Employer may force American Water Services Canada Corporation workers out on strike
September 14, 2009
The union representing the workers of American Water Services Canada Corporation, a subsidiary of American Water Services, based in New Jersey, members of Local 120 of the Ontario Public Services Employees Union (OPSEU) says their members may have no choice but to strike if the employer continues to ignore their bargaining demands.
Carol Warner, negotiator for the Ontario Public Service Employees Union, said it is incomprehensible that American Water Services Canada continues to refuse to treat these employees the same as their privatized counterparts.
On Tuesday, September 8, 2009, the Conciliator requested a "no board" report from the Ministry of Labour, stating that talks had reached an impasse. This has resulted in a legal strike/lockout date of 12:01 a.m. on September 25, 2009.
Doug Newstead, bargaining team chair says “We just want to achieve wages, and working conditions, to bring us from the bottom of the pack to the middle of the pack, in comparison to other private contractors in the water industry in Southern Ontario.”
The workers of American Water Services Canada Corporation include Maintenance Operators and Skilled Trades employees at the Water Plant located in Grand Bend, Ontario, which supplies water the City of London and communities north of London to Lake Huron.
The parties will meet on September 18 in a last-ditch attempt to reach a settlement.
Friday, October 02, 2009
Saturday, April 25, 2009
Mahmoud Ahmadinejad
“The following is the speech of the Iranian President Mahmoud Ahmadinejad at the Durban Review Conference on racism in Geneva on April 20.
Mr. Chairman, honorable secretary general of the United Nations, honorable United Nations high commissioner for human rights, Ladies and gentleman:
We have gathered in the follow-up to the Durban conference against racism and racial discrimination to work out practical mechanisms for our holy and humanitarian campaigns.
Over the last centuries, humanity has gone through great sufferings and pains. In the Medieval Ages, thinkers and scientists were sentenced to death. It was then followed by a period of slavery and slave trade. Innocent people were taken captive in their millions and separated from their families and loved ones to be taken to Europe and America under the worst conditions. A dark period that also experienced occupation, lootings and massacres of innocent people.
Many years passed by before nations rose up and fought for their liberty and freedom and they paid a high price for it. They lost millions of lives to expel the occupiers and establish independent and national governments. However, it did not take long before power grabbers imposed two wars in Europe which also plagued a part of Asia and Africa. Those horrific wars claimed about a hundred million lives and left behind massive devastation. Had lessons been learnt from the occupations, horrors and crimes of those wars, there would have been a ray of hope for the future.
The victorious powers called themselves the conquerors of the world while ignoring or down treading upon rights of other nations by the imposition of oppressive laws and international arrangements.
Ladies and gentlemen, let us take a look at the UN Security Council which is one of the legacies of World War I and World War II. What was the logic behind their granting themselves the veto right? How can such logic comply with humanitarian or spiritual values? Would it not be inconformity with the recognized principles of justice, equality before the law, love and human dignity? Would it not be discrimination, injustice, violations of human rights or humiliation of the majority of nations and countries?
The council is the highest decision-making world body for safeguarding international peace and security. How can we expect the realization of justice and peace when discrimination is legalized and the origin of the law is dominated by coercion and force rather than by justice and the rights?
Coercion and arrogance is the origin of oppression and wars. Although today many proponents of racism condemn racial discrimination in their words and their slogans, a number of powerful countries have been authorized to decide for other nations based on their own interests and at their own discretion and they can easily violate all laws and humanitarian values as they have done so.
Following World War II, they resorted to military aggression to make an entire nation homeless under the pretext of Jewish suffering and they sent migrants from Europe, the United States and other parts of the world in order to establish a totally racist government in occupied Palestine. And, in fact, in compensation for the dire consequences of racism in Europe, they helped bring to power the most cruel and repressive racist regime in Palestine.
The Security Council helped stabilize the occupying regime and supported it in the past 60 years giving them a free hand to commit all sorts of atrocities. It is all the more regrettable that a number of Western governments and the United States have committed themselves to defending those racist perpetrators of genocide while the awakened-conscience and free-minded people of the world condemn aggression, brutalities and the bombardment of civilians in Gaza. The supporters of Israel have always been either supportive or silent against the crimes.
Dear friends, distinguished delegates, ladies and gentlemen. What are the root causes of the US attacks against Iraq or the invasion of Afghanistan?
Was the motive behind the invasion of Iraq anything other than the arrogance of the then US administration and the mounting pressures on the part of the possessors of wealth and power to expand their sphere of influence seeking the interests of giant arms manufacturing companies affecting a noble culture with thousands of years of historical background, eliminating the potential and practical threats of Muslim countries against the Zionist regime or to control and plunder the energy resources of the Iraqi people?
Why, indeed, almost a million people were killed and injured and a few more millions were displaced? Why, indeed, the Iraqi people have suffered enormous losses amounting to hundreds of billions of dollars? And why was billions of dollars imposed on the American people as the result of these military actions? Was not the military action against Iraq planned by the Zionists and their allies in the then US administration in complicity with the arms manufacturing countries and the possessors of wealth? Did the invasion of Afghanistan restore peace, security and economic wellbeing in the country?
The United States and its allies not only have failed to contain the production of drugs in Afghanistan, but the cultivation of narcotics has multiplied in the course of their presence. The basic question is that what was the responsibility and the job of the then US administration and its allies?
Did they represent the countries of the world? Have they been mandated by them? Have they been authorized by the people of the world to interfere in all parts of the globe, of course mostly in our region? Are not these measures a clear example of egocentrism, racism, discrimination or infringement upon the dignity and independence of nations?
Ladies and gentlemen, who is responsible for the current global economic crisis? Where did the crisis start from? From Africa, Asia or from the United States in the first place then spreading across Europe and their allies?
For a long time, they imposed inequitable economic regulations by their political power on the international economy. They imposed a financial and monetary system without a proper international oversight mechanism on nations and governments that played no role in repressive trends or policies. They have not even allowed their people to oversea or monitor their financial policies. They introduced all laws and regulations in defiance of all moral values only to protect the interests of the possessors of wealth and power.
They further presented a definition for market economy and competition that denied many of the economic opportunities that could be available to other countries of the world. They even transferred their problems to others while the waves of crisis lashed back plaguing their economies with thousands of billions of dollars in budget deficit. And today, they are injecting hundreds of billions of dollars of cash from the pockets of their own people and other nations into the failing banks, companies and financial institutions making the situation more and more complicated for their economy and their people. They are simply thinking about maintaining power and wealth. They could not care any less about the people of the world and even their own people.
Mr. President, Ladies and gentlemen, Racism is rooted in the lack of knowledge concerning the root of human existence as the selected creature of God. It is also the product of his deviation from the true path of human life and the obligations of mankind in the world of creation, failing to consciously worship God, not being able to think about the philosophy of life or the path to perfection that are the main ingredients of divine and humanitarian values which have restricted the horizon of human outlook making transient and limited interests, the yardstick for his action. That is why evil’s power took shape and expanded its realm of power while depriving others from enjoying equitable and just opportunities of development.
The result has been the making of an unbridled racism that is posing the most serious threats against international peace and has hindered the way for building peaceful coexistence in the entire world. Undoubtedly, racism is the symbol of ignorance which has deep roots in history and it is, indeed, the sign of frustration in the development of human society.
It is, therefore, crucially important to trace the manifestations of racism in situations or in societies where ignorance or lack of knowledge prevails. This increasing general awareness and understanding towards the philosophy of human existence is the principle struggle against such manifestations, and reveals the truth that human kind centers on the creation of the universe and the key to solving the problem of racism is a return to spiritual and moral values and finally the inclination to worship God Almighty.
The international community must initiate collective moves to raise awareness in afflicted societies where ignorance of racism still prevails so as to bring to a halt the spread of these malicious manifestations.
Dear Friends, today, the human community is facing a kind of racism which has tarnished the image of humanity in the beginning of the third millennium.
World Zionism personifies racism that falsely resorts to religions and abuses religious sentiments to hide its hatred and ugly face. However, it is of great importance to bring into focus the political goals of some of the world powers and those who control huge economic resources and interests in the world. They mobilize all the resources including their economic and political influence and world media to render support in vain to the Zionist regime and to maliciously diminish the indignity and disgrace of this regime.
