traim simplu, infratiti cu tot ce ne inconjoara, din frumusetea si din bogatia ei fireasca. Dar vremurile se schimba, vin ispitele, vin provocarile... Neam de pastori si de agricultori, romanul nu este facut sa invarta surubul in fabrica, sa indoaie metalele in ateliere. Profilul sau s-a deformat treptat, iar acum romanul nici agricultor nu mai este, nici pastor, dar nici industrias, nici negustor. E mai degraba ca un om lepadat de soarta, ajuns mana ieftina de munca, sluga pe la bogatii lumii, adeseori instrainat de sine si de ai lui. Vedeti, aici e problema, aici se pierde legatura de neam. Un neam trebuie sa existe intr-o continuitate, intr-o unitate, sa fie legat de o iubire, sa fie luminat de o credinta. Noi stam tot mai prost si cu traditia, si cu unitatea, si cu iubirea, si cu credinta. Ne paste uitarea, ne paste dihonia, ne paste sminteala, ne paste deznadejdea. De aceea, trebuie rugaciune multa, trebuie redescoperita cu adevarat viata intru Hristos, ca in El e si Unitate, si Dragoste, si Adevar. Altminteri – vai si de neamul acesta!
Deci suntem un neam care s-a imbolnavit si are nevoie urgenta de vindecare, dar nu pe cai materiale, ci pe cai duhovnicesti?
Da, cam asa este. E ca o boala sau ca o ratacire. Am mai spus-o si altadata: stiti cu ce seamana astazi poporul roman? Seamana cu poporul evreu in cei 40 de ani de ratacire prin pustie, cand a iesit din robia egipteana si s-a indreptat catre Pamantul Fagaduintei. Prin ce n-a trecut bietul nostru popor in ultima suta de ani? A trecut prin toate primejdiile, persecutiile si nenorocirile, incepand din 1917, cu revolutia bolsevica din Rusia invecinata, cu amandoua razboaiele mondiale, cu tot calvarul comunist si neocomunist! Nu numai noi, ci intreg Rasaritul acesta ortodox, cei 36 de milioane de ucenici ai crestinismului din Balcani si intreaga Rusie sunt poporul evreu in cei 40 de ani de ratacire prin pustie. Sunt acum vremuri de mare zbucium, in cautarea unei reasezari. Ne apasa saracia, foametea, plecarea tinerilor, pribegi dupa o bucata de paine, ba chiar a intelectualilor nostri, expusi la cele mai umilitoare ascultari si munci pentru un ban pe care sa-l aduca acasa, ca sa-si poata hrani copiii. Ei bine, romanii acestia care plang dupa mamele lor de-acasa, care nu mai au o sarbatoare, nu mai au o duminica, sunt robii tuturor injosirilor si necredintelor, ai tuturor paganismelor turcesti si arabe. Nu vedeti ca am ajuns cersetori ai Europei si ai lumii intregi? Cu atata framantare, umilinta si durere, cum sa nu-ti vina in minte comparatia aceasta, cu poporul iudeu ratacind dupa Tara Fagaduintei? Dar in Tara Fagaduintei bagati de seama ca n-au intrat decat cei nascuti si crescuti sub semnul libertatii, care isi lasasera toate amintirile in urma, in casa robiei. La fel si astazi, doar cei care isi vor lasa toate amintirile din perioada comunista in urma, doar aceia vor trece in noua „Tara a Fagaduintei”, doar aceia se vor salva cu adevarat, cand va voi si va da Dumnezeu. Cat va dura starea aceasta de acum, nu stiu sa spun; Dumnezeu stie. Ma tem insa ca atat cat a durat stricaciunea, tot cam atat va dura si refacerea noastra moral-spirituala.
Din pacate, o intreaga civilizatie aproape antihristica se interpune intre noi si orice liman al fagaduintei: nu e mai e un pustiu, ci un balci al desertaciunilor. Chiar sfintia voastra spuneati intr-un alt interviu ca ne confruntam „cu o disparitie totala a vietii spirituale, cu decaderea omului, cu animalizarea lui”. Ca dupa ce a decretat ca „Dumnezeu a murit”, omul contemporan face si el toate eforturile sa se sinucida, cu o inventivitate si cu o incapatanare de-a dreptul diabolice. Mai poti razbi printre atatea rele, cand nici tu nu te simti prea bine?
Poti, putem, daca, intr-adevar, „cu noi este Dumnezeu”. Intr-un fel, stiti ce sunt toate aceste rele? Poate parea paradoxal, dar ele nu sunt altceva decat un medicament foarte bun pentru sanatatea noastra sufleteasca. Cu cat un popor este mai incercat, cu cat este mai expus la impilari si ispitiri de tot felul, cu atat poporul acela are sansa de a fi mai intelept si mai destoinic in a invinge iadul. Sa ne rugam la Dumnezeu sa invatam din incercari, sa ne calim in suferinte, caci rabdarea inteleapta si pana la capat este mantuitoare, dupa cuvantul lui Hristos.
Si stapanirilor sa ne supunem?
Da, dar numai pana unde stapanirea nu incalca poruncile lui Dumnezeu. Cum sa va spun mai bine? Ma supun pastorului care intra si iese pe usa, asa zicand. Cat despre cel care intra ca furul pe aiurea, chiar si prin altar, si prin scoala, prin carciumi, prin droguri, prin homosexualitate, prin toate faradelegile care se vor acum legiferate, pe acela nu pot, nu trebuie si n-am voie sa-l ascult. Noi, care avem raspundere, ce facem? Il lasam pe Hristos ca sa cadem la pace cu Antihristul? Sa nu fie!
In orice caz, trebuie sa fie mult mai greu sa-ti indeplinesti menirea de duhovnic in astfel de vremuri…
Harul duhovnicului este azi puterea de a rezista suvoiului tot mai urias de pacate care vine inspre el prin gurile credinciosilor. Traim adesea experiente cum n-au mai avut oamenii de pana acum. Ca duhovnic si sfatuitor, afli atatea grozavii ca obosesti si risti sa devii intr-un fel insensibil. In ciuda acestora toate, trebuie insa sa-ti pastrezi echilibrul si sa lucrezi asupra oamenilor cu aceeasi puritate a Duhului. Iar Dumnezeu plineste unde tu nu mai prididesti.
Sub un soare zgarcit, abia furisat peste dunga muntilor, cateva zeci de credinciosi isi asteapta randul la Parintele Iustin. Marele duhovnic de la Petru-Voda, socotit un urmas al Parintelui Cleopa, spovedeste si cate 12 ore pe zi. Pletele si barba albe il fac sa para un sfant pogorat din icoane, insa umerii stransi, ca pentru a sprijini nevazute poveri, vadesc in el omul de langa noi. Se trezeste o data cu roua diminetii si in zilele obisnuite asculta si povatuieste cam o suta de crestini, iar la sfarsit de saptamina primeste si pana la doua sute de oameni. Fireste, doar o parte dintre ei ii sunt fii duhovnicesti. Pe acestia ii spovedeste, le da canon spre indreptare, ii impartaseste. Restul vin la el doar pentru «un sfat». Truda aceasta zilnica nu-l impiedica sa slujeasca in biserica 3-4 ore pe noapte. Mananca putin, doar seara. Iar somnul ii este un dusman caruia ii face mici concesii numai din cand in cand. Asa a ajuns la 88 de ani…
Dupa ceasuri intregi de astepare, am ajuns la Parintele Iustin. Ne-a primit intr-un soi de hol ingust, intre doua chilii, potrivit pentru o discutie scurta, nu pentru taifas. Desi a facut ani grei de inchisoare sub comunisti si a devenit o legenda vie a credintei, n-are vreme si nici nu vrea sa vorbeasca despre sine. Crede ca e mai degraba nevoie sa atraga atentia asupra descrestinarii de care sunt pascuti romanii, desi n-a incetat nici o clipa sa creada in viitorul acestui neam...
Parinte, cum sunt astazi romanii ortodocsi, fata de cum erau odinioara?
Dupa ce au fost pusi la grea incercare de ateismul comunist, romanii s-au mai stricat in ultimii ani, s-au lasat in voia unei libertati nebune, care-i duce la atitudini necrestinesti sau chiar anticrestine. Omul romanesc si-a pierdut reperele si a rasturnat scara de valori. Ba mai mult: a devenit tot mai nepasator cu sufletul lui, cu lumea in care traieste. De fapt, era pe undeva de asteptat, dupa o jumatate de secol de comunism… Dar daca raul de ieri era mai fatis, raul de azi este mai perfid…
Erau mai buni crestini romanii in regimul comunist ?
Se stie ca, atunci cand e persecutat efectiv, omul e mai treaz si mai credincios, isi da mai repede seama ca nadejdea o gasesti numai la Dumnezeu.
De ce spuneti ca romanii sunt mai nepasatori azi din punct de vedere religios ?
Pentru ca multi dintre cei care merg la biserica o fac numai formal, fara sa-si planga pacatele si fara sa caute indreptarea cu adevarat. De pilda, cand vin la biserica de Inviere, multi se limiteaza la a-si sfinti ouale rosii si cozonacii, sau sa ia lumina; apoi pleaca inainte de sfarsitul slujbei. Nu inteleg nimic din aceasta sarbatoare si nici sufletele lor nu se bucura intr-adevar. A ramas doar asa, ca un obicei, fara acoperire in credinta si in faptele credintei, fara efecte concrete in viata si in inima lor.
E neamul nostru ortodox in primejdia de a-si pierde credinta si identitatea, ba chiar, cum zic unii, de “a iesi din istorie”?
Pai ce este un neam? Neamul este legatura celor din trecut, prezent si viitor. Fiecare natiune este asezata de catre Dumnezeu si, cum spune legenda, fiecare neam si-a luat partea de pamant care i-a fost data. Ca de obicei, romanul a venit ceva mai la urma sa se plangã la Sf. Petru ca a ramas fara loc de asezare; si atunci Dumnezeu i-a dat gradina Sa cea mare, ca de aceea am fost si suntem o tara ravnita de toti. Si ne-am obisnuit sa traim simplu, infratiti cu tot ce ne inconjoara, din frumusetea si din bogatia ei fireasca. Dar vremurile se schimba, vin ispitele, vin provocarile... Neam de pastori si de agricultori, romanul nu este facut sa invarta surubul in fabrica, sa indoaie metalele in ateliere. Profilul sau s-a deformat treptat, iar acum romanul nici agricultor nu mai este, nici pastor, dar nici industrias, nici negustor. E mai degraba ca un om lepadat de soarta, ajuns mana ieftina de munca, sluga pe la bogatii lumii, adeseori instrainat de sine si de ai lui. Vedeti, aici e problema, aici se pierde legatura de neam. Un neam trebuie sa existe intr-o continuitate, intr-o unitate, sa fie legat de o iubire, sa fie luminat de o credinta. Noi stam tot mai prost si cu traditia, si cu unitatea, si cu iubirea, si cu credinta. Ne paste uitarea, ne paste dihonia, ne paste sminteala, ne paste deznadejdea. De aceea, trebuie rugaciune multa, trebuie redescoperita cu adevarat viata intru Hristos, ca in El e si Unitate, si Dragoste, si Adevar. Altminteri – vai si de neamul acesta!
Deci suntem un neam care s-a imbolnavit si are nevoie urgenta de vindecare, dar nu pe cai materiale, ci pe cai duhovnicesti?
Da, cam asa este. E ca o boala sau ca o ratacire. Am mai spus-o si altadata: stiti cu ce seamana astazi poporul roman? Seamana cu poporul evreu in cei 40 de ani de ratacire prin pustie, cand a iesit din robia egipteana si s-a indreptat catre Pamantul Fagaduintei. Prin ce n-a trecut bietul nostru popor in ultima suta de ani? A trecut prin toate primejdiile, persecutiile si nenorocirile, incepand din 1917, cu revolutia bolsevica din Rusia invecinata, cu amandoua razboaiele mondiale, cu tot calvarul comunist si neocomunist! Nu numai noi, ci intreg Rasaritul acesta ortodox, cei 36 de milioane de ucenici ai crestinismului din Balcani si intreaga Rusie sunt poporul evreu in cei 40 de ani de ratacire prin pustie. Sunt acum vremuri de mare zbucium, in cautarea unei reasezari. Ne apasa saracia, foametea, plecarea tinerilor, pribegi dupa o bucata de paine, ba chiar a intelectualilor nostri, expusi la cele mai umilitoare ascultari si munci pentru un ban pe care sa-l aduca acasa, ca sa-si poata hrani copiii. Ei bine, romanii acestia care plang dupa mamele lor de-acasa, care nu mai au o sarbatoare, nu mai au o duminica, sunt robii tuturor injosirilor si necredintelor, ai tuturor paganismelor turcesti si arabe. Nu vedeti ca am ajuns cersetori ai Europei si ai lumii intregi? Cu atata framantare, umilinta si durere, cum sa nu-ti vina in minte comparatia aceasta, cu poporul iudeu ratacind dupa Tara Fagaduintei? Dar in Tara Fagaduintei bagati de seama ca n-au intrat decat cei nascuti si crescuti sub semnul libertatii, care isi lasasera toate amintirile in urma, in casa robiei. La fel si astazi, doar cei care isi vor lasa toate amintirile din perioada comunista in urma, doar aceia vor trece in noua „Tara a Fagaduintei”, doar aceia se vor salva cu adevarat, cand va voi si va da Dumnezeu. Cat va dura starea aceasta de acum, nu stiu sa spun; Dumnezeu stie. Ma tem insa ca atat cat a durat stricaciunea, tot cam atat va dura si refacerea noastra moral-spirituala.
Din pacate, o intreaga civilizatie aproape antihristica se interpune intre noi si orice liman al fagaduintei: nu e mai e un pustiu, ci un balci al desertaciunilor. Chiar sfintia voastra spuneati intr-un alt interviu ca ne confruntam „cu o disparitie totala a vietii spirituale, cu decaderea omului, cu animalizarea lui”. Ca dupa ce a decretat ca „Dumnezeu a murit”, omul contemporan face si el toate eforturile sa se sinucida, cu o inventivitate si cu o incapatanare de-a dreptul diabolice. Mai poti razbi printre atatea rele, cand nici tu nu te simti prea bine?