This is not simply a question of ignorance and one cannot conclude these ugly phenomena through consular campaigns. Efforts must be made to put an end to the abuse by Zionists and their political and international supporters and in respect with the will and aspirations of nations. Governments must be encouraged and supported in their fights aimed at eradicating this barbaric racism and to move towards reform in current international mechanisms.
There is no doubt that you are all aware of the conspiracies of some powers and Zionist circles against the goals and objectives of this conference. Unfortunately, there have been literatures and statements in support of Zionists and their crimes. And it is the responsibility of honorable representatives of nations to disclose these campaigns which run counter to humanitarian values and principles.
It should be recognized that boycotting such a session as an outstanding international capacity is a true indication of supporting the blatant example of racism. In defending human rights, it is primarily important to defend the rights of all nations to participate equally in all important international decision making processes without the influence of certain world powers.
And secondly, it is necessary to restructure the existing international organizations and their respective arrangements. Therefore this conference is a testing ground and the world public opinion today and tomorrow will judge our decisions and our actions.
Mr. President, Ladies and Gentlemen, the world is going through rapid fundamental changes. Power relations have become weak and fragile. The sound of cracks in the pillars of world systems can now be heard. Major political and economic structures are on the brink of collapse. Political and security crises are on the rise. The worsening crisis in the world economy for which there can be seen no bright prospect, demonstrates the rising tide of far-reaching global changes. I have repeatedly emphasized the need to change the wrong direction through which the world is being managed today and I have also warned of the dire consequences of any delay in this crucial responsibility.
Now in this valuable event, I would like to announce to all leaders, thinkers and to all nations of the world present in this meeting and those who have a hunger for peace and economic well-being that the unjust economic management of the world is now at the end of the road. This deadlock was inevitable since the logic of this imposed management was oppressive.
The logic of collective management of world affairs is based on noble aspirations which centers on human beings and the supremacy of the almighty God. Therefore it defies any policy or plan which goes against the influence of nations. The victory of right over wrong and the establishment of a just world system has been promised by the Almighty God and his messengers and it has been a shared goal of all human beings from different societies and generations in the course of history. Realization of such a future depends on the knowledge of creation and the belief of the faithful.
The making of a global society is in fact the accomplishment of a noble goal held in the establishment of a common global system that will be run with the participation of all nations of the world in all major decision making processes and the definite root to this sublime goal.
Scientific and technical capacities as well as communication technology have created a common and widespread understanding of the world society and has provided the necessary ground for a common system. Now it is upon all intellectuals, thinkers and policy makers in the world to carry out their historical responsibility with a firm belief in this definite root.
I also want to lay emphasis on the fact that Western liberalism and capitalism has reached its end since it has failed to perceive the truth of the world and humans as they are.
It has imposed its own goals and directions on human beings. There is no regard for human and divine values, justice, freedom, love and brotherhood and it has based living on intense competition, securing individual and cooperative material interest.
Now we must learn from the past by initiating collective efforts in dealing with present challenges and in this connection, and as a closing remark, I wish to draw your kind attention to two important issues:
Firstly, it is absolutely possible to improve the existing situation in the world. However it must be noted that this could be only achieved through the cooperation of all countries in order to get the best out of the existing capacities and resources in the world. My participation in this conference is because of my conviction to these important issues as well as to our common responsibility of defending the rights of nations vis-à-vis the sinister phenomena of racism and being with you, the thinkers of the world.
Secondly, mindful of the inefficiency of the current international political, economic and security systems, it is necessary to focus on divine and humanitarian values by referring to the true definition of human beings based upon justice and respect for the rights of all people in all parts of the world and by acknowledging the past wrong doings in the past dominant management of the world, and to undertake collective measures to reform the existing structures.
In this respect, it is crucially important to rapidly reform the structure of the Security Council, including the elimination of the discriminatory veto right and to change the current world financial and monetary systems.
It is evident that lack of understanding of the urgency for change is equivalent to the much heavier costs of delay.
Dear Friends, beware that to move in the direction of justice and human dignity is like a rapid flow in the current of a river. Let us not forget the essence of love and affection. The promised future of human beings is a great asset that may serve our purposes in keeping together to build a new world.
In order to make the world a better place full of love and blessings, a world devoid of poverty and hatred, merging the increasing blessings of God Almighty and the righteous managing of the perfect human being, let us all join hands in friendship in the fulfillment of such a new world.
I thank you Mr. President, Secretary General and all distinguished participants for having the patience to listen to me. Thank you very much.”
Mr. Chairman, honorable secretary general of the United Nations, honorable United Nations high commissioner for human rights, Ladies and gentleman:
We have gathered in the follow-up to the Durban conference against racism and racial discrimination to work out practical mechanisms for our holy and humanitarian campaigns.
Over the last centuries, humanity has gone through great sufferings and pains. In the Medieval Ages, thinkers and scientists were sentenced to death. It was then followed by a period of slavery and slave trade. Innocent people were taken captive in their millions and separated from their families and loved ones to be taken to Europe and America under the worst conditions. A dark period that also experienced occupation, lootings and massacres of innocent people.
Many years passed by before nations rose up and fought for their liberty and freedom and they paid a high price for it. They lost millions of lives to expel the occupiers and establish independent and national governments. However, it did not take long before power grabbers imposed two wars in Europe which also plagued a part of Asia and Africa. Those horrific wars claimed about a hundred million lives and left behind massive devastation. Had lessons been learnt from the occupations, horrors and crimes of those wars, there would have been a ray of hope for the future.
The victorious powers called themselves the conquerors of the world while ignoring or down treading upon rights of other nations by the imposition of oppressive laws and international arrangements.
Ladies and gentlemen, let us take a look at the UN Security Council which is one of the legacies of World War I and World War II. What was the logic behind their granting themselves the veto right? How can such logic comply with humanitarian or spiritual values? Would it not be inconformity with the recognized principles of justice, equality before the law, love and human dignity? Would it not be discrimination, injustice, violations of human rights or humiliation of the majority of nations and countries?
The council is the highest decision-making world body for safeguarding international peace and security. How can we expect the realization of justice and peace when discrimination is legalized and the origin of the law is dominated by coercion and force rather than by justice and the rights?
Coercion and arrogance is the origin of oppression and wars. Although today many proponents of racism condemn racial discrimination in their words and their slogans, a number of powerful countries have been authorized to decide for other nations based on their own interests and at their own discretion and they can easily violate all laws and humanitarian values as they have done so.
Following World War II, they resorted to military aggression to make an entire nation homeless under the pretext of Jewish suffering and they sent migrants from Europe, the United States and other parts of the world in order to establish a totally racist government in occupied Palestine. And, in fact, in compensation for the dire consequences of racism in Europe, they helped bring to power the most cruel and repressive racist regime in Palestine.
The Security Council helped stabilize the occupying regime and supported it in the past 60 years giving them a free hand to commit all sorts of atrocities. It is all the more regrettable that a number of Western governments and the United States have committed themselves to defending those racist perpetrators of genocide while the awakened-conscience and free-minded people of the world condemn aggression, brutalities and the bombardment of civilians in Gaza. The supporters of Israel have always been either supportive or silent against the crimes.
Dear friends, distinguished delegates, ladies and gentlemen. What are the root causes of the US attacks against Iraq or the invasion of Afghanistan?
Was the motive behind the invasion of Iraq anything other than the arrogance of the then US administration and the mounting pressures on the part of the possessors of wealth and power to expand their sphere of influence seeking the interests of giant arms manufacturing companies affecting a noble culture with thousands of years of historical background, eliminating the potential and practical threats of Muslim countries against the Zionist regime or to control and plunder the energy resources of the Iraqi people?
Why, indeed, almost a million people were killed and injured and a few more millions were displaced? Why, indeed, the Iraqi people have suffered enormous losses amounting to hundreds of billions of dollars? And why was billions of dollars imposed on the American people as the result of these military actions? Was not the military action against Iraq planned by the Zionists and their allies in the then US administration in complicity with the arms manufacturing countries and the possessors of wealth? Did the invasion of Afghanistan restore peace, security and economic wellbeing in the country?
The United States and its allies not only have failed to contain the production of drugs in Afghanistan, but the cultivation of narcotics has multiplied in the course of their presence. The basic question is that what was the responsibility and the job of the then US administration and its allies?
Did they represent the countries of the world? Have they been mandated by them? Have they been authorized by the people of the world to interfere in all parts of the globe, of course mostly in our region? Are not these measures a clear example of egocentrism, racism, discrimination or infringement upon the dignity and independence of nations?
Ladies and gentlemen, who is responsible for the current global economic crisis? Where did the crisis start from? From Africa, Asia or from the United States in the first place then spreading across Europe and their allies?
For a long time, they imposed inequitable economic regulations by their political power on the international economy. They imposed a financial and monetary system without a proper international oversight mechanism on nations and governments that played no role in repressive trends or policies. They have not even allowed their people to oversea or monitor their financial policies. They introduced all laws and regulations in defiance of all moral values only to protect the interests of the possessors of wealth and power.
They further presented a definition for market economy and competition that denied many of the economic opportunities that could be available to other countries of the world. They even transferred their problems to others while the waves of crisis lashed back plaguing their economies with thousands of billions of dollars in budget deficit. And today, they are injecting hundreds of billions of dollars of cash from the pockets of their own people and other nations into the failing banks, companies and financial institutions making the situation more and more complicated for their economy and their people. They are simply thinking about maintaining power and wealth. They could not care any less about the people of the world and even their own people.
Mr. President, Ladies and gentlemen, Racism is rooted in the lack of knowledge concerning the root of human existence as the selected creature of God. It is also the product of his deviation from the true path of human life and the obligations of mankind in the world of creation, failing to consciously worship God, not being able to think about the philosophy of life or the path to perfection that are the main ingredients of divine and humanitarian values which have restricted the horizon of human outlook making transient and limited interests, the yardstick for his action. That is why evil’s power took shape and expanded its realm of power while depriving others from enjoying equitable and just opportunities of development.
The result has been the making of an unbridled racism that is posing the most serious threats against international peace and has hindered the way for building peaceful coexistence in the entire world. Undoubtedly, racism is the symbol of ignorance which has deep roots in history and it is, indeed, the sign of frustration in the development of human society.
It is, therefore, crucially important to trace the manifestations of racism in situations or in societies where ignorance or lack of knowledge prevails. This increasing general awareness and understanding towards the philosophy of human existence is the principle struggle against such manifestations, and reveals the truth that human kind centers on the creation of the universe and the key to solving the problem of racism is a return to spiritual and moral values and finally the inclination to worship God Almighty.
The international community must initiate collective moves to raise awareness in afflicted societies where ignorance of racism still prevails so as to bring to a halt the spread of these malicious manifestations.
Dear Friends, today, the human community is facing a kind of racism which has tarnished the image of humanity in the beginning of the third millennium.
World Zionism personifies racism that falsely resorts to religions and abuses religious sentiments to hide its hatred and ugly face. However, it is of great importance to bring into focus the political goals of some of the world powers and those who control huge economic resources and interests in the world. They mobilize all the resources including their economic and political influence and world media to render support in vain to the Zionist regime and to maliciously diminish the indignity and disgrace of this regime.
This is not simply a question of ignorance and one cannot conclude these ugly phenomena through consular campaigns. Efforts must be made to put an end to the abuse by Zionists and their political and international supporters and in respect with the will and aspirations of nations. Governments must be encouraged and supported in their fights aimed at eradicating this barbaric racism and to move towards reform in current international mechanisms.
There is no doubt that you are all aware of the conspiracies of some powers and Zionist circles against the goals and objectives of this conference. Unfortunately, there have been literatures and statements in support of Zionists and their crimes. And it is the responsibility of honorable representatives of nations to disclose these campaigns which run counter to humanitarian values and principles.
It should be recognized that boycotting such a session as an outstanding international capacity is a true indication of supporting the blatant example of racism. In defending human rights, it is primarily important to defend the rights of all nations to participate equally in all important international decision making processes without the influence of certain world powers.
And secondly, it is necessary to restructure the existing international organizations and their respective arrangements. Therefore this conference is a testing ground and the world public opinion today and tomorrow will judge our decisions and our actions.
Mr. President, Ladies and Gentlemen, the world is going through rapid fundamental changes. Power relations have become weak and fragile. The sound of cracks in the pillars of world systems can now be heard. Major political and economic structures are on the brink of collapse. Political and security crises are on the rise. The worsening crisis in the world economy for which there can be seen no bright prospect, demonstrates the rising tide of far-reaching global changes. I have repeatedly emphasized the need to change the wrong direction through which the world is being managed today and I have also warned of the dire consequences of any delay in this crucial responsibility.
Now in this valuable event, I would like to announce to all leaders, thinkers and to all nations of the world present in this meeting and those who have a hunger for peace and economic well-being that the unjust economic management of the world is now at the end of the road. This deadlock was inevitable since the logic of this imposed management was oppressive.
The logic of collective management of world affairs is based on noble aspirations which centers on human beings and the supremacy of the almighty God. Therefore it defies any policy or plan which goes against the influence of nations. The victory of right over wrong and the establishment of a just world system has been promised by the Almighty God and his messengers and it has been a shared goal of all human beings from different societies and generations in the course of history. Realization of such a future depends on the knowledge of creation and the belief of the faithful.
The making of a global society is in fact the accomplishment of a noble goal held in the establishment of a common global system that will be run with the participation of all nations of the world in all major decision making processes and the definite root to this sublime goal.
Scientific and technical capacities as well as communication technology have created a common and widespread understanding of the world society and has provided the necessary ground for a common system. Now it is upon all intellectuals, thinkers and policy makers in the world to carry out their historical responsibility with a firm belief in this definite root.
I also want to lay emphasis on the fact that Western liberalism and capitalism has reached its end since it has failed to perceive the truth of the world and humans as they are.
It has imposed its own goals and directions on human beings. There is no regard for human and divine values, justice, freedom, love and brotherhood and it has based living on intense competition, securing individual and cooperative material interest.
Now we must learn from the past by initiating collective efforts in dealing with present challenges and in this connection, and as a closing remark, I wish to draw your kind attention to two important issues:
Firstly, it is absolutely possible to improve the existing situation in the world. However it must be noted that this could be only achieved through the cooperation of all countries in order to get the best out of the existing capacities and resources in the world. My participation in this conference is because of my conviction to these important issues as well as to our common responsibility of defending the rights of nations vis-à-vis the sinister phenomena of racism and being with you, the thinkers of the world.
Secondly, mindful of the inefficiency of the current international political, economic and security systems, it is necessary to focus on divine and humanitarian values by referring to the true definition of human beings based upon justice and respect for the rights of all people in all parts of the world and by acknowledging the past wrong doings in the past dominant management of the world, and to undertake collective measures to reform the existing structures.
In this respect, it is crucially important to rapidly reform the structure of the Security Council, including the elimination of the discriminatory veto right and to change the current world financial and monetary systems.
It is evident that lack of understanding of the urgency for change is equivalent to the much heavier costs of delay.
Dear Friends, beware that to move in the direction of justice and human dignity is like a rapid flow in the current of a river. Let us not forget the essence of love and affection. The promised future of human beings is a great asset that may serve our purposes in keeping together to build a new world.
In order to make the world a better place full of love and blessings, a world devoid of poverty and hatred, merging the increasing blessings of God Almighty and the righteous managing of the perfect human being, let us all join hands in friendship in the fulfillment of such a new world.
I thank you Mr. President, Secretary General and all distinguished participants for having the patience to listen to me. Thank you very much.”
Saturday, April 18, 2009
PĂRINŢILOR MEI
Când vă va spune cineva de mine
Că stau pe răzbunare aplecat,
Voi dragii mei cu care-am suferit,
Să ştiţi c’aceasta este-adevărat.
Când vor scorni că pe duşmanii ţării
Cu toată suferinţa i-am iertat,
Cu toate că-i urăsc cu-nverşunare,
Să credeţi iar că este-adevarat.
De-aţi auzi că mă îmbăt şi umblu
Din gard în gard, nebun şi blestemat,
Deşi vă ştiu că n’o să daţi crezare.
Puteţi să credeţi că-i adevărat.
Dar când m-or spânzura şi vă vor spune,
Că m-am vândut şi ţara mi-am trădat,
Voi care m’aţi crescut cu sabia-n mâna,
O, nu! Să ştiţi că nu-i adevărat.
Ion Românul
Că stau pe răzbunare aplecat,
Voi dragii mei cu care-am suferit,
Să ştiţi c’aceasta este-adevărat.
Când vor scorni că pe duşmanii ţării
Cu toată suferinţa i-am iertat,
Cu toate că-i urăsc cu-nverşunare,
Să credeţi iar că este-adevarat.