Poti, putem, daca, intr-adevar, „cu noi este Dumnezeu”. Intr-un fel, stiti ce sunt toate aceste rele? Poate parea paradoxal, dar ele nu sunt altceva decat un medicament foarte bun pentru sanatatea noastra sufleteasca. Cu cat un popor este mai incercat, cu cat este mai expus la impilari si ispitiri de tot felul, cu atat poporul acela are sansa de a fi mai intelept si mai destoinic in a invinge iadul. Sa ne rugam la Dumnezeu sa invatam din incercari, sa ne calim in suferinte, caci rabdarea inteleapta si pana la capat este mantuitoare, dupa cuvantul lui Hristos.
Si stapanirilor sa ne supunem?
Da, dar numai pana unde stapanirea nu incalca poruncile lui Dumnezeu. Cum sa va spun mai bine? Ma supun pastorului care intra si iese pe usa, asa zicand. Cat despre cel care intra ca furul pe aiurea, chiar si prin altar, si prin scoala, prin carciumi, prin droguri, prin homosexualitate, prin toate faradelegile care se vor acum legiferate, pe acela nu pot, nu trebuie si n-am voie sa-l ascult. Noi, care avem raspundere, ce facem? Il lasam pe Hristos ca sa cadem la pace cu Antihristul? Sa nu fie!
In orice caz, trebuie sa fie mult mai greu sa-ti indeplinesti menirea de duhovnic in astfel de vremuri…
Harul duhovnicului este azi puterea de a rezista suvoiului tot mai urias de pacate care vine inspre el prin gurile credinciosilor. Traim adesea experiente cum n-au mai avut oamenii de pana acum. Ca duhovnic si sfatuitor, afli atatea grozavii ca obosesti si risti sa devii intr-un fel insensibil. In ciuda acestora toate, trebuie insa sa-ti pastrezi echilibrul si sa lucrezi asupra oamenilor cu aceeasi puritate a Duhului. Iar Dumnezeu plineste unde tu nu mai prididesti.
Wednesday, January 31, 2007
Revolutia nu a existat
cine e de vina ptr vinzarea tarii? cine are puterea sa faca ceva si nu a facut acceptind piinea alba si pufoasa a "democratiilor" vestice. Daca la venirea comunistilor am avut un grup de oameni care s-au impotrivit, acum la venirea altei ciume - cu fata umana de data asta - toata lumea zice ca nu are ce face. Va place bunastarea si visati la ceea ce occidentul a dat la gunoi de mult. Ati pus toti botul fara deosebire, asa ca nu exista pardon. Arata-mi unul care isi doreste sa traiasca in saracie si nu fuge dupa "oportunitati de afaceri" si stau in genunchi in fata lui. Coruptia morala nu e la nivelul politic ci in sinul poporului! Pentru un popor care doarme si se preface ca nu vede nelegiurile din jur, D-zeu ii trimite conducatorii care ii merita. Nu aveti vina ca sinteti in Romania, dimpotriva aveti vina ca nu stiti sa apreciati ceea ce insemna Romania. Ca va lasati dusi de nas de interesele straine si nu cautati adevarul. Eu spre deosebire de majoritatea care au plecat nu am plecat ptr bunastarea de afara ci fortat de mizeria morala a romanilor tiganizati din jurul meu. In acea perioada nu am gasit oameni dorninci sa lupte ptr apararea tarii. Si exista multe cai pasnice, nonviolente la indemina omului de rind. Dar toti de acolo sint materialisti, aceiasi de sub comunism care au schimbat carnetele de UTC si PCR in bonuri de pomana ale corporatiilor multinationale. Cozile mute de la alimentara sau transformat in freamatul mall-urilor rasarite peste noapte. NU stiu daca intelegi ceea ce spun dupa cite vad din mesajul tau esti in directia opusa. Nu desconsider pe nimeni care este in Ro (in afara de tiganii care si-a parasit corturile si au venit la oras) dimpotriva este o mare cinste sa fii roman si pe desupra sa supravietuiesti in tara. Dar din momentul integrarii, voi cei de acolo in speranta (iluzorie) a unei vieti mai bune a-ti vindut ceea ce altii au aparat de secole cu pretul vietii. Cind veti realiza ceea ce ati facut va fi prea tirziu. Nu veti avea nici fondurile si bunastarea promisa dar va veti fi pierdut si libertatea care e mai importanta decit orice. Nu sinteti primii !! Daca v-ati fi uitat la alte natii, care nu au pus botul ca voi, nu au cerut sa fie "integrate", au fost decimate fara drept de apel de acesti campioni ai democratiei, ati fi invatat ceva. Dar nu vreti sa auziti si sa vedeti decit ce va place. In acesti ani nu a fost unul care sa fie interesat de soarta tarii, sa fie macar curios cum se vede din afara. De ce? Pentru ca nu exista interes. Pentru ca fiecare crede ca singur se poate capatui si poate scapa neobservat. Pentru multi dintre voi revolutia socaila nu a existat. A fost doar lovitura de stat a occidentului asupra socialismului asupra clasei de mijloc. Poate veti intelege cind veti pierde si mai mult. Poate nu a venit inca timpul.
Tuesday, January 16, 2007
Cultivarea nemultumirii (II)
In al treilea rind, gandirea conventionala presupune implicit ca cel putin noile locuri disponibile pentru cei disponibilizati vor avea cel putin aceiasi nevoie de cunostinte si aptitudini ca cele vechi sau ca daca cerintele sint mai mari cei disponibilizati vor putea fi instruiti ca sa le indeplinesca. Dar cum tehnologia s-a imbunatatit, fractiunea din forta de munca care implica sarcini de inalta complexitate a crescut in timp ce fractiunea ce necesita o mai mica complexitate a scazut. Noile tehnologii de productie tind sa inlocuiasca relativ muncitorii mai slab calificati pentru ca activitatile lor pot fi mai usor automatizate, in timp ce avanseaza cererea pentru personal inalt calificat, necesar sa mentina si repare noile tehnologii. In birouri de exemplu tehnologiile de informare procesare au eliminat secretarele in timp ce o accelerata complexitate organizationala si tehnologiile sofisticate de lucru au crescut, cererea pentru mai bine instruitii asistenti administrativi. In fabrici, robotii au inlocuit asamblorii de linie in timp ce s-au creat locuri pentru ingineri si tehnicieni care concep, intretin si repara sitemele robotizate. Astfel nu orcine poate fi instruit si educat sa ocupe astfel de pozitii. Nu putem fi toti programatori de computere, analisti financiari ori proiectanti de sisteme robotizate.
Si in orice caz aceste locuri de munca sint pe departe de a fi abundente. Asa ca o crescinda tehnologie de varf si o economie bazata pe o minoritate de angajati cu cunostinte ridicate cu greu va recompensa relativa mica proportie din muncitorii care au abilitati intelectuale ridicate in timp ce celelalte vor concura cu mult mai slab calificate si prost platite pozitii.
Daca dorinta noastra materiala nu este de nesatisfacut si daca un numar important de muncitori nu pot urca spre joburi mai inalt calificate, cu timpul forta de munca a economiei nostre va tinde sa se polarizeze intre pe de o parte o patura ingusta din ce in ce mai bogata, elita care detine si conduce tehnologiile de productie dar care nu doreste sa consume toate produsele ei iar pe de alta parte o masa tot mai mare de disponibilizati dar care nu pot genera suficienta cerere ca sa consume produsele. Care este solutia de iesire? Raspuns: o constanta crestere economica. Cresterea creeaza noi ramuri de productie si genereaza noi locuri de munca necesare pentrui a absorbi pe cei disponibilizati tehnologic. Economia Americana de exemplu trebuie sa cheltuie 3 - 5 % annual dublind ca marime la fiecare 15 - 25 ani doar pentru a tine rata somajului sa nu creasca! Si ca sa obtina aceasta crestere conducatorii nostrii si corporatiile – operind aceiasi presupunere ca oamenii au o dorinta nesatioasa de a cheltui si aspratii crescinde de bunsatare, ne indeamna neincetat prin toate mijloacele posibile sa fim risipitori. Cu dorinta noastra si deseori nerabdare, comercianti, companii de carti de credit si banci ne bombardeaza cu reclame (aratindu-ne cum noi raminem in urma vecinului) in timp ce guvernantii se joaca cu initiative economice, ca si rate scazute la dobinzi, si scaderi de taxe – toate in scopul de a ne face sa imprumutam bani si ai cheltui.
In ciuda faptului ca vietile nostre sint saturate cu bunuri care au ajuns la un nivel inimaginabil pentru generatiile anterioare, o abundenta materiala si ca mai multi bani si posesie materiala nu adauga ori adauga putin la fericirea noastra, trebuie sau sintem educati sa ne simtim cronic nemultumiti de abundenta noastra.
In esenta logica economiei nostre lucreaza astfel: daca sintem nemultumiti cu ce avem, cumparam mai mult. Daca cumparam suficiente lucruri economia va creste. Daca va creste economia atunci disponibilizatii vor putea gasi noi locuri de munca iar daca ei gasesc noi locuri de munca atunci va fi suficinenta cerere economica sa preintimpine o cadere economica sau un conflict politic. Stabilitatea capitalismului modern - si crescinda stabilitate a economiei mondiale - cere cultivarea nemultumirii materiale, nesfirsita crestere a consumului personal si stabila cerstere economica pe care consumul o genereaza. Fara crestere economica bogatii si saracii in societatea noastra in curind s-ar confrunta intre ei intr-un dureros conflict iar in timp indelungat largirea prapastiei intre aceste grupuri ar rupe societatea in doua. Rolul nostru economic in aceasta cultura a consumismului este putin mai mult decit satisfacerea poftelor pasagere care servesc functia de mentinere a iesirilor economiei. Starea noastra psihologica este comparabila cu cea a dependentei de droguri: cumparind lucruri nu ne face mai fericiti decit poate pentru un moment dupa cumparare. Dar repetam acest act la nesfirsit. De ce? Exista multe cauze. Cea mai importanta si deseori supraevidentiata este deoarece consumismul ajuta sa ne anestezieze impotriva terorii provocata de vietile goale – vieti care capitalismul si consumismul impreuna au ajutat sa le goleasca de continut. Noile tehnologii creeaza o constanta si anevoioasa crestere economica , care inseamna ca in medie o persoana in economia americana trebuie sa isi schimbe locul de munca la fiecare 4 ani sau chiar mai devreme! Aceasta insecuritate economica declanseaza stress in vietile noastre in timp ce centrifugarea economiei noastre faramiteaza societatea ca un intreg.. Amindoua aceste tendinte sfisie tesatura de ingrijire, incredere si reciprocitate esentiala pentru fericirea noastra. Astfel in locul conexiunilor vitale intre oameni care vin din comunitati puternice, familii si prietenii noi le substituim cu placerea trecatoare de a cumpara lucruri noi. De asemenea substituim hyper stimularea permisa prin frenetica miscare cu ajutorul automobilelor si avioanelor si printr-un torent de informatii venite prin televiziune, jocuri pe calculator si Internet. Aceste diversiuni mai departe fragmenteaza vietile noastre dar si relatiile noastre sociale. Ele de asemenea ne fura perioadele de timp linistite de care avem nevoie sa ne focalizam asupra activitatilor de citit, scris, dans, gradinarit, diferite activitati sportive, cintatul la diferite instrumente musicale or simplu joaca cu copii nostrii – lucruri care sa ne aduca adevarata fericire. Si pentru ca sintem nesatisfacuti cronic, incercam sa ne amagim pe noi insine cumparind si mai multe lucruri.
Psihologii ne spun ca reversul dependentei este abandonul. Dependenta noastra in crestere – si catre consumismul care face posibila cresterea – poate fi sustinuta numai daca combatem efectele negative ale cresterii. Dar aceste efecte sint reale si pot fi adinc personale. Ele includ bolile epidemice apartinind societatilor bogate ca: tulburari de alimentatie, anorexia, bulimia si ingrijoratoarele lor rate de depresii clinice. Cresterea continua a productivitatii in fermele noastre si in productia de alimente a facut hrana abundenta si ieftina astfel incit agro-comertul ne bombardeaza cu reclame sa cumparam cit mai multe din produsele lor. Un rezultat deloc de neglijat: numarul de persoane supraponderate pe glob – aprope 1.2 miliarde, cei mai multi in tarile bogate – acum egaleaza numarul celor flaminzi si subnutriti aproape toti in tarile sarace. In acelsi timp agentiile publicitare cultiva constant nemultumirea, ca cine sintem, cum vrem sa aratam si unde locul nostru in societate paradoxal a intiparit in mintea nostra notiunea ca sa fii slab este ideal, cu costuri psihologice devastatoare pentru multa lume, cu siguranta de sex feminine.
Apoi exista mai multe probleme generale legate de depresie. Depinzind de cum este masurata, boala a devenit de 3 - 10 ori mai comuna in ultimii 50 ani. In fiecare generatie succesiva un mare procent de oameni experimenteaza cel putin un sever episod de depresie si aceasta depresie loveste oamenii mai devreme in viata lor. Cercetatorii au sugerat multe explicatii dar in repetate rinduri ei subliniaza un manunchi de factori: eroziunea comunitatilor si a familiilor, o cultura economica care promoveaza insecuritatea economica si individualismul extrem, neatinsele standarde de frumusete (pentru femei) si o coplesitoare proliferare a optiunilor consumatorului – deoarece pentru un surprinzator numar de oameni, o abundenta de optiuni nu provoaca multumire ci dimpotriva un acut stress si un sentiment de frustrare.
Si in orice caz aceste locuri de munca sint pe departe de a fi abundente. Asa ca o crescinda tehnologie de varf si o economie bazata pe o minoritate de angajati cu cunostinte ridicate cu greu va recompensa relativa mica proportie din muncitorii care au abilitati intelectuale ridicate in timp ce celelalte vor concura cu mult mai slab calificate si prost platite pozitii.
Daca dorinta noastra materiala nu este de nesatisfacut si daca un numar important de muncitori nu pot urca spre joburi mai inalt calificate, cu timpul forta de munca a economiei nostre va tinde sa se polarizeze intre pe de o parte o patura ingusta din ce in ce mai bogata, elita care detine si conduce tehnologiile de productie dar care nu doreste sa consume toate produsele ei iar pe de alta parte o masa tot mai mare de disponibilizati dar care nu pot genera suficienta cerere ca sa consume produsele. Care este solutia de iesire? Raspuns: o constanta crestere economica. Cresterea creeaza noi ramuri de productie si genereaza noi locuri de munca necesare pentrui a absorbi pe cei disponibilizati tehnologic. Economia Americana de exemplu trebuie sa cheltuie 3 - 5 % annual dublind ca marime la fiecare 15 - 25 ani doar pentru a tine rata somajului sa nu creasca! Si ca sa obtina aceasta crestere conducatorii nostrii si corporatiile – operind aceiasi presupunere ca oamenii au o dorinta nesatioasa de a cheltui si aspratii crescinde de bunsatare, ne indeamna neincetat prin toate mijloacele posibile sa fim risipitori. Cu dorinta noastra si deseori nerabdare, comercianti, companii de carti de credit si banci ne bombardeaza cu reclame (aratindu-ne cum noi raminem in urma vecinului) in timp ce guvernantii se joaca cu initiative economice, ca si rate scazute la dobinzi, si scaderi de taxe – toate in scopul de a ne face sa imprumutam bani si ai cheltui.
In ciuda faptului ca vietile nostre sint saturate cu bunuri care au ajuns la un nivel inimaginabil pentru generatiile anterioare, o abundenta materiala si ca mai multi bani si posesie materiala nu adauga ori adauga putin la fericirea noastra, trebuie sau sintem educati sa ne simtim cronic nemultumiti de abundenta noastra.
In esenta logica economiei nostre lucreaza astfel: daca sintem nemultumiti cu ce avem, cumparam mai mult. Daca cumparam suficiente lucruri economia va creste. Daca va creste economia atunci disponibilizatii vor putea gasi noi locuri de munca iar daca ei gasesc noi locuri de munca atunci va fi suficinenta cerere economica sa preintimpine o cadere economica sau un conflict politic. Stabilitatea capitalismului modern - si crescinda stabilitate a economiei mondiale - cere cultivarea nemultumirii materiale, nesfirsita crestere a consumului personal si stabila cerstere economica pe care consumul o genereaza. Fara crestere economica bogatii si saracii in societatea noastra in curind s-ar confrunta intre ei intr-un dureros conflict iar in timp indelungat largirea prapastiei intre aceste grupuri ar rupe societatea in doua. Rolul nostru economic in aceasta cultura a consumismului este putin mai mult decit satisfacerea poftelor pasagere care servesc functia de mentinere a iesirilor economiei. Starea noastra psihologica este comparabila cu cea a dependentei de droguri: cumparind lucruri nu ne face mai fericiti decit poate pentru un moment dupa cumparare. Dar repetam acest act la nesfirsit. De ce? Exista multe cauze. Cea mai importanta si deseori supraevidentiata este deoarece consumismul ajuta sa ne anestezieze impotriva terorii provocata de vietile goale – vieti care capitalismul si consumismul impreuna au ajutat sa le goleasca de continut. Noile tehnologii creeaza o constanta si anevoioasa crestere economica , care inseamna ca in medie o persoana in economia americana trebuie sa isi schimbe locul de munca la fiecare 4 ani sau chiar mai devreme! Aceasta insecuritate economica declanseaza stress in vietile noastre in timp ce centrifugarea economiei noastre faramiteaza societatea ca un intreg.. Amindoua aceste tendinte sfisie tesatura de ingrijire, incredere si reciprocitate esentiala pentru fericirea noastra. Astfel in locul conexiunilor vitale intre oameni care vin din comunitati puternice, familii si prietenii noi le substituim cu placerea trecatoare de a cumpara lucruri noi. De asemenea substituim hyper stimularea permisa prin frenetica miscare cu ajutorul automobilelor si avioanelor si printr-un torent de informatii venite prin televiziune, jocuri pe calculator si Internet. Aceste diversiuni mai departe fragmenteaza vietile noastre dar si relatiile noastre sociale. Ele de asemenea ne fura perioadele de timp linistite de care avem nevoie sa ne focalizam asupra activitatilor de citit, scris, dans, gradinarit, diferite activitati sportive, cintatul la diferite instrumente musicale or simplu joaca cu copii nostrii – lucruri care sa ne aduca adevarata fericire. Si pentru ca sintem nesatisfacuti cronic, incercam sa ne amagim pe noi insine cumparind si mai multe lucruri.
Psihologii ne spun ca reversul dependentei este abandonul. Dependenta noastra in crestere – si catre consumismul care face posibila cresterea – poate fi sustinuta numai daca combatem efectele negative ale cresterii. Dar aceste efecte sint reale si pot fi adinc personale. Ele includ bolile epidemice apartinind societatilor bogate ca: tulburari de alimentatie, anorexia, bulimia si ingrijoratoarele lor rate de depresii clinice. Cresterea continua a productivitatii in fermele noastre si in productia de alimente a facut hrana abundenta si ieftina astfel incit agro-comertul ne bombardeaza cu reclame sa cumparam cit mai multe din produsele lor. Un rezultat deloc de neglijat: numarul de persoane supraponderate pe glob – aprope 1.2 miliarde, cei mai multi in tarile bogate – acum egaleaza numarul celor flaminzi si subnutriti aproape toti in tarile sarace. In acelsi timp agentiile publicitare cultiva constant nemultumirea, ca cine sintem, cum vrem sa aratam si unde locul nostru in societate paradoxal a intiparit in mintea nostra notiunea ca sa fii slab este ideal, cu costuri psihologice devastatoare pentru multa lume, cu siguranta de sex feminine.
Apoi exista mai multe probleme generale legate de depresie. Depinzind de cum este masurata, boala a devenit de 3 - 10 ori mai comuna in ultimii 50 ani. In fiecare generatie succesiva un mare procent de oameni experimenteaza cel putin un sever episod de depresie si aceasta depresie loveste oamenii mai devreme in viata lor. Cercetatorii au sugerat multe explicatii dar in repetate rinduri ei subliniaza un manunchi de factori: eroziunea comunitatilor si a familiilor, o cultura economica care promoveaza insecuritatea economica si individualismul extrem, neatinsele standarde de frumusete (pentru femei) si o coplesitoare proliferare a optiunilor consumatorului – deoarece pentru un surprinzator numar de oameni, o abundenta de optiuni nu provoaca multumire ci dimpotriva un acut stress si un sentiment de frustrare.
Thursday, December 28, 2006
FDA poised to OK food from cloned animals
Scientists say meat, milk just as safe as from conventional livestock
WASHINGTON - Federal scientists have concluded there is no difference between food from cloned animals and food from conventional livestock, setting the stage for the government to declare Thursday that cloned animals are safe for the human food supply.
The Food and Drug Administration planned to brief industry groups in advance of an announcement. The agency indicated it would approve cloned livestock in a scientific journal article published online earlier this month.
The agency “concludes that meat and milk from clones and their progeny is as safe to eat as corresponding products derived from animals produced using contemporary agricultural practices,” FDA scientists Larisa Rudenko and John C. Matheson wrote in the Jan. 1 issue of Theriogenology.
Also, FDA believes that no special labels are needed for food from clones or their offspring, the scientists wrote. Consumer groups say labels are a must, because surveys have shown people to be uncomfortable with the idea of cloned livestock.“Consumers are going to be having a product that has potential safety issues and has a whole load of ethical issues tied to it, without any labeling,” said Joseph Mendelson, legal director of the Center for Food Safety...
WASHINGTON - Federal scientists have concluded there is no difference between food from cloned animals and food from conventional livestock, setting the stage for the government to declare Thursday that cloned animals are safe for the human food supply.
The Food and Drug Administration planned to brief industry groups in advance of an announcement. The agency indicated it would approve cloned livestock in a scientific journal article published online earlier this month.
The agency “concludes that meat and milk from clones and their progeny is as safe to eat as corresponding products derived from animals produced using contemporary agricultural practices,” FDA scientists Larisa Rudenko and John C. Matheson wrote in the Jan. 1 issue of Theriogenology.
Also, FDA believes that no special labels are needed for food from clones or their offspring, the scientists wrote. Consumer groups say labels are a must, because surveys have shown people to be uncomfortable with the idea of cloned livestock.“Consumers are going to be having a product that has potential safety issues and has a whole load of ethical issues tied to it, without any labeling,” said Joseph Mendelson, legal director of the Center for Food Safety...
Monday, December 11, 2006
Vesti bune ...
Pentru toti romanii care se simt aproape de etnia rromilor (tiganii cum ii numim noi) am aflat ca Un român propune la Roma instituirea Zilei Internaţionale a rromilor. Acum aveti unica ocazie sa va deziceti de natiunea romana - cu care oricum nu aveti prea multe in comun - si sa faceti un ban cinstit. Cum? Uite cum: declarati ca sinteti rromi si veti primi un sac de bani. Tiganimea va cere compensatii cum ca au fost macelariti ca jidanii si probabil daca vor accepta conditiile de sus vor primi o gramada de bani. Cum imbunatatirea starii materiale este singurul vostru scop in viata, grabiti-va sa fiti primii pe lista! Ce va foloseste voua sa fiti romani? Noua RRomanie este mai viguroasa si pe placul Puterilor Centrale.
Cum toata lumea vrea liniste si nu altceva si cum "unii" fac galagie si incearca sa-i trezeasca din adormire este timpul sa spunem:
Noapte buna!
Cum toata lumea vrea liniste si nu altceva si cum "unii" fac galagie si incearca sa-i trezeasca din adormire este timpul sa spunem:
Noapte buna!
As we settle into the nighttime of dispair, fret not, for the Sun will rise again!
Good morning!!
We, here, will never forget those who died on September 11, 2001, as we seek to protect the Republic from all who will do her harm!!
A survey of greeting cards in the United Kingdom show that only 1 percent of so-called "Christmas cards" actually mention the word "Christmas" in the message or contain a Christmas-related scene.
Because a rabii threatened to sue the airport if he wasn't allowed to erect an 8-foot menorah, Sea-Tac Airport in Seattle has removed all 15 of its Christmas trees.
Frank Rich of the New York Times has declared that we have lost in Iraq and that we now need to concentrate on other wars that are salvagable, such as Afghanistan (never mind it's the same war).
And despite having become a walking cliche when the bribary money was found in his Congressional office refrigerator, Jefferson has been relected by his Louisiana district in a run-off election.
For AMERICA - The Right Way, I remain yours in the Cause, the Chairman.
We, here, will never forget those who died on September 11, 2001, as we seek to protect the Republic from all who will do her harm!!
A survey of greeting cards in the United Kingdom show that only 1 percent of so-called "Christmas cards" actually mention the word "Christmas" in the message or contain a Christmas-related scene.
Because a rabii threatened to sue the airport if he wasn't allowed to erect an 8-foot menorah, Sea-Tac Airport in Seattle has removed all 15 of its Christmas trees.
Frank Rich of the New York Times has declared that we have lost in Iraq and that we now need to concentrate on other wars that are salvagable, such as Afghanistan (never mind it's the same war).
And despite having become a walking cliche when the bribary money was found in his Congressional office refrigerator, Jefferson has been relected by his Louisiana district in a run-off election.
For AMERICA - The Right Way, I remain yours in the Cause, the Chairman.
Saturday, December 09, 2006
Globalizarea si monstrii ei (III): Philip Morris si industria tutunului
Cititi raportul anterior: Coca-Cola…
PHILIP MORRIS INTERNATIONAL, redenumita in 2003 Altria Group, este un alt simbol al globalizarii. Cifrele de afaceri din Raportul Anual din 2003 arata venituri nete de 81 miliarde USD, din care 50 miliarde sunt rezultatul vanzarilor de tutun iar 30 de milairde provin din vanzarea produselor alimentare. In 1988 Philip Morris a cumparat Kraft Foods, din care detine 84%. Brandurile de tutun ale Philip Morris includ Marlboro, L&M, Virginia Slims, Parliament, Chesterfield si Philip Morris. Donatiile caritabile facute de Philip Morris in 1998 totalizau 0.7% din veniturile nete ale companiei.
Un raport al Organizatiei Mondiale a Sanatatii (OMS) de la mijlocul anilor ‘90 arata ca industria mondiala a tutunului castiga anual 168 de miliarde USD, mai mult decat economiile a 180 din cele 205 tari ale lumii. Acelasi raport arata ca “Tutunul cauzeaza anual mai multe morti decat toate celelalte forme de abuzuri de substante cunoscute la un loc”, omorand 3 milioane de oameni anual, adica unul la fiecare 10 secunde. Topul tarilor lumii in ordinea numarului de tigari pe fumator pe cap de locuitor este condus de Polonia, Grecia, Ungaria si Japonia.
Altria este deci o corporatie multinationala care prospera de pe urma vanzarii tutunului. Acest raport prezinta aspecte vizand etica industriei tutunului.
Tutunul si sanatatea
Efectele devastatoare ale tutunului asupra sanatatii nu mai sunt negate de nimeni, nici macar de Philip Morris, care admite din 1999 pe website-ul sau: “Exista un consens medical si stiintific in privinta faptului ca fumatul cauzeaza fumatorilor cancer la plamani, boli ale inimii, emphysema si alte boli serioase. Fumatorii sunt mult mai expusi decat nefumatorii la boli serioase precum cancerul la plamani. Nu exista tigari “sigure”. Au existat si exista mesaje ale autoritatilor medicale publice in toata lumea. Fumatorii si fumatorii potentiali ar trebui sa se bazeze pe aceste mesaje cand iau decizii legate de fumat.” Philip Morris recunoaste aceste lucruri la 35 de ani dupa ce US Surgeon General a avertizat populatia in privinta lor.