De-aţi auzi că mă îmbăt şi umblu
Din gard în gard, nebun şi blestemat,
Deşi vă ştiu că n’o să daţi crezare.
Puteţi să credeţi că-i adevărat.
Dar când m-or spânzura şi vă vor spune,
Că m-am vândut şi ţara mi-am trădat,
Voi care m’aţi crescut cu sabia-n mâna,
O, nu! Să ştiţi că nu-i adevărat.
Ion Românul
Monday, April 13, 2009
We Feel Fine is an exploration of human emotion on a global scale.
Mission
Since August 2005, We Feel Fine has been harvesting human feelings from a large number of weblogs. Every few minutes, the system searches the world's newly posted blog entries for occurrences of the phrases "I feel" and "I am feeling". When it finds such a phrase, it records the full sentence, up to the period, and identifies the "feeling" expressed in that sentence (e.g. sad, happy, depressed, etc.). Because blogs are structured in largely standard ways, the age, gender, and geographical location of the author can often be extracted and saved along with the sentence, as can the local weather conditions at the time the sentence was written. All of this information is saved.
The result is a database of several million human feelings, increasing by 15,000 - 20,000 new feelings per day. Using a series of playful interfaces, the feelings can be searched and sorted across a number of demographic slices, offering responses to specific questions like: do Europeans feel sad more often than Americans? Do women feel fat more often than men? Does rainy weather affect how we feel? What are the most representative feelings of female New Yorkers in their 20s? What do people feel right now in Baghdad? What were people feeling on Valentine's Day? Which are the happiest cities in the world? The saddest? And so on.
The interface to this data is a self-organizing particle system, where each particle represents a single feeling posted by a single individual. The particles' properties – color, size, shape, opacity – indicate the nature of the feeling inside, and any particle can be clicked to reveal the full sentence or photograph it contains. The particles careen wildly around the screen until asked to self-organize along any number of axes, expressing various pictures of human emotion. We Feel Fine paints these pictures in six formal movements titled: Madness, Murmurs, Montage, Mobs, Metrics, and Mounds.
At its core, We Feel Fine is an artwork authored by everyone. It will grow and change as we grow and change, reflecting what's on our blogs, what's in our hearts, what's in our minds. We hope it makes the world seem a little smaller, and we hope it helps people see beauty in the everyday ups and downs of life.
- Jonathan Harris & Sepandar Kamvar
May 2006
Since August 2005, We Feel Fine has been harvesting human feelings from a large number of weblogs. Every few minutes, the system searches the world's newly posted blog entries for occurrences of the phrases "I feel" and "I am feeling". When it finds such a phrase, it records the full sentence, up to the period, and identifies the "feeling" expressed in that sentence (e.g. sad, happy, depressed, etc.). Because blogs are structured in largely standard ways, the age, gender, and geographical location of the author can often be extracted and saved along with the sentence, as can the local weather conditions at the time the sentence was written. All of this information is saved.
The result is a database of several million human feelings, increasing by 15,000 - 20,000 new feelings per day. Using a series of playful interfaces, the feelings can be searched and sorted across a number of demographic slices, offering responses to specific questions like: do Europeans feel sad more often than Americans? Do women feel fat more often than men? Does rainy weather affect how we feel? What are the most representative feelings of female New Yorkers in their 20s? What do people feel right now in Baghdad? What were people feeling on Valentine's Day? Which are the happiest cities in the world? The saddest? And so on.
The interface to this data is a self-organizing particle system, where each particle represents a single feeling posted by a single individual. The particles' properties – color, size, shape, opacity – indicate the nature of the feeling inside, and any particle can be clicked to reveal the full sentence or photograph it contains. The particles careen wildly around the screen until asked to self-organize along any number of axes, expressing various pictures of human emotion. We Feel Fine paints these pictures in six formal movements titled: Madness, Murmurs, Montage, Mobs, Metrics, and Mounds.
At its core, We Feel Fine is an artwork authored by everyone. It will grow and change as we grow and change, reflecting what's on our blogs, what's in our hearts, what's in our minds. We hope it makes the world seem a little smaller, and we hope it helps people see beauty in the everyday ups and downs of life.
- Jonathan Harris & Sepandar Kamvar
May 2006
Thursday, April 09, 2009
NECESITATEA REÎNTREGIRII ROMÂNIEI
preluat de pe Altermedia
Procesul început, pe 2 septembrie, la Haga, de România contra Ucrainei, având drept obiect contestarea abuzurilor comise de către Ucraina privind statutul Insulei Şerpilor – cedată neîntemeiat Uniunii Sovietice de către trădătorul Eduard Mezincescu –, mă îndreptăţeşte să republic articolul de mai jos, care a fost tipărit în revista SANTINELA, nr. 15, aprilie 2007, pag. 11, întrucât este la fel de actual.
***
Rusia încă se mai luptă cu Mareşalul Antonescu
„Moscova îşi exprimă totala surprindere în legătură cu recenta decizie a Curţii de Apel Bucureşti de a-l reabilita pe Ion Antonescu – «dictator fascist şi criminal de război, care s-a aflat la cârma României în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial», a declarat, ieri, pentru RIA Novosti, purtătorul de cuvânt al Ministerului de Externe de la Moscova, Mihail Kamanin, citat de Rompres. Potrivit oficialului rus, «decizia Curţii de Apel române nu poate fi percepută altfel decât ca o ofensă adusă victimelor celui de-Al Doilea Război Mondial sau o tentativă de revizuire a rezultatelor acestei conflagraţii şi o încercare de a uita lecţiile războiului“. (…) „Exonerarea acestui acolit al fasciştilor, ale cărui crime împotriva populaţiei civile în teritoriile U.R.S.S., ocupate pe atunci de nemţi, sunt încă vii în memoria multora, contravin[e], în esenţă şi în logica reglementărilor postbelice, documentelor finale ale procesului de la Nürnberg», şi-a continuat Kamanin criticile la adresa lui Antonescu“ (vezi L.P., „Moscova face caz de reabilitarea lui Antonescu“, în Ziua, nr. 3869, 2 martie 2007).
Pentru a fi mai clari în ceea ce vom declara în continuare, facem câteva precizări spre a ne „clarifica termenii“: 1) noi vrem să fim prieteni cu Rusia, să întreţinem relaţii de colaborare pe principiile egalităţii, suveranităţii şi neamestecului în treburile interne; 2) noi suntem, prin geografie şi contextul geopolitic, vecini cu Rusia şi avem toate motivele să întreţinem şi să dezvoltăm comerţul în condiţii echitabile; 3) noi vrem să reluăm relaţiile de prietenie cu Rusia, cel puţin pentru faptul că, după ce i-am aşteptat pe americani 50 de ani, acum, că au venit, ne-au devenit dezagreabili în mult mai scurt timp decât ne deveniseră sovieticii timp de 50 de ani! De aceea, ne surprind profund neplăcut afirmaţiile purtătorului de vorbe de ocară al Ministerului de Externe al Rusiei.
În acelaşi scop, al clarificării, mai facem alte câteva precizări.