In 2002, industria tutunului din Statele Unite a acceptat sa plateasca daune de 206 miliarde USD pentru a scapa de procesele-clasa deschise impotriva ei de fumatorii americani. Banii urmeaza a fi platiti in 25 de ani si nu scutesc companiile de procesele fumatorilor individuali. Un proces deschis in acelasi an in Florida ar putea duce la o despagubire atat de mare incat sa falimenteze industria tutunului. Juriul acestui proces a decis ca cele mai mari 5 companii de tutun americane au produse “deficiente” si “mortale”. De altfel Altria are pe pagina sa web un link special la lunga serie de procese care au fost deschise impotriva sa. Iar in noiembrie 2004 a anuntat ca s-ar putea divide in 3 companii pentru a reduce efectele acestor procese asupra Philip Morris.
Un raport din 1999 al Organizatiei Mondiale a Sanatatii citat de un raport de la Stanford University afirma: “Tutunul a ucis 4 milioane de oameni in 1999. [Adica 10% din totalul deceselor lumii s-au datorat tutunului, n.a.] La sfarsitul anilor 2020, numarul victimelor tutunului va ajunge la 10 milioane pe an.” In prezent, website-ul OMS plaseaza numarul mortilor anuale datorat fumatului la 5 milioane si afirma ca o jumatate din fumatorii de azi (650 de milioane) vor fi ucisi de tigarile lor [concluzie la care ajunge si Banca Mondiala, vezi mai jos, n.a.] Alte initiative ale OMS impotriva tutunului sunt disponibile la aceeasi adresa, inclusiv lansarea programului Framework Convention on Tobacco Control (FCTC) care ar putea ajuta interesele publicului in lupta cu interesele corporatiilor. Tutunul este cauza principala a deceselor evitabile din lume, 70% dintre acestea aparand in emisfera sudica, mai inapoiata. Comertul liber cu tutun aduce beneficii imense sefilor si actionarilor gigantilor industriei tutunului in detrimentul acestor tari sarace. De aceea Philip Morris se opune FCTC pe motivul ca ar incalca “principiile traditionale ale comertului liber”. Philip Morris este una din corporatiile care a beneficiat cel mai mult de pe urma “comertului liber”, care i-a permis sa introduca produsul sau “mortal” (adjectiv folosit de juriul din Florida) in toate tarile lumii.
Cititi mai mult la:
http://ro.altermedia.info/mediusanatate/globalizarea-si-monstrii-ei-iii-philip-morris-si-industria-tutunului_5779.html
PHILIP MORRIS INTERNATIONAL, redenumita in 2003 Altria Group, este un alt simbol al globalizarii. Cifrele de afaceri din Raportul Anual din 2003 arata venituri nete de 81 miliarde USD, din care 50 miliarde sunt rezultatul vanzarilor de tutun iar 30 de milairde provin din vanzarea produselor alimentare. In 1988 Philip Morris a cumparat Kraft Foods, din care detine 84%. Brandurile de tutun ale Philip Morris includ Marlboro, L&M, Virginia Slims, Parliament, Chesterfield si Philip Morris. Donatiile caritabile facute de Philip Morris in 1998 totalizau 0.7% din veniturile nete ale companiei.
Un raport al Organizatiei Mondiale a Sanatatii (OMS) de la mijlocul anilor ‘90 arata ca industria mondiala a tutunului castiga anual 168 de miliarde USD, mai mult decat economiile a 180 din cele 205 tari ale lumii. Acelasi raport arata ca “Tutunul cauzeaza anual mai multe morti decat toate celelalte forme de abuzuri de substante cunoscute la un loc”, omorand 3 milioane de oameni anual, adica unul la fiecare 10 secunde. Topul tarilor lumii in ordinea numarului de tigari pe fumator pe cap de locuitor este condus de Polonia, Grecia, Ungaria si Japonia.
Altria este deci o corporatie multinationala care prospera de pe urma vanzarii tutunului. Acest raport prezinta aspecte vizand etica industriei tutunului.
Tutunul si sanatatea
Efectele devastatoare ale tutunului asupra sanatatii nu mai sunt negate de nimeni, nici macar de Philip Morris, care admite din 1999 pe website-ul sau: “Exista un consens medical si stiintific in privinta faptului ca fumatul cauzeaza fumatorilor cancer la plamani, boli ale inimii, emphysema si alte boli serioase. Fumatorii sunt mult mai expusi decat nefumatorii la boli serioase precum cancerul la plamani. Nu exista tigari “sigure”. Au existat si exista mesaje ale autoritatilor medicale publice in toata lumea. Fumatorii si fumatorii potentiali ar trebui sa se bazeze pe aceste mesaje cand iau decizii legate de fumat.” Philip Morris recunoaste aceste lucruri la 35 de ani dupa ce US Surgeon General a avertizat populatia in privinta lor.
In 2002, industria tutunului din Statele Unite a acceptat sa plateasca daune de 206 miliarde USD pentru a scapa de procesele-clasa deschise impotriva ei de fumatorii americani. Banii urmeaza a fi platiti in 25 de ani si nu scutesc companiile de procesele fumatorilor individuali. Un proces deschis in acelasi an in Florida ar putea duce la o despagubire atat de mare incat sa falimenteze industria tutunului. Juriul acestui proces a decis ca cele mai mari 5 companii de tutun americane au produse “deficiente” si “mortale”. De altfel Altria are pe pagina sa web un link special la lunga serie de procese care au fost deschise impotriva sa. Iar in noiembrie 2004 a anuntat ca s-ar putea divide in 3 companii pentru a reduce efectele acestor procese asupra Philip Morris.
Un raport din 1999 al Organizatiei Mondiale a Sanatatii citat de un raport de la Stanford University afirma: “Tutunul a ucis 4 milioane de oameni in 1999. [Adica 10% din totalul deceselor lumii s-au datorat tutunului, n.a.] La sfarsitul anilor 2020, numarul victimelor tutunului va ajunge la 10 milioane pe an.” In prezent, website-ul OMS plaseaza numarul mortilor anuale datorat fumatului la 5 milioane si afirma ca o jumatate din fumatorii de azi (650 de milioane) vor fi ucisi de tigarile lor [concluzie la care ajunge si Banca Mondiala, vezi mai jos, n.a.] Alte initiative ale OMS impotriva tutunului sunt disponibile la aceeasi adresa, inclusiv lansarea programului Framework Convention on Tobacco Control (FCTC) care ar putea ajuta interesele publicului in lupta cu interesele corporatiilor. Tutunul este cauza principala a deceselor evitabile din lume, 70% dintre acestea aparand in emisfera sudica, mai inapoiata. Comertul liber cu tutun aduce beneficii imense sefilor si actionarilor gigantilor industriei tutunului in detrimentul acestor tari sarace. De aceea Philip Morris se opune FCTC pe motivul ca ar incalca “principiile traditionale ale comertului liber”. Philip Morris este una din corporatiile care a beneficiat cel mai mult de pe urma “comertului liber”, care i-a permis sa introduca produsul sau “mortal” (adjectiv folosit de juriul din Florida) in toate tarile lumii.
Cititi mai mult la:
http://ro.altermedia.info/mediusanatate/globalizarea-si-monstrii-ei-iii-philip-morris-si-industria-tutunului_5779.html
Globalizarea si monstrii ei (II): Coca Cola
Cititi raportul anterior: Mc Donald’s…
COCA COLA este un simbol al globalizarii. Din 1886, compania vinde bauturi racoritoare si apa imbuteliata, alaturi de inghetata, deserturi si siropuri aromate. Lista tuturor brandurilor companiei este prea lunga pentru a fi reprodusa complet aici. Azi, peste 400 de marci sunt produse in 200 de locatii din intreaga lume.
Cateva nume mai cunoscute romanilor: Coca-Cola, Dannon, Dasani, Nestea, Dr Pepper, Dorna, Evian, Fanta, Fruitopia, Frisco, Ice Mountain, Izvorul Alb, Jet Tonic, Kinley, Oasis, Odwalla, Poiana Negri, Powerade, Sprite si Sport Cola.
Sediul central al firmei este in Atlanta, Statele Unite. Compania are 49.000 de angajati si veniturile sale in 2003 au fost de 21 miliarde USD. [2] Devenita corporatie inca de acum 100 de ani, Coca Cola a avut o evolutie care ilustreaza de-a lungul intregului secol XX multe din aspectele globalizarii. Ne vom rezuma la o enumerare a faptelor, indicand cititorilor referinte pentru informatii mai complete:
COCA COLA SI DREPTURILE OMULUI
In anii ‘30, Coca Cola a fost partenera de afaceri majora a regimului nazist. “Este cunoscuta colaborarea Coca Cola cu regimul lui Hitler intre 1933 si 1945 ca si vanzarea a nenumarate milioane de sticle de bauturi racoritoare Germaniei in aceeasi perioada” spun Jones E. si Ritzman F. in “Coca Cola goes to war”. In acelasi timp in care Coca Cola era promovata in USA ca un mijloc de ridicare a moralului soldatilor americani in WW-II, reprezentantii companiei din Germania sponsorizau evenimente naziste si propulsau Coke in fruntea celor mai populare bauturi din Germania. Cand nazistii au inceput invadarea Italiei, Frantei, Belgiei, Olandei, Luxemburgului si Norvegiei, avocatul Coca Cola era angajat la Biroul German pentru Proprietate Straina. El calatoarea cu trupele naziste prin Europa si a pus bazele centrelor Coca Cola in fabricile de racoritoare confiscate de nazisti, unde Coca Cola a angajat si civili rapiti.
Anii ‘70 au adus asasinarea unor lucratori de la fabrica de imbuteliere Coca Cola din Guatemala, evenimente care se vor repeta si in alte locuri. [1] In anii ‘80, Coca Cola a sustinut regimul Apartheid din Africa de Sud iar in anii ‘90, brutalul regim Abacha din Nigeria. [1]
Poate cea mai cunoscuta controversa privind drepturile omului, cu implicarea Coca Cola, este boicotul international promovat de columbienii din sindicatul Sinaltrainal, dupa repetate cazuri de intimidare, tortura, rapire, detinere ilegala si ucidere a unor lucratori de la fabricile de imbuteliere Coca Cola din Columbia. International Labour Rights Fund din Statele Unite, alaturi de US United Steelworkers, au deschis proces Coca Cola acuzand responsabilii fabricii din Columbia de folosirea unor unitati paramilitare pentru a suprima activitatea sindicala.
La 31 martie 2003, un judecator districtual american a gasit justificata cererea Sinaltrainal de deschidere a unor procese impotriva Coca Cola, sub acuzatia de violare a drepturilor omului de catre trupe paramilitare, la cererea companiei. Procesele au fost intentate in virtutea Aliens Tort Claims Act (ACTA) (vezi Morning Star, May 20, 2003). [1] Cazul nu este inca rezolvat, iar Coca Cola incearca sa scape afirmand ca nu poate fi trasa la raspundere deoarece fabrica nu este sub controlul ei direct. (The Independent, London, February 13, 2002).
World Social Forum (Forumul Social Mondial) a declarat 22 iulie 2003 ca “Zi internationala impotriva Coca-Cola” si inceputul unui boicot de un an impotriva produselor acesteia. Actiunea a fost sustinuta si de Sinaltrainal, care promoveaza boicotul si in afara Columbiei. Boicotul se refera direct la folosirea trupelor paramilitare ca instrument de forta impotriva sindicalistilor columbieni.
Coca Cola a fost acuzata si de discriminare sexuala. In mai 2002, compania a fost nevoita sa plateasca 8,1 milioane USD unui numar de circa 2.000 de angajate, ce fusesera platite mai prost decat se prevedea in contracte. Alte 42 de milioane vor fi platite la alti 980 de angajati, chiar din Atlanta, unde este sediul central al corporatiei, si inca 3,9 milioane USD vor ajunge la circa 1100 de angajate din America de Nord. [2]
Nici discriminarea rasiala nu este o “necunoscuta” pentru Coca-Cola. In noiembrie 2000, compania a fost obligata sa plateasca 192,5 milioane USD in urma unui proces pe acuzatii de discriminare rasiala, si a promis sa schimbe modul in care conduce, promoveaza si trateaza angajatii minoritari. “Rezolvarea” gasita a nemultumit pe multi angajati negri, care sustin ca sunt in continuare discriminati si impiedicati sa promoveze. (Dallas Morning News, 1/5/02 Washington Post, 4/2002)
COCA COLA SI MEDIUL INCONJURATOR
In cateva regiuni din sudul Indiei, printre care Kerala si Tamil Nadu, boicoturile contra Coca Cola au fost in vigoare ani de zile, in ciuda represiunilor politiei. Localnicii acuza producatorul de bauturi de consum excesiv de apa, dupa ce fabricile din zona au pompat apa din subteran la un debit atat de mare incat pur si simplu sursele au secat, lasandu-i pe oameni fara apa, de poluarea puturilor si de distrugerea agriculturii locale, prin prezentarea unui reziduu chimic drept…ingrasamant. Aceasta s-a facut desi un studiu al Universitatii Essex a aratat ca acel compus are concentratii periculoase de toxine, pintre care cadmiu, care au ajuns in apele subterane si de aici la oameni si restul vietuitoarelor din zona.
Dupa ce BBC-ul a difuzat un documentar despre aceasta situatie, Coca Cola a incetat deversarea acestor reziduuri cu titlul de ingrasaminte dar nu a facut nimic pentru repararea daunelor deja produse.) Opozitia indienilor fata de Coca Cola este printre cele mai puternice din lume, un nou protest fiind asteptat chiar in acest inceput de an.
Coca Cola a fost amenintata cu boicotul in Australia, in 1993, din cauza problemelor ecologice generate de refuzul ei de a introduce sticlele returnabile. In aceeasi tara si in acelasi an, Coca Cola a fost acuzata de dezinformarea consumatorilor.