1. Trebuie să amintim, lapidar, că U.R.S.S. a ratificat Pactul Briand-Kellogg – care defineşte agresorul –, ratificare precedată de „Protocolul Litvinov“. În consecinţă, primul ultimatum dat Românei de U.R.S.S., în 26 iunie 1940 – care, conform Dreptului internaţional, este un ultimatum calificat –, este echivalent cu o declaraţie de război. Al doilea ultimatum, cel din 27 iunie 1940, prin termenii ameninţători folosiţi şi prin încălcarea lui, manu militari, a reprezentat o veritabilă „declaraţie de război“ – prevăzută de Convenţia a III-a de la Haga, din 18 octombrie 1907. În consecinţă, U.R.S.S., chiar dacă nu a făcut oficial declaraţia de război necesară conform Convenţiei, a comis una efectivă şi a devenit agresorul care a atacat mişeleşte România şi i-a răpit teritoriile cunoscute: Basarabia (până la Gurile Dunării şi la Nistru), nordul Bucovinei şi Ţinutul Herţei – acesta nici măcar nu fusese inclus în Pactul Ribbentrop-Molotov! Până în 4 iulie 1940, când Armata Română s-a retras strategic şi când sovieticii au atins „linia de demarcaţie pe Prut“ – şi nu noua „frontieră“ – cum falsifică ei Istoria, câteva unităţi româneşti au angajat lupte grele cu invadatorii şi de fiecare dată sovieticii au bătut în retragere. Ulterior, până la 22 iunie 1940, U.R.S.S. a comis sistematic provocări armate la graniţă – soldate cu morţi numai de partea română! –, în speranţa că România va riposta, iar U.R.S.S. va avea ocazia să intre cu trupe, cum intenţiona mereu. Aşadar, din 28 iunie 1940 până în 22 iunie 1941, între România şi U.R.S.S. a fost stare de război, mascată de un armistiţiu tacit, dar încălcat sistematic de U.R.S.S. Dar nu există nici un act oficial, vreun „Acord“ bilateral româno-sovietic atestând o „înţelegere“ privind „noua frontieră“ pe Prut, care ar fi fost stabilită în urma agresiunii de după 28 iunie 1940 – cum avea să pretindă U.R.S.S., după 9 mai 1945, denaturând mereu adevărul, tocmai pentru a întreţine, în opinia publică internaţională, falsa idee că ea ar fi fost victima, iar România agresorul. Trădarea comisă de regele Carol al II-lea Uzurpatorul – care a acceptat cedarea Basarabiei fără luptă –, trădarea comisă de regele Mihai I Uzurpatul prin arestarea Mareşalului Ion Antonescu şi capitularea de la 23 august 1944, precum şi Acordul impus lui Lucreţiu Pătrăşcanu în septembrie 1944 au fost actele premergătoare care au uşurat Uniunii Sovietice falsificarea Istoriei, întreţinută diabolic până acum.
2. Trebuie să reţinem faptul care relevă „dublul standard“ aplicat de Aliaţii europeni ai României: deşi U.R.S.S. a participat, din 17 septembrie 1939, la războiul Germaniei contra Poloniei, Franţa şi Anglia au păstrat o tăcere mormântală faţă de această participare. Dar, după ce U.R.S.S. a atacat Finlanda, la 3 noiembrie 1939, Franţa şi Anglia au fost silite să convoace, abia la 14 decembrie 1939, Consiliul Ligii Naţiunilor, care a declarat U.R.S.S. stat agresor şi a exclus-o din Ligă. În schimb, când, în 28 iunie 1940, U.R.S.S. a atacat România, Franţa şi Anglia nu au mai declarat-o agresoare, deoarece aveau nevoie de U.R.S.S. ca viitoare aliată, fiindcă voiau să înceapă şi războiul U.R.S.S. cu Germania – Franţa şi Anglia fiind, deja, în război cu Germania.
3. Unii, în special Federaţia Rusă, pretind că odiosul Pact Ribbentrop-Molotov trebuie considerat anulat prin înfrângerea Germaniei şi, de aceea, „nici nu ar mai trebui să se vorbească de el“. E adevărat că Pactul era legal şi corect sub aspectul lui public. Dar, în esenţă, era criminal prin „Protocolul special“, din anexa secretă, deoarece contravenea articolului 20 din Pactul Societăţii Naţiunilor. Aşadar, Pactul Ribbentrop-Molotov a devenit nul prin efectul articolului 20 al Pactului şi nu prin efectul războiului. Deci, în 1945, Aliaţii au luat în considerare consecinţele Pactului Ribbentrop-Molotov, deşi el era nul de drept încă de la semnarea sa, în 1939. Acest „Protocol special“ se voia „ultrasecret“, dar a fost cunoscut de către Franţa şi Anglia în aceeaşi zi a semnării lui, chiar prin grija Serviciilor Secrete sovietice – deşi, ulterior, au mimat tot timpul necunoaşterea lui. Caracterul criminal al Pactului este atestat şi de faptul că sovieticii, ştiindu-se vinovaţi, i-au negat vehement existenţa câteva decenii.
În consecinţă, este fără temei juridic inclusiv acuza adusă României că, prin intenţia firească de reunificare cu cel de-al doilea stat românesc, creat artificial – Republica Moldova –, ar încălca Tratatul de la Helsinki: pentru că Pactul Ribbentrop-Molotov era nul şi criminal ab initio şi trebuia să-i fie recunoscute graniţele ei de jure – cele anterioare invaziei sovietice din 1940. Unificarea Germaniei nu a încălcat Tratatul de la Helsinki?!
4. Pe lista celor judecaţi la Procesul de la Nürnberg NU a figurat Mareşalul Ion Antonescu – or, dacă ar fi fost criminal de război, ar fi fost, şi el, implicat în proces. Eticheta de criminal de război şi condamnarea lui ca atare au fost comise de criminalii cominternişti, impuşi de criminalii moscoviţi, victorioşi în război cu ajutorul masiv dat de S.U.A.
5. Întrucât „Adevărul supără!“ şi nu vrem să irităm Moscova, nu mai amintim de cazul Katyn, de ducerea celor peste 150.000 de militari români în prizonierat şi dispariţia lor în Siberia – deşi Mihai I Trădătorul declarase un gălăgios armistiţiu, la 23 august 1944 –, nu vrem să mai comentăm cazul celor 20 de milioane de cetăţeni sovietici omorâţi de politica „umanistă“ a lui Stalin şi a acoliţilor lui etc. etc. Pe scurt, nu mai comentez cele 7 decenii de regim stalinist criminal. Căci „Moscova nu crede în lacrimi!“ Ea crede numai în tancuri şi rachete nucleare.
6. Ca atare, Mareşalul Ion Antonescu trebuie tratat cu aceeaşi consideraţie ca Mareşalul Adolf Gustav von Mannerheim, care i-a bătut măr pe sovietici. Mareşalul Ion Antonescu, când s-a alăturat Germaniei, nu a făcut decât să continue războiul de eliberare, ca replică legală la războiul de agresiune început de U.R.S.S. prin ultimatumul din 28 iunie 1940.
În consecinţă, în vederea păstrării bunelor relaţii cu Federaţia Rusă, cerem ca Mihail Kamanin, purtătorul de palavre al Ministerului de Externe Rus, să prezinte scuze, iar Rusia să anuleze consecinţele Pactului Ribbentrop-Molotov, ale cărui urmări România le suportă şi acum.
China, deşi se dezvoltă rapid, încă nu a devenit un factor de putere mondial şi, de aceea, se menţine, încă în rezervă.
În concluzie, ne exprimăm speranţa că Federaţia Rusă îşi va recăpăta cât mai repede forţa şi locul avut înainte de implozia din 1991 şi va contribui la refacerea echilibrului politic mondial.
6 Aprilie 2007
Trebuie Ucraina actuală desfiinţată?
Acum, după un an şi jumătate, trebuie să mai adaug câteva observaţii esenţiale, ca urmare a schimbărilor petrecute, între timp, în arealul geopolitic în centrul căruia se află România – „în calea tuturor răutăţilor“, cum se plângea Grigore Ureche.
Unii politologi ruşi – în frunte cu Serghei Karaganov –, educaţi în spiritul imperialismului rusesc (ţarist şi sovietic), menţinut, din păcate, intact după căderea „cortinei de fier“, vorbesc de o eventuală „împărţire a Republicii Moldova între Ucraina şi România“, pe motiv că R. Moldova „în graniţele ei actuale nu are nici o şansă de a se afirma ca stat independent pe viitor“ (cf. E.F., „Ucraina şi România îşi vor împărţi Republica Moldova“, Gândul, 30 octombrie 2007). Deoarece, în mod evident, nu există nici un temei politic, juridic şi istoric pentru a pune astfel problema, rezultă că ideea aceasta, deşi e formulată sub coordonarea lui Karaganov – cotat ca unul dintre cei mai influenţi politologi ruşi actuali –, totuşi, nu este decât o diversiune tipică spiritului imperial. Dimpotrivă, problema se pune exact invers: desfiinţarea actualului „stat“ Ucraina şi restituirea teritoriilor încorporate în ea către statele de la care au fost răpite, România fiind unul dintre aceste state.