In mai 2003, filiala din Panama a fost amendata cu 300.000 USD pentru poluarea raului Matasnillo din Panama. [2]
TEHNICILE DE MARKETING SI PUBLICITATE
Coca Cola a folosit tehnici de marketing si publicitate dubioase, printre care sponsorizarea American Academy of Paediatric Dentistry, si impiedicarea prezentarii catre public a unui raport realizat de World Health Organisation pe tema alimentatiei sanatoase. Raportul arata contributia la obezitate a consumul de bauturi racoritoare. Obezitatea este cauza numarul unu a mortilor neprovocate in Statele Unite si cauza numarul doi in Europa, dupa fumat.
O alta forma de advertising care a suscitat numeroase proteste este introducerea in scoli a automatelor de vandut bauturi racoritoare, pentru elevi. Aceasta practica a dus la un monopol al Coca Cola asupra vanzarii bauturilor racoritoare in scoli si a propulsat compania in fruntea producatorilot de bauturi racoritoare din America. In acelasi timp, a declansat boicoturi care sunt inca in vigoare in scoli prestigioase precum Berkeley, Harvard, Yale, New York University si Rutgers.
cititi restul articolului la:
http://ro.altermedia.info/antisistem/globalizarea-si-monstrii-ei-ii-coca-cola_5764.html
COCA COLA este un simbol al globalizarii. Din 1886, compania vinde bauturi racoritoare si apa imbuteliata, alaturi de inghetata, deserturi si siropuri aromate. Lista tuturor brandurilor companiei este prea lunga pentru a fi reprodusa complet aici. Azi, peste 400 de marci sunt produse in 200 de locatii din intreaga lume.
Cateva nume mai cunoscute romanilor: Coca-Cola, Dannon, Dasani, Nestea, Dr Pepper, Dorna, Evian, Fanta, Fruitopia, Frisco, Ice Mountain, Izvorul Alb, Jet Tonic, Kinley, Oasis, Odwalla, Poiana Negri, Powerade, Sprite si Sport Cola.
Sediul central al firmei este in Atlanta, Statele Unite. Compania are 49.000 de angajati si veniturile sale in 2003 au fost de 21 miliarde USD. [2] Devenita corporatie inca de acum 100 de ani, Coca Cola a avut o evolutie care ilustreaza de-a lungul intregului secol XX multe din aspectele globalizarii. Ne vom rezuma la o enumerare a faptelor, indicand cititorilor referinte pentru informatii mai complete:
COCA COLA SI DREPTURILE OMULUI
In anii ‘30, Coca Cola a fost partenera de afaceri majora a regimului nazist. “Este cunoscuta colaborarea Coca Cola cu regimul lui Hitler intre 1933 si 1945 ca si vanzarea a nenumarate milioane de sticle de bauturi racoritoare Germaniei in aceeasi perioada” spun Jones E. si Ritzman F. in “Coca Cola goes to war”. In acelasi timp in care Coca Cola era promovata in USA ca un mijloc de ridicare a moralului soldatilor americani in WW-II, reprezentantii companiei din Germania sponsorizau evenimente naziste si propulsau Coke in fruntea celor mai populare bauturi din Germania. Cand nazistii au inceput invadarea Italiei, Frantei, Belgiei, Olandei, Luxemburgului si Norvegiei, avocatul Coca Cola era angajat la Biroul German pentru Proprietate Straina. El calatoarea cu trupele naziste prin Europa si a pus bazele centrelor Coca Cola in fabricile de racoritoare confiscate de nazisti, unde Coca Cola a angajat si civili rapiti.
Anii ‘70 au adus asasinarea unor lucratori de la fabrica de imbuteliere Coca Cola din Guatemala, evenimente care se vor repeta si in alte locuri. [1] In anii ‘80, Coca Cola a sustinut regimul Apartheid din Africa de Sud iar in anii ‘90, brutalul regim Abacha din Nigeria. [1]
Poate cea mai cunoscuta controversa privind drepturile omului, cu implicarea Coca Cola, este boicotul international promovat de columbienii din sindicatul Sinaltrainal, dupa repetate cazuri de intimidare, tortura, rapire, detinere ilegala si ucidere a unor lucratori de la fabricile de imbuteliere Coca Cola din Columbia. International Labour Rights Fund din Statele Unite, alaturi de US United Steelworkers, au deschis proces Coca Cola acuzand responsabilii fabricii din Columbia de folosirea unor unitati paramilitare pentru a suprima activitatea sindicala.
La 31 martie 2003, un judecator districtual american a gasit justificata cererea Sinaltrainal de deschidere a unor procese impotriva Coca Cola, sub acuzatia de violare a drepturilor omului de catre trupe paramilitare, la cererea companiei. Procesele au fost intentate in virtutea Aliens Tort Claims Act (ACTA) (vezi Morning Star, May 20, 2003). [1] Cazul nu este inca rezolvat, iar Coca Cola incearca sa scape afirmand ca nu poate fi trasa la raspundere deoarece fabrica nu este sub controlul ei direct. (The Independent, London, February 13, 2002).
World Social Forum (Forumul Social Mondial) a declarat 22 iulie 2003 ca “Zi internationala impotriva Coca-Cola” si inceputul unui boicot de un an impotriva produselor acesteia. Actiunea a fost sustinuta si de Sinaltrainal, care promoveaza boicotul si in afara Columbiei. Boicotul se refera direct la folosirea trupelor paramilitare ca instrument de forta impotriva sindicalistilor columbieni.
Coca Cola a fost acuzata si de discriminare sexuala. In mai 2002, compania a fost nevoita sa plateasca 8,1 milioane USD unui numar de circa 2.000 de angajate, ce fusesera platite mai prost decat se prevedea in contracte. Alte 42 de milioane vor fi platite la alti 980 de angajati, chiar din Atlanta, unde este sediul central al corporatiei, si inca 3,9 milioane USD vor ajunge la circa 1100 de angajate din America de Nord. [2]
Nici discriminarea rasiala nu este o “necunoscuta” pentru Coca-Cola. In noiembrie 2000, compania a fost obligata sa plateasca 192,5 milioane USD in urma unui proces pe acuzatii de discriminare rasiala, si a promis sa schimbe modul in care conduce, promoveaza si trateaza angajatii minoritari. “Rezolvarea” gasita a nemultumit pe multi angajati negri, care sustin ca sunt in continuare discriminati si impiedicati sa promoveze. (Dallas Morning News, 1/5/02 Washington Post, 4/2002)
COCA COLA SI MEDIUL INCONJURATOR
In cateva regiuni din sudul Indiei, printre care Kerala si Tamil Nadu, boicoturile contra Coca Cola au fost in vigoare ani de zile, in ciuda represiunilor politiei. Localnicii acuza producatorul de bauturi de consum excesiv de apa, dupa ce fabricile din zona au pompat apa din subteran la un debit atat de mare incat pur si simplu sursele au secat, lasandu-i pe oameni fara apa, de poluarea puturilor si de distrugerea agriculturii locale, prin prezentarea unui reziduu chimic drept…ingrasamant. Aceasta s-a facut desi un studiu al Universitatii Essex a aratat ca acel compus are concentratii periculoase de toxine, pintre care cadmiu, care au ajuns in apele subterane si de aici la oameni si restul vietuitoarelor din zona.
Dupa ce BBC-ul a difuzat un documentar despre aceasta situatie, Coca Cola a incetat deversarea acestor reziduuri cu titlul de ingrasaminte dar nu a facut nimic pentru repararea daunelor deja produse.) Opozitia indienilor fata de Coca Cola este printre cele mai puternice din lume, un nou protest fiind asteptat chiar in acest inceput de an.
Coca Cola a fost amenintata cu boicotul in Australia, in 1993, din cauza problemelor ecologice generate de refuzul ei de a introduce sticlele returnabile. In aceeasi tara si in acelasi an, Coca Cola a fost acuzata de dezinformarea consumatorilor.
In mai 2003, filiala din Panama a fost amendata cu 300.000 USD pentru poluarea raului Matasnillo din Panama. [2]
TEHNICILE DE MARKETING SI PUBLICITATE
Coca Cola a folosit tehnici de marketing si publicitate dubioase, printre care sponsorizarea American Academy of Paediatric Dentistry, si impiedicarea prezentarii catre public a unui raport realizat de World Health Organisation pe tema alimentatiei sanatoase. Raportul arata contributia la obezitate a consumul de bauturi racoritoare. Obezitatea este cauza numarul unu a mortilor neprovocate in Statele Unite si cauza numarul doi in Europa, dupa fumat.
O alta forma de advertising care a suscitat numeroase proteste este introducerea in scoli a automatelor de vandut bauturi racoritoare, pentru elevi. Aceasta practica a dus la un monopol al Coca Cola asupra vanzarii bauturilor racoritoare in scoli si a propulsat compania in fruntea producatorilot de bauturi racoritoare din America. In acelasi timp, a declansat boicoturi care sunt inca in vigoare in scoli prestigioase precum Berkeley, Harvard, Yale, New York University si Rutgers.
cititi restul articolului la:
http://ro.altermedia.info/antisistem/globalizarea-si-monstrii-ei-ii-coca-cola_5764.html
Globalizarea si monstrii ei (I): Mc Donald’s?
Text realizat de Altermedia si difuzat cu ocazia Zilei Mondiale a Alimentatiei, declarata de FAO/ONU pe 16 octombrie, care coincide cu ziua mondiala de protest impotriva McDonald’s.
PATRONATUL LANTULUI de restaurante McDonald’s cheltuieste anual aproape 2 miliarde $ pentru reclame si promotii, incercand sa cultive imaginea unei companii ecologice si implicate social, precum si restaurantele sale ca „loc de recreere”. Copiii sunt momiti (tragand parintii dupa ei) cu jucarii si alte nimicuri.
Insa in spatele mutrei zambitoare a lui Ronald McDonald sta crunta realitate: McDonald’s este interesata doar de bani, de la oricine si (aproape) oricum. Profiturile celor 25 000 de restaurante din 119 tari depasesc 3 miliarde $ lunar. Rapoartele anuale vorbesc de noi si noi magazine in lumea intreaga, o noua unitate se deschide la fiecare 5 ore; insa extinderea retelei inseamna mai multa uniformitate, mai putina alegere, subminarea sanatatii individuale si a initiativelor si comunitatilor locale.
PROMOVAREA UNEI HRANE NESANATOASE
McDonald’s isi promoveaza produsele ca „nutritive”, insa in realitate vinde o hrana de foarte proasta calitate – continut crescut in grasimi, sare si zaharuri, scazut in fibre si vitamine. O dieta de acest tip este strans legata de afectiuni ale inimii, cancer, diabet etc – asa numitele „boli ale civilizatiei”. Produsele contin numerosi aditivi, unii din ei cancerigeni, si provoaca hiperexcitabilitate la copii. Carnea este sursa majoritatii toxiinfectiilor alimentare. Odata cu dezvoltarea agriculturii si zootehniei moderne, intensive, alte boli – legate de reziduurile chimice, practicile agricole nenaturale sau abuzul de antibiotice – au devenit un pericol pentru oameni si animale.
EXPLOATAREA MUNCITORILOR
Personalul din industria alimentara este platit prost. Majoritatea celor care lucreaza la McDonald’s primeste salariul minim pe economie. A aparut chiar si termenul popular de „McJob” – slujba slab platita si fara viitor. In multe tari, McDonald’s nu plateste orele suplimentare. Presiunile facute spre a mentine profiturile mari si salariile mici rezulta in supraincarcare si oboseala a personalului, care poate duce la accidente. Majoritatea angajatilor sunt oameni cu foarte putine optiuni de angajare, asa ca sunt fortati sa accepte exploatarea - si pe deasupra sa mai si zambeasca! Nu e surprizator ca rotatia de personal la McDonald’s este mare, facand dificila sudarea unei echipe sindicale si lupta pentru conditii mai bune, mai ales in Romania, unde sindicatele sunt inca departe de organizatiile similare occidentale, active si insistente pentru drepturile salariatilor.
INVAZIA SUBCULTURALA AMERICANA
McDonald’s este nu doar o sursa de hrana proasta, ci si unul din avanposturile cele mai evidente ale subculturii americane de consum. „Stilul de viata” promovat de McDonald’s ucide cu incetul individualitatea si personalitatea, inculcand in mintea tinerilor (in special, dar nu numai) dependenta de drogul consumismului. Chifteaua de la „Mac” inabuse traditia culinara, rareste mesele si reuniunile linistite in familie si ajuta din plin la „robotizarea” angajatilor care, mancand „rapid” la McDonalds castiga minute in plus nu pentru copii si familie, ci pentru biroul la care se intorc grabiti si unde intotdeauna e ceva urgent de terminat.
JEFUIREA SARACILOR
Vaste arii din tarile sarace sunt folosite pentru recolte sau ferme de crestere a animalelor ce vor fi mancate in Occident. Aceasta inseamna, implicit, neglijarea nevoilor locale. McDonald’s promoveaza produse din carne, incurajand oamenii sa consume carne mai des, ceea ce epuizeaza tot mai multe resurse de hrana. Sapte milioane de tone de furaje duc la obtinerea a doar un milion de tone de produse din carne. Cu o dieta continand in principal vegetale si cu pamantul impartit in mod corect, aproape fiecare regiune din lume ar putea sa dea suficienta hrana pentru locuitorii sai.
DISTRUGEREA MEDIULUI
Padurile din intreaga lume – vitale pentru viata – sunt distruse tot mai rapid de companiile multinationale. McDonald’s a fost nevoita sa recunoasca faptul ca amplaseaza ferme pe pamanturi defrisate, impiedicand astfel regenerarea lor. De asemenea, folosirea de catre multinationale, pentru ferme, a terenurilor agricole, obliga populatia locala sa se mute in alte zone.
McDonald’s este cel mai mare consumator de carne de vita din lume. Emisiile de gaz metan provenite de la vitele crescute pentru consum contribuie la criza „incalzirii globale”. De asemenea, agricultura intensiva, moderna, este bazata pe utilizarea chimicalelor daunatoare pentru mediu.