Cu prilejul comentariilor făcute concomitent cu transmiterea în direct a pledoariei susţinute la Haga de avocatul României, Bogdan Aurescu, printre cei invitaţi de TV Antena 3 fusese şi un individ rubicond şi hirsut, al cărui nume trecut pe burtieră era „D. Petre“. Mi-a trebuit ceva vreme să-mi dau seama că misteriosul „D“ din faţa numelui său provenea de la prenumele „Dan“, iar după ce, imaginativ, i-am „dat“ barba jos şi i-am mai „slăbit“ puţin fizionomia de îmbuibat, mi-am reamintit şi cum arăta în urmă cu 10 ani – slăbuţ, firav „la vorbă şi la port“ – şi cine este individul: băiatul ex-consilierei Zoe Petre a ex-prezidentului Emil Constantinescu. El fusese propulsat în funcţii mari de stat de către mămiţica lui şi a rămas un ilustru necunoscut. Acum, recuperat de actuala „Convenţie Democrată“ – spartă prin dispariţia partidelor „istorice“ (devenite isterice) P.N.Ţ.C.D. şi P.S.D.R. şi încă mai spartă prin fărâmiţarea Alianţei „D.A.“ –, individul „D. Petre“ a reapărut pe „sticlă“.
Ca să ne spună ce?! Vorbind – vorba lui Mircea Badea – nimicuri, el pretindea că România trebuie să pledeze contra Ucrainei cu multă moderaţie, că… etc. etc.
În procesul contra Ucrainei trebuie, dimpotrivă, pledat în forţă, nu cu moderaţie. Şi asta din mai multe motive.
1) Toate silozurile rachetelor nucleare amplasate pe teritoriul ei au trecut în gestiunea şi paza Armatei Federaţiei Ruse. Toate codurile rachetelor au fost schimbate şi, conform unor informaţii credibile, militarii ucraineni care au fost implicaţi în gestionarea respectivelor rachete au murit, între timp, toţi, se pare că de moarte naturală. Ca primă concluzie, Ucraina nu mai are rachetele nucleare.
2) Ucraina actuală este o făcătură politică şi socio-demografică a lui Stalin şi Hruşciov. Tătucul Stalin le-a acordat Ucrainei şi Belorusiei „independenţa“ pentru ca U.R.S.S. să aibă două voturi în plus, în sprijinul ei, la Liga Naţiunilor şi, apoi, la O.N.U. E-adevărat că, iniţial, în 1917-1920, Ucraina fusese îndreptăţită să ceară independenţa în cadrul „frăţiei“ cu U.R.S.S., pentru că se săturase cât suferise în regimul ţarist şi, apoi, pentru că locuitorii ei, în marea lor majoritate, erau basarabenii cei mai estici – cazacii! – ai vechii Moldove a lui Ştefan cel Mare. Adică ei erau cei stabiliţi în zona de „la margine“, ca să se sustragă cât mai mult posibil autorităţii statelor vremurilor de atunci (Letonia, Moldova, Polonia, Rusia), „la margine“ fiind un fel de „zonă neutră“: „la margine“ zicându-se, în amalgamul numit „limba ucraineană“, u kraina. Însuşi regele polon Jan Sobieţki recunoscuse, furios, că „toţi cazacii sunt, de fapt, moldoveni“. Toţi hatmanii (conducătorii) Ucrainei fuseseră români – până la Hmelniţki, un conte polon certat cu „şleahticii“ săi şi, de aceea, refugiat, şi el, în ţinutul de „la margine“ – adică în u kraina. Dar toţi liderii naţionalişti ai Ucrainei de la 1917, care clamau independenţa ei, aveau să fie asasinaţi de Ceka-N.K.D.V. tocmai din acest motiv. Este notoriu că, în guvernul sovietic – şi, în genere, în conducerea „Marii Revoluţii Socialiste din Octombrie“ (M.R.S.O.) – 90 la sută dintre comisari (miniştri) şi dintre cei din eşalonul al doilea erau jidanii lui Lenin şi Troţki; la fel era şi în Ceka, în fruntea căreia fusese pus jidanul polon Dzerjinski. Ca atare, populaţia majoritar românească avea să fie deportată, definitiv, în Siberia, până la Vladivostok şi până în Nordul Manciuriei, ocupată de Armata Roşie, iar în locul basarabenilor aveau să fie aduşi „ruşi“, ca să fie schimbat raportul etnic; iar dintre aceşti „ruşi“, cei mai mulţi erau tot jidani, fiindcă se intenţionase, de multă vreme, de către conducerea acestora, de conivenţă cu unii guvernatori ţarişti, formarea unui stat evreiesc în Basarabia, până la Nistru. În cei 75 de ani de socialism stalinist, rusificarea şi sovietizarea Ucrainei au adus-o în situaţia de azi. A doua concluzie: actuala stare demografică a Ucrainei este rezultatul genocidului şi purificării etnice comise contra românilor (basarabenilor) de sovietici!
3) În baza statutului ei artificial de „independenţă“, actualii impostori de la conducerea Ucrainei – şi, în primul rând, filo-americanul Viktor Iuşcenko – au marşat pe independenţa revendicată contra politicii imperiale a Moscovei. Or, ţinând cont de revirimentul vertiginos al Rusiei, rebeli ca Iuşcenko nu o vor duce mult (cum a demonstrat cazul Saakaşvili) – după cum Moscova nu uită, nici după cinci decenii, să îşi răsplătească servitorii, cum este cazul lui Mihai I Trădătorul, decorat recent de Moscova, încă o dată, tot ca răsplată a trădării de la 23 august 1944.
4) La summit-ul N.A.T.O. de la Bucureşti, Vladimir Putin l-a lămurit, cu duritate, dar sincer, pe George Bush că „Ucraina nu este un stat“ şi că, dacă mai insistă ca Ucraina să intre în N.A.T.O, atunci Rusia îşi va relua teritoriile din estul Ucrainei şi Crimeea (cf. Cornelia Roşoga, „Destrămarea Ucrainei, pe masa O.N.U.“, în Gardianul, 24 aprilie 2008). Şi, se subînţelege, celelalte ţări – „din Europa de Est“, cum s-a exprimat Putin – îşi vor relua şi ele teritoriile încorporate în Ucraina de către Stalin. Prin asta, Putin a demontat diversiunea consilierului său, S. Karaganov. Ca atare, noi, românii, trebuie să-l determinăm să repete afirmaţia şi, mai mult, să treacă – în interesul Rusiei, deopotrivă cu al României – urgent, la fapte, la dezmembrarea Ucrainei: să le dea Poloniei, Cehoslovaciei şi României părţile răpite, în baza Pactului Ribbentrop-Molotov, prin războaiele duse de U.R.S.S. contra Poloniei şi Cehoslovaciei, în 1939, şi contra României, în „Săptămâna roşie“, din 28 iunie-4 iulie 1940 – când s-au comis crime de război – şi, apoi, după 23 august 1944. Ex-preşedintele şi actualul prim-ministru Vladimir Putin – cu deosebita sa experienţă profesională de spion antioccidental şi cu eminenta sa gândire geopolitică de preşedinte al imperialei Federaţii Ruse – poate şi trebuie să înţeleagă că a venit momentul istoric să facă dreptate României şi să îi restituie teritoriile răpite. Ar fi şi o dovadă de onestitate, dar şi de generozitate, după atâta rapt rusesc.
Prin această restitutio in integrum va câştiga un aliat firesc şi mai loial decât au dobândit S.U.A. prin păcălirea noastră de a fi primiţi în N.A.T.O. – ca să luptăm, pentru ele, acum, în Irak şi Afganistan şi, apoi, să ne vândă vechiturile lor de avioane. Şi, în definitiv, ca aliate ale lui Stalin, S.U.A. sunt, cum am relevat mai sus, la fel de vinovate de nedreptatea făcută României după încheierea celui de-Al Doilea Război Mondial, lăsându-i pe sovietici să-şi facă de cap, după reţeta lui Churchill. Ca atare, S.U.A. trebuie să ne sprijine şi ele în recuperarea teritoriilor. Corupţia deplină, disensiunile sociale şi politice majore interne, statutul artificial al Ucrainei, conflictele ei politico-economice şi militare intense şi irevocabile cu Rusia pe tema Flotei Ruse din Marea Neagră şi a furturilor necontenite din conductele ruseşti de gaze oferă ocazia propice pentru desfiinţarea Ucrainei şi reîntregirea ţărilor limitrofe cu teritoriile acaparate şi atribuite ei în vremea stalinismului. Oricum, la summit-ul de la Bucureşti S.U.A. au suferit o înfrângere netă şi definitivă în problema includerii Ucrainei în N.A.T.O., de aceea acum trebuie să militeze invers, pentru reducerea Ucrainei la minimum: la regiunea kieveană.
5) Cazul în speţă disputat la Haga este Insula Şerpilor, dată U.R.S.S.-ului prin «procesul verbal de „predare-primire“ dintre Nicolai Pavlovici Sutov, prim secretar al ambasadei U.R.S.S. şi agentul N.K.V.D. Eduard Mezincescu, ministru plenipotenţiar în M.A.E. al R.P.R.» (Victor Roncea, „Şerpi am avut, şerpi avem încă“, în Ziua, nr. 4326, 2 septembrie 2008). Nu ştiu dacă Eduard Mezincescu o fi fost rudă cu monarhista Simina Mezincescu, dar trădătorul a predat-o sovieticilor ca bonus: Insula Şerpilor nici nu figura pe lista prezentată de sovietici la încheierea Tratatului de pace, de aceea respectivul proces-verbal nu are valoare juridică. În plus, Tratatul cu Ucraina semnat de Emil Constantinescu a fost făcut la presiunea S.U.A., ca să ne silească să intrăm în N.A.T.O. şi, date fiind condiţiile dolozive, el poate fi denunţat şi acum pe acest motiv, chiar dacă preşedintele Traian Băsescu nu a făcut-o în timpul prevăzut în Tratat.
6) Pornind de la această situaţie, se pot aduce, în plus, acum, la Haga, inclusiv aceste argumente politice, chiar dacă, între timp, trădătorii contemporani Emil Constantinescu – consiliat de „istorica“ Zoe Petre, „fata marelui“ istoric etc. – şi Adrian Severin au încheiat cu Ucraina tratatul „lor“, în defavoarea netă a României, ca să „demonstreze“ că nu avem probleme teritoriale cu vecinii şi, deci, Occidentul ne poate primi în N.A.T.O. De aceea, acum, băiatul mămiţichii lui, „D. Petre“, vrea „moderaţie“: ca să estompeze trădarea comisă de trioul Emil Constantinescu-Zoe Petre-Adrian Sverin. NU! Trebuie aduse şi argumente forte, iar unul dintre ele este chiar geopolitica lui Vladimir Putin: „Ucraina nu este stat“ (deci este unul artificial, nefiresc, deci ilegitim) şi, la nevoie, o va reduce la regiunea din jurul Kievului. Propun tuturor redactorilor şefi şi directorilor români din mass media scrise şi vizuale să pună această afirmaţie a lui Vladimir Putin ca antet pe frontispiciul fiecărui număr al publicaţiilor şi la fiecare emisiune TV din România şi din diaspora noastră!
7) Nu mai pot fi invocate – cum face şi Mihail Kamanin, palavragiul Ministerului de Externe rus – „logica reglementărilor postbelice“ şi, în speţă, prevederile Actului Final de la Helsinki privind menţinerea frontierelor stabilite după Al Doilea Război Mondial, deoarece Actul Final de la Helsinki a devenit caduc, întrucât frontierele au fost, între timp, deja modificate: a) firesc, în cazul unirii celor două Germanii; b) prin forţă, în urma destrămării Iugoslaviei prin războiul injust comis de S.U.A. contra ei, acceptat, tacit, inclusiv de Rusia ruinată şi jefuită de oligarhii lui Boris Elţîn cel Beţiv, şi c), recent, prin impunerea de către aceleaşi „democrate“ S.U.A. şi „aliatele“ sale europene (Anglia, Franţa, Germania etc.) a aberantei „independenţe“ a regiunii Kosovo – „independenţă“, e-adevărat, nerecunoscută de Rusia lui Putin, dar tardiv şi inutil. De aceea, trebuie să se revină la frontierele de la 31 august 1939, adică înainte de a se fi declanşat Al Doilea Război Mondial.
8) Concluzia generală: Insula Şerpilor nu aparţine, de jure, Ucrainei, iar dacă Vladimir Putin şi noul preşedinte al Rusiei, Dmitri Medvedev, vor face României cuvenita reparaţie istorică prin abolirea de facto a urmărilor in re ale Pactului Ribbentrop-Molotov (Hitler-Stalin), atunci Insula Şerpilor revine automat României, precum şi teritoriile răpite: sudul Basarabiei, nordul Bucovinei, Ţinutul Herţei şi întreaga Basarabie – adică actuala Republica Moldova, inclusiv Transnistria! La fel şi S.U.A., dacă vor să câştige gratitudinea şi respectul românilor – şi nu doar adulaţia fetidă a conducătorilor ei slugarnici! –, trebuie, şi ele, să facă mea culpa şi să sprijine, de pe acum, România versus Ucraina în redobândirea Insulei Şerpilor pe deplin, nu doar în limitele (realmente moderate) ale demersurilor din procesul, în desfăşurare, de la Haga – şi, apoi, în reîntregirea României în graniţele de la 1 septembrie 1939.
18 Septembrie 2008
Colonel (r.) Vasile I. ZĂRNESCU
Procesul început, pe 2 septembrie, la Haga, de România contra Ucrainei, având drept obiect contestarea abuzurilor comise de către Ucraina privind statutul Insulei Şerpilor – cedată neîntemeiat Uniunii Sovietice de către trădătorul Eduard Mezincescu –, mă îndreptăţeşte să republic articolul de mai jos, care a fost tipărit în revista SANTINELA, nr. 15, aprilie 2007, pag. 11, întrucât este la fel de actual.
***
Rusia încă se mai luptă cu Mareşalul Antonescu
„Moscova îşi exprimă totala surprindere în legătură cu recenta decizie a Curţii de Apel Bucureşti de a-l reabilita pe Ion Antonescu – «dictator fascist şi criminal de război, care s-a aflat la cârma României în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial», a declarat, ieri, pentru RIA Novosti, purtătorul de cuvânt al Ministerului de Externe de la Moscova, Mihail Kamanin, citat de Rompres. Potrivit oficialului rus, «decizia Curţii de Apel române nu poate fi percepută altfel decât ca o ofensă adusă victimelor celui de-Al Doilea Război Mondial sau o tentativă de revizuire a rezultatelor acestei conflagraţii şi o încercare de a uita lecţiile războiului“. (…) „Exonerarea acestui acolit al fasciştilor, ale cărui crime împotriva populaţiei civile în teritoriile U.R.S.S., ocupate pe atunci de nemţi, sunt încă vii în memoria multora, contravin[e], în esenţă şi în logica reglementărilor postbelice, documentelor finale ale procesului de la Nürnberg», şi-a continuat Kamanin criticile la adresa lui Antonescu“ (vezi L.P., „Moscova face caz de reabilitarea lui Antonescu“, în Ziua, nr. 3869, 2 martie 2007).
Pentru a fi mai clari în ceea ce vom declara în continuare, facem câteva precizări spre a ne „clarifica termenii“: 1) noi vrem să fim prieteni cu Rusia, să întreţinem relaţii de colaborare pe principiile egalităţii, suveranităţii şi neamestecului în treburile interne; 2) noi suntem, prin geografie şi contextul geopolitic, vecini cu Rusia şi avem toate motivele să întreţinem şi să dezvoltăm comerţul în condiţii echitabile; 3) noi vrem să reluăm relaţiile de prietenie cu Rusia, cel puţin pentru faptul că, după ce i-am aşteptat pe americani 50 de ani, acum, că au venit, ne-au devenit dezagreabili în mult mai scurt timp decât ne deveniseră sovieticii timp de 50 de ani! De aceea, ne surprind profund neplăcut afirmaţiile purtătorului de vorbe de ocară al Ministerului de Externe al Rusiei.
În acelaşi scop, al clarificării, mai facem alte câteva precizări.