Un sfert din gunoiul produs anual in SUA provine din industria fast-food. In fiecare an, numai McDonald’s genereaza 700 000 tone de deseuri de ambalaje, o parte din ele sfarsind prin a polua orasele si solul.
BARBARIA CONTRA ANIMALELOR
Meniurile lanturilor de fast-food-uri au ca ingredient principal sacrificarea a milioane de animale. Cele mai multe sunt crescute intensiv, artificial, fara acces la aer proapspat si soare si fara libertate de miscare. Uciderea lor este barbara. Noi avem libertatea sa alegem daca mancam sau nu carne; animalele sacrificate nu o au.
cititi restul articolului la:
http://ro.altermedia.info/antisistem/ce-e-in-neregula-cu-mc-donalds_5336.html
PATRONATUL LANTULUI de restaurante McDonald’s cheltuieste anual aproape 2 miliarde $ pentru reclame si promotii, incercand sa cultive imaginea unei companii ecologice si implicate social, precum si restaurantele sale ca „loc de recreere”. Copiii sunt momiti (tragand parintii dupa ei) cu jucarii si alte nimicuri.
Insa in spatele mutrei zambitoare a lui Ronald McDonald sta crunta realitate: McDonald’s este interesata doar de bani, de la oricine si (aproape) oricum. Profiturile celor 25 000 de restaurante din 119 tari depasesc 3 miliarde $ lunar. Rapoartele anuale vorbesc de noi si noi magazine in lumea intreaga, o noua unitate se deschide la fiecare 5 ore; insa extinderea retelei inseamna mai multa uniformitate, mai putina alegere, subminarea sanatatii individuale si a initiativelor si comunitatilor locale.
PROMOVAREA UNEI HRANE NESANATOASE
McDonald’s isi promoveaza produsele ca „nutritive”, insa in realitate vinde o hrana de foarte proasta calitate – continut crescut in grasimi, sare si zaharuri, scazut in fibre si vitamine. O dieta de acest tip este strans legata de afectiuni ale inimii, cancer, diabet etc – asa numitele „boli ale civilizatiei”. Produsele contin numerosi aditivi, unii din ei cancerigeni, si provoaca hiperexcitabilitate la copii. Carnea este sursa majoritatii toxiinfectiilor alimentare. Odata cu dezvoltarea agriculturii si zootehniei moderne, intensive, alte boli – legate de reziduurile chimice, practicile agricole nenaturale sau abuzul de antibiotice – au devenit un pericol pentru oameni si animale.
EXPLOATAREA MUNCITORILOR
Personalul din industria alimentara este platit prost. Majoritatea celor care lucreaza la McDonald’s primeste salariul minim pe economie. A aparut chiar si termenul popular de „McJob” – slujba slab platita si fara viitor. In multe tari, McDonald’s nu plateste orele suplimentare. Presiunile facute spre a mentine profiturile mari si salariile mici rezulta in supraincarcare si oboseala a personalului, care poate duce la accidente. Majoritatea angajatilor sunt oameni cu foarte putine optiuni de angajare, asa ca sunt fortati sa accepte exploatarea - si pe deasupra sa mai si zambeasca! Nu e surprizator ca rotatia de personal la McDonald’s este mare, facand dificila sudarea unei echipe sindicale si lupta pentru conditii mai bune, mai ales in Romania, unde sindicatele sunt inca departe de organizatiile similare occidentale, active si insistente pentru drepturile salariatilor.
INVAZIA SUBCULTURALA AMERICANA
McDonald’s este nu doar o sursa de hrana proasta, ci si unul din avanposturile cele mai evidente ale subculturii americane de consum. „Stilul de viata” promovat de McDonald’s ucide cu incetul individualitatea si personalitatea, inculcand in mintea tinerilor (in special, dar nu numai) dependenta de drogul consumismului. Chifteaua de la „Mac” inabuse traditia culinara, rareste mesele si reuniunile linistite in familie si ajuta din plin la „robotizarea” angajatilor care, mancand „rapid” la McDonalds castiga minute in plus nu pentru copii si familie, ci pentru biroul la care se intorc grabiti si unde intotdeauna e ceva urgent de terminat.
JEFUIREA SARACILOR
Vaste arii din tarile sarace sunt folosite pentru recolte sau ferme de crestere a animalelor ce vor fi mancate in Occident. Aceasta inseamna, implicit, neglijarea nevoilor locale. McDonald’s promoveaza produse din carne, incurajand oamenii sa consume carne mai des, ceea ce epuizeaza tot mai multe resurse de hrana. Sapte milioane de tone de furaje duc la obtinerea a doar un milion de tone de produse din carne. Cu o dieta continand in principal vegetale si cu pamantul impartit in mod corect, aproape fiecare regiune din lume ar putea sa dea suficienta hrana pentru locuitorii sai.
DISTRUGEREA MEDIULUI
Padurile din intreaga lume – vitale pentru viata – sunt distruse tot mai rapid de companiile multinationale. McDonald’s a fost nevoita sa recunoasca faptul ca amplaseaza ferme pe pamanturi defrisate, impiedicand astfel regenerarea lor. De asemenea, folosirea de catre multinationale, pentru ferme, a terenurilor agricole, obliga populatia locala sa se mute in alte zone.
McDonald’s este cel mai mare consumator de carne de vita din lume. Emisiile de gaz metan provenite de la vitele crescute pentru consum contribuie la criza „incalzirii globale”. De asemenea, agricultura intensiva, moderna, este bazata pe utilizarea chimicalelor daunatoare pentru mediu.
Un sfert din gunoiul produs anual in SUA provine din industria fast-food. In fiecare an, numai McDonald’s genereaza 700 000 tone de deseuri de ambalaje, o parte din ele sfarsind prin a polua orasele si solul.
BARBARIA CONTRA ANIMALELOR
Meniurile lanturilor de fast-food-uri au ca ingredient principal sacrificarea a milioane de animale. Cele mai multe sunt crescute intensiv, artificial, fara acces la aer proapspat si soare si fara libertate de miscare. Uciderea lor este barbara. Noi avem libertatea sa alegem daca mancam sau nu carne; animalele sacrificate nu o au.
cititi restul articolului la:
http://ro.altermedia.info/antisistem/ce-e-in-neregula-cu-mc-donalds_5336.html
Cultivarea nemultumirii ( I )
De ce politicienii nostrii, facatorii de legi, economistii si comentatorii publici ramin asa de fixati in mentinerea cresterii economice chiar daca e cunoscut ca venituri mai mari nu ne fac mai fericiti?
Prin insasi natura lui capitalismul inlocuieste forta de munca care poate eroda cererea economica esentiala in mentinerea vigorii capitalismului. Cresterea economica – sustinuta in parte de cultura consumismului – absoarbe forta de munca disponibilizata in noi locuri de munca si industrii. Procesul deopotriva mentine cererea si asigura ca somerii si cei dein paturile defaforizate nu deviaza spre nemultumiri sociale producind destabilizare. In competitia brutala a economiei capitatilste, companiile supravietuiesc in parte prin mentinerea preturilor de productie cit de jos posibil. Ei fac deseori asta prin inventarea sau achizitionarea de noi tehnologii care ii ajuta sa foloseasca intrarile in procesul de productie – capital, forta de munca si resurse – mai efficient. Un rezultat cunoscut este productivitatea muncii. Fiecare muncitor intr-o firma care produce computere de exemplu poate produce in medie mai multe computere pe unitatea de timp. In 1999 in imensa unitate Dell din Austin, TX, 2 muncitori asamblau un PC in 14 minute. Pina la finele anului 2004 numai o singura persoana putea efectua aceiasi sarcina in doar 5 minute – un procent remarcabil de 82% in cresterea productivitatii muncii numai in 5 ani.
Cei mai multi economisti spun ca cresterea productivitatii este motorul care angreneaza stabila expansiune a bunastarii economii capitaliste dar si cresterea pe termen lung a venitului pe cap de locuitor. Toate lucrurile fiind egale, o mai mare productivitate face computerele mai ieftine si piata de computere sa infloreasca. Si cum computerele devin mai ieftine consumatorii pot sa aiba mai multe in viata lor sau ei pot cheltui mai putin din venitul lor pe ele. Daca mai tirziu ei vor avea mai multi bani sa cheltuieasca pe alte lucruri aceasta se va vedea ca si o crestere de venit.
Dar o mai mare productivitate aduce implicit costuri sociale. Cind producatorii de computerele introduc tehnologii care fac muncitorii lor mai eficienti, ei nu vor pastra toti muncitorii ca sa produca mai multe computere. Uneori pentru a spori profitul ei disponibilizeaza muncitorii. Conform cu mentalitatea conventionala aceasta nu este o problema pe termen lung sau mediu. Astfel companiile vor investi profiturile lor in noi intreprinderi facind de exemplu – jocuri pe calculator – astfel incit muncitorii care si-au pierdut locurile de munca vor avea inca odata venituri pentru a cumpara mai multe produse. Urmind aceasta logica, innoirea tehnologica joaca un rol dublu: disponibilizeaza forta de munca dar in acelasi timp creeaza posibilitati pentru noi locuri de munca. Exista ample evidente in a sustine aceasta gandire conventionala larg raspindita de convingerea ca capitalismul va produce continuu bunastarea materiala. Dar aici intervin si citeva probleme critice.
In primul rind presupunerea implicita ca oamenii manifesta o dorinta nesatula materiala – care face ca oamenii todeauna sa isi doaresca tot mai multe lucruri. Daca aceasta presupunere este corecta, indivizii care economisesc banii deoarece computerele sint mai ieftine vor cheltui pe alte lucruri mai degraba de ai pune in banca sau sub saltea. Companiile in schimb pot fi sigure ca vor vinde surplusul generat prin marirea productivitatii. Dar daca acesta presupunere e gresita si indivizii nu au aceasta dorinta nestapinita materiala – si cercetari asupra relatiei venit-fericire sugereaza ca uneori ei nu au aceasta dorinta - ei poate ca nu vor cheltui banii ca sa indemne companiile sa creeze noi locuri de munca pentru ceu disponibilizati prin cresterea productivitatii.
In al doilea rind gandirea conventionala rar recunoaste scopul si ingaduinta disponibilizarii fortei de munca. Se intimpla in toate intreprinderile tot timpul. Indivizii care isi pierd locurile de munca intr-un sector vor gasi de obicei noile lor locuri de munca in alt sector aduc o usurare momentana insecuritatii cronice economice. Pina recent ramura de servicii a economiei a oferit un fel de refugiu: remuneratiile casierilor, lucratorilor in restaurante, agentii de vanzari nu au fost foarte mari dar cel putin productivitatea in sectorul serviciilor nu a crescut asa de repede astfel incit locurile de munca au fost din abundenta chiar daca nu mai sigure. Acum in acest sector se intrevede o rapida crestere a productivitatii. Noi cu totii am observa schimbarile. De exemplu, cind a fost ultima data cind ati vorbit cu o telefonista? Serviciile automate de operatorie folosind tehnologiile de recunoastere vocala avansata au disponibilizat cei mai multi dintre operatorii umani.
Prin insasi natura lui capitalismul inlocuieste forta de munca care poate eroda cererea economica esentiala in mentinerea vigorii capitalismului. Cresterea economica – sustinuta in parte de cultura consumismului – absoarbe forta de munca disponibilizata in noi locuri de munca si industrii. Procesul deopotriva mentine cererea si asigura ca somerii si cei dein paturile defaforizate nu deviaza spre nemultumiri sociale producind destabilizare. In competitia brutala a economiei capitatilste, companiile supravietuiesc in parte prin mentinerea preturilor de productie cit de jos posibil. Ei fac deseori asta prin inventarea sau achizitionarea de noi tehnologii care ii ajuta sa foloseasca intrarile in procesul de productie – capital, forta de munca si resurse – mai efficient. Un rezultat cunoscut este productivitatea muncii. Fiecare muncitor intr-o firma care produce computere de exemplu poate produce in medie mai multe computere pe unitatea de timp. In 1999 in imensa unitate Dell din Austin, TX, 2 muncitori asamblau un PC in 14 minute. Pina la finele anului 2004 numai o singura persoana putea efectua aceiasi sarcina in doar 5 minute – un procent remarcabil de 82% in cresterea productivitatii muncii numai in 5 ani.
Cei mai multi economisti spun ca cresterea productivitatii este motorul care angreneaza stabila expansiune a bunastarii economii capitaliste dar si cresterea pe termen lung a venitului pe cap de locuitor. Toate lucrurile fiind egale, o mai mare productivitate face computerele mai ieftine si piata de computere sa infloreasca. Si cum computerele devin mai ieftine consumatorii pot sa aiba mai multe in viata lor sau ei pot cheltui mai putin din venitul lor pe ele. Daca mai tirziu ei vor avea mai multi bani sa cheltuieasca pe alte lucruri aceasta se va vedea ca si o crestere de venit.
Dar o mai mare productivitate aduce implicit costuri sociale. Cind producatorii de computerele introduc tehnologii care fac muncitorii lor mai eficienti, ei nu vor pastra toti muncitorii ca sa produca mai multe computere. Uneori pentru a spori profitul ei disponibilizeaza muncitorii. Conform cu mentalitatea conventionala aceasta nu este o problema pe termen lung sau mediu. Astfel companiile vor investi profiturile lor in noi intreprinderi facind de exemplu – jocuri pe calculator – astfel incit muncitorii care si-au pierdut locurile de munca vor avea inca odata venituri pentru a cumpara mai multe produse. Urmind aceasta logica, innoirea tehnologica joaca un rol dublu: disponibilizeaza forta de munca dar in acelasi timp creeaza posibilitati pentru noi locuri de munca. Exista ample evidente in a sustine aceasta gandire conventionala larg raspindita de convingerea ca capitalismul va produce continuu bunastarea materiala. Dar aici intervin si citeva probleme critice.
In primul rind presupunerea implicita ca oamenii manifesta o dorinta nesatula materiala – care face ca oamenii todeauna sa isi doaresca tot mai multe lucruri. Daca aceasta presupunere este corecta, indivizii care economisesc banii deoarece computerele sint mai ieftine vor cheltui pe alte lucruri mai degraba de ai pune in banca sau sub saltea. Companiile in schimb pot fi sigure ca vor vinde surplusul generat prin marirea productivitatii. Dar daca acesta presupunere e gresita si indivizii nu au aceasta dorinta nestapinita materiala – si cercetari asupra relatiei venit-fericire sugereaza ca uneori ei nu au aceasta dorinta - ei poate ca nu vor cheltui banii ca sa indemne companiile sa creeze noi locuri de munca pentru ceu disponibilizati prin cresterea productivitatii.
In al doilea rind gandirea conventionala rar recunoaste scopul si ingaduinta disponibilizarii fortei de munca. Se intimpla in toate intreprinderile tot timpul. Indivizii care isi pierd locurile de munca intr-un sector vor gasi de obicei noile lor locuri de munca in alt sector aduc o usurare momentana insecuritatii cronice economice. Pina recent ramura de servicii a economiei a oferit un fel de refugiu: remuneratiile casierilor, lucratorilor in restaurante, agentii de vanzari nu au fost foarte mari dar cel putin productivitatea in sectorul serviciilor nu a crescut asa de repede astfel incit locurile de munca au fost din abundenta chiar daca nu mai sigure. Acum in acest sector se intrevede o rapida crestere a productivitatii. Noi cu totii am observa schimbarile. De exemplu, cind a fost ultima data cind ati vorbit cu o telefonista? Serviciile automate de operatorie folosind tehnologiile de recunoastere vocala avansata au disponibilizat cei mai multi dintre operatorii umani.
Wednesday, December 06, 2006
Higher postpartum risk in first 3 months: study
First-time mothers face an increased risk for mental disorders such as schizophrenia, depression and bipolar disorder in the first three months after childbirth, a new study suggests.
CTV.ca News Staff
"I felt like there was no hope for me," Helen Vasa, a postpartum depression patient, told CTV News.
"I remember begging my mother to help me, telling her I can't cope, I don't know what to do, I don't know how to function."
The study, which will be published in the Dec. 6 issue of the Journal of the American Medical Association, also found that new fathers do not have an increased risk for postpartum mental disorders.
The Danish researchers conducted a study to estimate the risk of postpartum mental disorders requiring hospital admission or outpatient contact for first-time parents up to one year after childbirth.
CTV.ca News Staff
"I felt like there was no hope for me," Helen Vasa, a postpartum depression patient, told CTV News.
"I remember begging my mother to help me, telling her I can't cope, I don't know what to do, I don't know how to function."
The study, which will be published in the Dec. 6 issue of the Journal of the American Medical Association, also found that new fathers do not have an increased risk for postpartum mental disorders.
The Danish researchers conducted a study to estimate the risk of postpartum mental disorders requiring hospital admission or outpatient contact for first-time parents up to one year after childbirth.
Wednesday, November 29, 2006
Media Conglomerates, Mergers, Concentration of Ownership
Some nations can influence and control their media greatly. In addition, powerful corporations also have enormous influence on mainstream media.
In some places major multinational corporations own media stations and outlets. Often, many media institutes survive on the advertising fees, which can lead to the media outlet to be influenced by various corporate interests. News coverage and other media content can therefore be adversely affected. For example, stories end up biased or omitted so as not to offend their advertisers or owners. While corporate media per se may not be a bad thing, it is when there is a concentration of ownership that there is a risk of increased economic and political influence that can be somewhat unaccountable, which is of concern.
In some places major multinational corporations own media stations and outlets. Often, many media institutes survive on the advertising fees, which can lead to the media outlet to be influenced by various corporate interests. News coverage and other media content can therefore be adversely affected. For example, stories end up biased or omitted so as not to offend their advertisers or owners. While corporate media per se may not be a bad thing, it is when there is a concentration of ownership that there is a risk of increased economic and political influence that can be somewhat unaccountable, which is of concern.
Who owns the Media?
The U.S. media landscape is dominated by massive corporations that, through a history of mergers and acquisitions, have concentrated their control over what we see, hear and read. In many cases these giant companies are vertically intergrated, controlling everything from initial production to final distribution.
These charts are derived in part from information gathered by Columbia Journalism Review’s Who Owns What? site, one of many excellent resources on the web regarding media ownership..
These charts are derived in part from information gathered by Columbia Journalism Review’s Who Owns What? site, one of many excellent resources on the web regarding media ownership..
Despre monopolizarea resurselor de apa potabila
COMBINAŢIA NEFASTĂ dintre creşterea nevoii de apă potabilă şi micşorarea drastică a resurselor de apă potabilă a stârnit interesul corporaţiilor multinaţionale care vând apă pentru sume mari de bani. Industria apei este speculată de Banca Mondială ca o industrie potenţială cu profituri de ordinul trilioanelor de dolari. Astfel, apa a devenit “aurul albastru” al secolului XXI (pe locul 2 după petrol, considerat aurul negru).
Privatizarea apei reprezintă unul dintre obiectivele de la Washington, care fac parte din filosofia economiei unice mondiale. În baza acestei filosofii, se stipulează liberalizarea oricăror tranzacţii, investiţii şi privatizări. Maude Barlow, membru în Consiliul Canadei şi Tony Clarke, director al Institutului Polaris sunt coautori ai unui studiu intitulat: „Aurul albastru: Marea hoţie corporatistă a resurselor mondiale de apă potabilă”. În cele ce urmează, prezentăm un rezumat al mai multor conferinţe desfăşurate la New York în septembrie 2003, cunoscute sub numele „Apă pentru Viaţă”, cosponsorizate de editura revistei Resurgence Magazine şi Institutul Omega.
Tratatele mondiale comerciale au devenit, probabil, cea mai importantă unealtă a corporaţiilor multinaţionale în ceea ce priveşte resursele de apă potabilă. Toate conducerile marilor corporaţii, precum NAFTA (Trustul Liber Comercial Nord American), GATT (Monopolul American al Preţurilor şi Comerţului) şi WTO (Organizaţia Mondială a Comerţului) au stabilit că apa este o marfă. Din momentul adoptării acestor tratate, apa va fi vândută şi distribuită în baza legilor specifice petrolului şi gazelor naturale. Sub impactul combinat al acestor legi, o ţară nu are dreptul să interzică sau limiteze exportul apei fără aprobările severe ale WTO.
În baza clauzei proporţionalităţii, stabilită de NAFTA, dacă o ţară are dreptul să exporte resursele naturale, ea nu va avea dreptul să oprească exportul decât în momentul în care se dovedeşte că toate resursele sale interne au fost epuizate, inclusiv cele ale populaţiei. În plus, dacă NAFTA sau alte organizaţii similare descoperă prezenţa unor resurse naturale importante pe teritoriul unei ţări, ea poate cere guvernului să exporte aceste resurse spre alte teritorii (probabil tot în virtutea aşa-zisei clauze a proporţionalităţii).
Mai mult decât atât, grăbirea privatizării serviciilor de apă va fi accelerată de noi regulamente de comerţ stabilite de WTO prin aşanumitele norme GATS (Reguli Generale ale Comerţului în Servicii). Sub auspiciile acestora, numai că guvernele vor fi obligate să liberalizeze şi privatizeze companiile de apă (ceea ce în România se întâmplă de peste 5 ani), dar acestea vor fi cumpărate în mod obligatoriu de investitori străini la preţuri de nimic iar în momentul când resursele de apă vor fi controlate de filialele corporaţiilor multinaţionale, orice eforturi ulterioare de a prelua controlul asupra distribuirii apei în acel oraş vor fi penalizate sever de către WTO. Lupta corporaţiilor de a privatiza resursele de apă ale Lumii a treia au devenit ţinta protestelor societăţilor civile, dar majoritatea acestora au rămas nesoluţionate. Marile companii ale resurselor de apă îşi concentrează operaţiunile şi investiţiile pe cele mai sigure pieţe de desfacere din Europa şi America de Nord.
În prezent, în S.U.A., ca. 85% din serviciile resurselor de apă sunt încă în domeniul public, astfel că ele sunt cea mai bună ţintă pentru SUEZ, VIVENDI şi RWE, trei supercompanii care speră că vor dobândi controlul a 70% din resurse în următorii 10 ani. În prezent, ele au cumpărat cele mai importante companii publice ale resurselor de apă, ca U.S.Filter, United Water şi American Water Works. Dar trebuie amintit faptul că SUEZ, VIVENDI şi RWE sunt doar motoarele unui mecanism mondial de privatizare a apei în S.U.A. Este o iluzie faptul că odată ce o supercompanie a preluat controlul asupra unui sistem municipal ale resurselor de apă, aceasta va satisface nevoile cetăţenilor oraşului respectiv şi nu va încerca să speculeze la maxim aceste resurse în interesul alianţelor globale. Institutul Polaris propune tuturor cetăţenilor o strategie de luptă în 3 etape:
Privatizarea apei reprezintă unul dintre obiectivele de la Washington, care fac parte din filosofia economiei unice mondiale. În baza acestei filosofii, se stipulează liberalizarea oricăror tranzacţii, investiţii şi privatizări. Maude Barlow, membru în Consiliul Canadei şi Tony Clarke, director al Institutului Polaris sunt coautori ai unui studiu intitulat: „Aurul albastru: Marea hoţie corporatistă a resurselor mondiale de apă potabilă”. În cele ce urmează, prezentăm un rezumat al mai multor conferinţe desfăşurate la New York în septembrie 2003, cunoscute sub numele „Apă pentru Viaţă”, cosponsorizate de editura revistei Resurgence Magazine şi Institutul Omega.
Tratatele mondiale comerciale au devenit, probabil, cea mai importantă unealtă a corporaţiilor multinaţionale în ceea ce priveşte resursele de apă potabilă. Toate conducerile marilor corporaţii, precum NAFTA (Trustul Liber Comercial Nord American), GATT (Monopolul American al Preţurilor şi Comerţului) şi WTO (Organizaţia Mondială a Comerţului) au stabilit că apa este o marfă. Din momentul adoptării acestor tratate, apa va fi vândută şi distribuită în baza legilor specifice petrolului şi gazelor naturale. Sub impactul combinat al acestor legi, o ţară nu are dreptul să interzică sau limiteze exportul apei fără aprobările severe ale WTO.
În baza clauzei proporţionalităţii, stabilită de NAFTA, dacă o ţară are dreptul să exporte resursele naturale, ea nu va avea dreptul să oprească exportul decât în momentul în care se dovedeşte că toate resursele sale interne au fost epuizate, inclusiv cele ale populaţiei. În plus, dacă NAFTA sau alte organizaţii similare descoperă prezenţa unor resurse naturale importante pe teritoriul unei ţări, ea poate cere guvernului să exporte aceste resurse spre alte teritorii (probabil tot în virtutea aşa-zisei clauze a proporţionalităţii).
Mai mult decât atât, grăbirea privatizării serviciilor de apă va fi accelerată de noi regulamente de comerţ stabilite de WTO prin aşanumitele norme GATS (Reguli Generale ale Comerţului în Servicii). Sub auspiciile acestora, numai că guvernele vor fi obligate să liberalizeze şi privatizeze companiile de apă (ceea ce în România se întâmplă de peste 5 ani), dar acestea vor fi cumpărate în mod obligatoriu de investitori străini la preţuri de nimic iar în momentul când resursele de apă vor fi controlate de filialele corporaţiilor multinaţionale, orice eforturi ulterioare de a prelua controlul asupra distribuirii apei în acel oraş vor fi penalizate sever de către WTO. Lupta corporaţiilor de a privatiza resursele de apă ale Lumii a treia au devenit ţinta protestelor societăţilor civile, dar majoritatea acestora au rămas nesoluţionate. Marile companii ale resurselor de apă îşi concentrează operaţiunile şi investiţiile pe cele mai sigure pieţe de desfacere din Europa şi America de Nord.
În prezent, în S.U.A., ca. 85% din serviciile resurselor de apă sunt încă în domeniul public, astfel că ele sunt cea mai bună ţintă pentru SUEZ, VIVENDI şi RWE, trei supercompanii care speră că vor dobândi controlul a 70% din resurse în următorii 10 ani. În prezent, ele au cumpărat cele mai importante companii publice ale resurselor de apă, ca U.S.Filter, United Water şi American Water Works. Dar trebuie amintit faptul că SUEZ, VIVENDI şi RWE sunt doar motoarele unui mecanism mondial de privatizare a apei în S.U.A. Este o iluzie faptul că odată ce o supercompanie a preluat controlul asupra unui sistem municipal ale resurselor de apă, aceasta va satisface nevoile cetăţenilor oraşului respectiv şi nu va încerca să speculeze la maxim aceste resurse în interesul alianţelor globale. Institutul Polaris propune tuturor cetăţenilor o strategie de luptă în 3 etape:
Tuesday, November 28, 2006
O noua categorie sociala: Corporatistul
"Corporatistul ”e brand manager sau group brand manager intr-o “multinationala” si incepe toate discutiile cu “din punct de vedere marketing” intr-o sedinta in care marketingul nu are nici cea mai mica implicatie. Da vina pe colegii de la “sales” ca nu i-a iesit luicampania publicitara ca “nu au inteles mesajul reclamei” sau ca “nu sunt in target”. Are totdeauna “manager” in titlul jobului, chiar daca jobul sau presupune sa care baxuri de hartie la imprimante sau sa le schimbe tonerele. In cazul asta particular jobul e “network printers assistant manager”.Primeste fel de fel de reviste moca, gen Biz, sau EWeek, si le afiseazã mândru pe birou. Nu plãteste întreþinere, închide calorifere, doarme în frig, ca sã aibã bani de ratã la VW Golf, sau Peugeot 307 sau ceva similar. Similar, pentru celular ultimul tip, eventual cu touch screen. Mãnâncã (ocazional) la La Mama, City Grill, La sosea, sau la diverse pizzerii. Vrea sã intre în lumea bunã cu cardul de debit sau de credit, dar habar nu are pin-ul.Calculatorul sau laptop-ul de la birou e plin de pornache, mp3-ul si bancuri. si de virusi. Tot desktop-ul este plin de documente (din care majoritatea ar trebui sterse, dar i se fâlfâie, pare ocupat dacã are desktop-ul plin).unii corporatisti pleaca la vama veche sa faca team building. in general sint previzibili,plini de ei, de salariul lor, de pozitia lor sociala. Daca se intimpla se critici corporatismul si atitudinea corporatista iti zic ori ca esti un comunist sarman care respinge societatea capitalista, ori iti arunca in fata conceptul de “corporate social responsability”. orisicum ai lua-o, corporatiile fac un mare bine umanitatii, iar cei ce le contesta sint niste antiglobalisti si anarhisti imputiti care nu inteleg ideea de progres. Poarta „badge”-ul la gat si cand iese in oras la bere, sa vada lumea unde lucreaza el. Are 1000EUR pe luna si se considera un om realizat. Isi ia Clio in leasing din salariu si apartament din banii de nunta. In orice discutie face cumva se se vorbeasca despre job-ul lui atat de cool. Despre cum nu are timp de nimic altceva ca e „overworked”. Este plin de deadline-uri, targete, brainstorming, ATL, BTL, projects, pitch, review-uri, out-door, rate card, packaging, positiong, market share, consumer, retail, brief, etc. Corporatistul e mandru ca primeste al 13-lea salar. corporatistul celibatar e rebel in concediu si se duce la sziget. cand e insurat cu corporatista (astia se intalnesc la team buildinguri) se duce catinel spre grecia ca “e mai ieftin ca la noi si serviciile sunt ireprosabile”. Isi umple CV cu tot felul de training-uri, cursuri de specializare si team-buildinguri organizate de niste redusi prin sali de curs pe la ASE sau alte facultati mai trendy. Neaparat consemneaza ca a luat premiul I in clasa a 7a. Citeste „Expat Life” si jumatate din frazele pe care le pronunta sunt in engleza. Are intotdeauna o parere despre oricare spot de pe TV. Scrie pe forumurile de „advertising” si are o intodeauna o idee mai buna de campanie decat aia care au facut-o. El nu are servici, are job. Merge la training-uri. Face team-building si brainstorming zilnic. In general e un jeg de om care nu se da in laturi de a pupa in cur pe cine trebuie si a sapa pe restu pentru a urca si el o treapta. Are multe prietenii de interes si se da cu cel putin 10 ani mai matur decat este. Poarta tot timpul costum, uneori fara sacou. Transformarea in corporatist are loc foarte rapid, in maxim o saptamana dupa ce ocupa o pozitie de cacat intr-o companie multinationala specializata pe comercializarea echipamentelor de birotica (agrafe si pixuri). Are palm luat in rate si inevitabil il scoate cand e vorba de iesit la bere ca sa isi verifice programul. Asculta Guta dar in discutiile cu colegii de munca vorbeste numai de Cafe del Mar si Chillout Moods. Are carti de vizita comandate cu plata in 2 rate la salariu si la ofera oricui si oricand se iveste ocazia. E mandru de costumul lui luat prin cine stie ce Cora sau Carrefour. “Am un sef de cacat ajuns sus pe pile. Eu sunt mai capabil ca el dar la noi in firma nu se promoveaza pe criterii de competenta”. Se da la toate proastele din firma la care lucreaza si intr-un final victorios (dupa cateva salarii cheltuite ca sa scoata proastele in oras) se alege cu cea mai urata. De fiecare data cind vede o reclama care il depaseste are o singura replica: “cea mai supertare reclama pe care a vazut-o vreodata”. de fapt toate reclamele pe care le vede sint catalogate ca “cele mai supertari”. De obicei se strofoaca fix ca in comediile americane de 2 bani crezind ca e cul. Utilizeaza extrem de multe englezizme pentru ca asa e la moda: ”maaaaan” si ”fachin shit” sunt doar o parte din ele. Cind se intilneste cu prietenii discuta cu ei in engleza pina cind uita cum se zice la “scaun” si atunci trece la limba romana. De adaugat ca nu lipseste de la fiecare cocktail unde se bea si se maninca moca, eventual participa si la o tombola, si pe care - culmea - o si castiga!"
Textul pare-se ca umbla pe mailuri; daca gaseste cineva autorul, sa imi zica, sa il citez aici.
gasita la http://ancamihai.wordpress.com/2006/06/23/o-noua-categorie-sociala-corporatistul/
Textul pare-se ca umbla pe mailuri; daca gaseste cineva autorul, sa imi zica, sa il citez aici.
gasita la http://ancamihai.wordpress.com/2006/06/23/o-noua-categorie-sociala-corporatistul/
I.L. Caragiale - "Noi şi Biserica"
Încă de mult, lumea noastră românească nu mai merge la biserică. Oamenii de sus, de mijloc şi de jos au uitat de mult cărarea ce duce la locaşul icoanelor. Boieri, ostaşi, meseriaşi, negustori, dascăli, slujbaşi, mari şi mici s-au lepădat de datoriile către legea lor creştinească – toţi sunt astăzi liber–cugetători. Şi, fireşte, dacă dumnealor sunt astfel, trebuie şi femeile dumnealor să fie astfel, adică liber-cugetătoare; şi, prin urmare, cum ar putea să fie copiii dumnealor astfel decât mamele, adică liber-cugetători! Dar să nu exagerăm! Boierimea, ostaşii şi slujbaşii, deşi liberi-cugetători, tot mai merg uneori să audă, dacă nu chiar să asculte, Evanghelia – anume când M. S. Regele se duce cu ceremonialul obicinuit, la zile mari, ori la Mitropolie, ori la Sf. Nicolae-n Şelari, ori pe malul gârlii la Bobotează. De altă parte, tinerimea şi damele se abat uneori la câte o biserică high-life şi spre cinstea lor, trebuie să mărturisim că sunt pătrunse de tot respectul cuvenit casei Domnului: atât tinerimea cât şi damele se prezintă acolo cu toată-ngrijirea. Atât numai că vorbesc cam tare. O fi aceasta bine sau rău – că s-a lăsat adică lumea noastră de biserică – nu o spune, căci n-am în această privinţă nici o părere hotărâtă. Poate, după cum unii, să fie bine; poate că lipsa de aplecare spre religie să fie dovada unui spirit care se emancipează lesne de ideile învechite şi devine astfel mai susceptibil de idei noi, de progres intelectual şi moral.Poate, dinpotrivă, după cum zic alţii, să fie de rău; poate că lipsa aceasta să fie dovada unei porniri la descreierare, la o scădere, la o înjosire progresivă intelectuală şi morală, la o din ce în ce mai mare pierdere a omeniei. Nu ştiu deocamdată cine să zic că au dreptate – pesimiştii ori optimiştii; trebuie să mă gândesc mult la această întrebare. Dar până s-ajung a-mi da un răspuns, voiu să comentez aici, în fuga condeiului, câteva observaţii, pe cari le fac de mult. Pe câtă vreme bisericile noastre ortodoxe româneşti părăsite de credincioşi, mai ales în Capitală şi-n oraşele mari, decad pe văzute; pe câtă vreme toaca şi clopotele noastre fac sgomot de-a-surda, ne mai aflându-se urechi care să le înţeleagă glasul şi chemarea; pe câtă vreme o biată prescură şi câteva linguri de vin ajung unui trist altar pe mai multe duminici – ce se-ntâmplă în altă parte? Ia să vedem. Treceţi, vă rog, foşti creştini ortodocşi, astăzi liber-cugetători, treceţi duminică dimineaţa pe la frumoasa catedrală catolică a Sfântului Iosef, pe la biserica protestantă şi pe la cea calvină; treceţi, vă rog, foşti creştini ortodocşi, compatrioţii mei, liber-cugetători astăzi, treceţi vineri seara pe la sinagogile mozaice – şi vedeţi ce se petrece acolo, în acele locaşuri clădite de oameni pentru adăpostirea sintei credinţe în Dumnezeu, lăsate lor de la moşi strămoşi. Vedeţi, ce de lume! Ce de oameni, ce de femei şi de copii! Priviţi-i! Bogaţi şi săraci, voinici şi neputincioşi, tineri şi bătrâni. Sunt între ei învăţaţi deosebiţi şi oameni de rând, fiinţe, pe drept ori nu, mândre şi fiinţe umile, oameni cu griji sdrobitoare şi oameni fără nici o grije; toţi vin acolo să se roage împreună Lui, cum I s-au rugat şi părinţii lor şi să-nveţe pe copii lor a se ruga cu dânşii. Sunt între ei bravii şi cuminţii Germani, Francezii cei subţiri la minte şi nobilii Italieni, şi alte neamuri strălucite ale Europei şi îndrăzneţii Unguri şi neînduplecaţii Evrei. Intraţi, foşti creştini ortodocşi, astăzi, liber-cugetători; intraţi după aceşti credincioşi în sfântul, pentru ei, locaş. Ascultaţi cum răsună, legănându-se-ntre-nalte bolţi, acele cântări înălţătoare în slavă. Ia uitaţi-vă cum, cu capetele plecate, se lasă acei oameni pătrunşi de binefacerea A-tot-Ţiitorului. Vedeţi voi, cari sunteţi totdeauna posomorâţi, cum, după ce s-au împărtăşit de acea binefacere, ies toţi cu feţele senine şi vesele. Şi dacă, liber-cugetători, nu mai puteţi crede în Dumnezeu, căci nu mai sunteţi în stare să-L vedeţi, pe El care s-arată pretutindeni, afară decât în sufletul vostru, nu puteţi crede nici măcar în ce vedeţi la aceşti semeni ai voştri? Nu înţelegeţi voi, cari tot vă plângeţi de slăbiciunea “noastră” faţă cu ei, ce întăriţi ies după ce s-au rugat şi au primit binecuvântarea? Şi dacă nici atâta nu-nţelegeţi, nu v-aduceţi aminte barem de o vreme nu tocmai depărtată, când părinţii nori, cari dorm sub umbra crucii, cunoşteau izvorul acelei întăriri binefăcătoare şi ştiau să s-adape la el? Părinţii voştri! Prăpastie de vreme nemăsurată între ei şi voi! Mii de mii de ani de va fi trecut de la viaţa lor până la a noastră şi tot nu li s-ar fi şters mai bine din inimile copiilor, pomenirea şi dragostea şi evlavia şi felul. Ei au crezut şi s-au închinat şi sufletele lor găseau mângâiere şi tărie în închinăciune. Noi nu ne mai închinăm fiindcă nu mai credem. Sufletele voastre nu mai au nevoie de mângâiere; inimile noastre nu mai au nevoie de tărie, fiindcă sunt de piatră şi din piatra aceasta scăpărăm scânteile liberei-cugetări, noi românii, foşti ortodocşi, cari suntem mai deştepţi, mai luminaţi, mai mândri, mai puternici decât toate neamurile lumii. Închină-se Asia – bătrână înţeleaptă şi nobila şi ingenioasa ei fiică Europa! Închină-se Africa, cu toate negrele ei seminţii! Închină-se iscusita Americă! Noi – nu ne închinăm. Închină-se nerozii! Filosofia noastră se pune mai presus de nevoia înţelepciunii! Clopotele – sgomot! Icoanele – fleacuri! Credinţa – moft!Închiză-se bisericile, surpe-se zidurile lor! Părinţii noştri cari le-au zidit erau nişte barbari, nişte primitivi, fără nici o cultură serioasă; ei nu aveau spiritul de examen. Noi suntem oameni moderni. Mătură-se dărâmăturile bisericilor, ca să se deschidă locuri largi, pieţe vaste, pe cari, după cerinţele progresului, să se zidească oţeluri măreţe şi cluburi politice, teatre de varietăţi şi burse de comerţ! Şi nu care cumva să-ndrăznească a ridica glasul cineva! În cazul cel mai bun pentru dânsul ar fi un om ridicul. E destul că biserica e tolerată! Un slujitor al altarului, când stetea sub loviturile unei cumplite prigoniri, unei năpăstuiri strigătoare la cer, izgonit şi maltratat ca odinioară Sf. Ignatius al Cosntantinopolei, mi-a spus cu adânc amar: Nu le e frică, fiule, de bătaia lui Dumnezeu? Nu, părinte, i-am răspuns; nu e frică nimănui de bătaia cui nu crede că este. Ai uitat că ai de a face cu o lume care nu crede în Dumnezeu? Cu o lume căreia nu i-a fost frică să prefacă în puşcării locaşurile sfinte, închinate credinţei străbune, unde zac oseminte de măreţi voievozi? Se va mai schimba lumea noastră românească? Va mai vrea Dumnezeu să o reîntoarcă la Dânsul? Dumnezeu ştie. Deocamdată, copiii noştri vor merge pe calea noastră cuminte. De ce avem, şcoli româneşti, în care urmează înaltele învăţături ale omenirii? Pentru ca să ni-i lumineze şi să ni-i crească. Din aceste şcoli naţionale, ies pe fiecare an sute şi mii de viitori cetăţeni luminaţi, toţi liberi-cugetători, plini de dispreţ pentru vechea rătăcită credinţă creştină, astăzi demodată, ridiculizată, scuipată! Ei au învăţat o religie mai omenească decât cea creştină, o religie care predică nu mila şi îngăduinţa, nu blândeţea şi omenia, o religie aspră care predică omului: Eşti o fiară! Ghiarele tale şi colţii tăi sunt deşteptăciunea şi şiretenia; fii perfid, crud, neîngăduitor cu semenii tăi! Nu te uita o clipă în sus pe cer; aici, în jos, pe pământ, uită-te cu ochii-n patru, ca şi cum ai avea patru picioare; aici pe pământ se ispăşeşte tot pentru tine. Eşti o fiară, fii fiară. Fiarele n-au biserică; fiarele nu se-nchină; fiarele n-au Dumnezeu!
Subscribe to:
Posts (Atom)