1. Trebuie să amintim, lapidar, că U.R.S.S. a ratificat Pactul Briand-Kellogg – care defineşte agresorul –, ratificare precedată de „Protocolul Litvinov“. În consecinţă, primul ultimatum dat Românei de U.R.S.S., în 26 iunie 1940 – care, conform Dreptului internaţional, este un ultimatum calificat –, este echivalent cu o declaraţie de război. Al doilea ultimatum, cel din 27 iunie 1940, prin termenii ameninţători folosiţi şi prin încălcarea lui, manu militari, a reprezentat o veritabilă „declaraţie de război“ – prevăzută de Convenţia a III-a de la Haga, din 18 octombrie 1907. În consecinţă, U.R.S.S., chiar dacă nu a făcut oficial declaraţia de război necesară conform Convenţiei, a comis una efectivă şi a devenit agresorul care a atacat mişeleşte România şi i-a răpit teritoriile cunoscute: Basarabia (până la Gurile Dunării şi la Nistru), nordul Bucovinei şi Ţinutul Herţei – acesta nici măcar nu fusese inclus în Pactul Ribbentrop-Molotov! Până în 4 iulie 1940, când Armata Română s-a retras strategic şi când sovieticii au atins „linia de demarcaţie pe Prut“ – şi nu noua „frontieră“ – cum falsifică ei Istoria, câteva unităţi româneşti au angajat lupte grele cu invadatorii şi de fiecare dată sovieticii au bătut în retragere. Ulterior, până la 22 iunie 1940, U.R.S.S. a comis sistematic provocări armate la graniţă – soldate cu morţi numai de partea română! –, în speranţa că România va riposta, iar U.R.S.S. va avea ocazia să intre cu trupe, cum intenţiona mereu. Aşadar, din 28 iunie 1940 până în 22 iunie 1941, între România şi U.R.S.S. a fost stare de război, mascată de un armistiţiu tacit, dar încălcat sistematic de U.R.S.S. Dar nu există nici un act oficial, vreun „Acord“ bilateral româno-sovietic atestând o „înţelegere“ privind „noua frontieră“ pe Prut, care ar fi fost stabilită în urma agresiunii de după 28 iunie 1940 – cum avea să pretindă U.R.S.S., după 9 mai 1945, denaturând mereu adevărul, tocmai pentru a întreţine, în opinia publică internaţională, falsa idee că ea ar fi fost victima, iar România agresorul. Trădarea comisă de regele Carol al II-lea Uzurpatorul – care a acceptat cedarea Basarabiei fără luptă –, trădarea comisă de regele Mihai I Uzurpatul prin arestarea Mareşalului Ion Antonescu şi capitularea de la 23 august 1944, precum şi Acordul impus lui Lucreţiu Pătrăşcanu în septembrie 1944 au fost actele premergătoare care au uşurat Uniunii Sovietice falsificarea Istoriei, întreţinută diabolic până acum.
2. Trebuie să reţinem faptul care relevă „dublul standard“ aplicat de Aliaţii europeni ai României: deşi U.R.S.S. a participat, din 17 septembrie 1939, la războiul Germaniei contra Poloniei, Franţa şi Anglia au păstrat o tăcere mormântală faţă de această participare. Dar, după ce U.R.S.S. a atacat Finlanda, la 3 noiembrie 1939, Franţa şi Anglia au fost silite să convoace, abia la 14 decembrie 1939, Consiliul Ligii Naţiunilor, care a declarat U.R.S.S. stat agresor şi a exclus-o din Ligă. În schimb, când, în 28 iunie 1940, U.R.S.S. a atacat România, Franţa şi Anglia nu au mai declarat-o agresoare, deoarece aveau nevoie de U.R.S.S. ca viitoare aliată, fiindcă voiau să înceapă şi războiul U.R.S.S. cu Germania – Franţa şi Anglia fiind, deja, în război cu Germania.
3. Unii, în special Federaţia Rusă, pretind că odiosul Pact Ribbentrop-Molotov trebuie considerat anulat prin înfrângerea Germaniei şi, de aceea, „nici nu ar mai trebui să se vorbească de el“. E adevărat că Pactul era legal şi corect sub aspectul lui public. Dar, în esenţă, era criminal prin „Protocolul special“, din anexa secretă, deoarece contravenea articolului 20 din Pactul Societăţii Naţiunilor. Aşadar, Pactul Ribbentrop-Molotov a devenit nul prin efectul articolului 20 al Pactului şi nu prin efectul războiului. Deci, în 1945, Aliaţii au luat în considerare consecinţele Pactului Ribbentrop-Molotov, deşi el era nul de drept încă de la semnarea sa, în 1939. Acest „Protocol special“ se voia „ultrasecret“, dar a fost cunoscut de către Franţa şi Anglia în aceeaşi zi a semnării lui, chiar prin grija Serviciilor Secrete sovietice – deşi, ulterior, au mimat tot timpul necunoaşterea lui. Caracterul criminal al Pactului este atestat şi de faptul că sovieticii, ştiindu-se vinovaţi, i-au negat vehement existenţa câteva decenii.
În consecinţă, este fără temei juridic inclusiv acuza adusă României că, prin intenţia firească de reunificare cu cel de-al doilea stat românesc, creat artificial – Republica Moldova –, ar încălca Tratatul de la Helsinki: pentru că Pactul Ribbentrop-Molotov era nul şi criminal ab initio şi trebuia să-i fie recunoscute graniţele ei de jure – cele anterioare invaziei sovietice din 1940. Unificarea Germaniei nu a încălcat Tratatul de la Helsinki?!
4. Pe lista celor judecaţi la Procesul de la Nürnberg NU a figurat Mareşalul Ion Antonescu – or, dacă ar fi fost criminal de război, ar fi fost, şi el, implicat în proces. Eticheta de criminal de război şi condamnarea lui ca atare au fost comise de criminalii cominternişti, impuşi de criminalii moscoviţi, victorioşi în război cu ajutorul masiv dat de S.U.A.
5. Întrucât „Adevărul supără!“ şi nu vrem să irităm Moscova, nu mai amintim de cazul Katyn, de ducerea celor peste 150.000 de militari români în prizonierat şi dispariţia lor în Siberia – deşi Mihai I Trădătorul declarase un gălăgios armistiţiu, la 23 august 1944 –, nu vrem să mai comentăm cazul celor 20 de milioane de cetăţeni sovietici omorâţi de politica „umanistă“ a lui Stalin şi a acoliţilor lui etc. etc. Pe scurt, nu mai comentez cele 7 decenii de regim stalinist criminal. Căci „Moscova nu crede în lacrimi!“ Ea crede numai în tancuri şi rachete nucleare.
6. Ca atare, Mareşalul Ion Antonescu trebuie tratat cu aceeaşi consideraţie ca Mareşalul Adolf Gustav von Mannerheim, care i-a bătut măr pe sovietici. Mareşalul Ion Antonescu, când s-a alăturat Germaniei, nu a făcut decât să continue războiul de eliberare, ca replică legală la războiul de agresiune început de U.R.S.S. prin ultimatumul din 28 iunie 1940.
În consecinţă, în vederea păstrării bunelor relaţii cu Federaţia Rusă, cerem ca Mihail Kamanin, purtătorul de palavre al Ministerului de Externe Rus, să prezinte scuze, iar Rusia să anuleze consecinţele Pactului Ribbentrop-Molotov, ale cărui urmări România le suportă şi acum.
China, deşi se dezvoltă rapid, încă nu a devenit un factor de putere mondial şi, de aceea, se menţine, încă în rezervă.
În concluzie, ne exprimăm speranţa că Federaţia Rusă îşi va recăpăta cât mai repede forţa şi locul avut înainte de implozia din 1991 şi va contribui la refacerea echilibrului politic mondial.
6 Aprilie 2007
Trebuie Ucraina actuală desfiinţată?
Acum, după un an şi jumătate, trebuie să mai adaug câteva observaţii esenţiale, ca urmare a schimbărilor petrecute, între timp, în arealul geopolitic în centrul căruia se află România – „în calea tuturor răutăţilor“, cum se plângea Grigore Ureche.
Unii politologi ruşi – în frunte cu Serghei Karaganov –, educaţi în spiritul imperialismului rusesc (ţarist şi sovietic), menţinut, din păcate, intact după căderea „cortinei de fier“, vorbesc de o eventuală „împărţire a Republicii Moldova între Ucraina şi România“, pe motiv că R. Moldova „în graniţele ei actuale nu are nici o şansă de a se afirma ca stat independent pe viitor“ (cf. E.F., „Ucraina şi România îşi vor împărţi Republica Moldova“, Gândul, 30 octombrie 2007). Deoarece, în mod evident, nu există nici un temei politic, juridic şi istoric pentru a pune astfel problema, rezultă că ideea aceasta, deşi e formulată sub coordonarea lui Karaganov – cotat ca unul dintre cei mai influenţi politologi ruşi actuali –, totuşi, nu este decât o diversiune tipică spiritului imperial. Dimpotrivă, problema se pune exact invers: desfiinţarea actualului „stat“ Ucraina şi restituirea teritoriilor încorporate în ea către statele de la care au fost răpite, România fiind unul dintre aceste state.
Cu prilejul comentariilor făcute concomitent cu transmiterea în direct a pledoariei susţinute la Haga de avocatul României, Bogdan Aurescu, printre cei invitaţi de TV Antena 3 fusese şi un individ rubicond şi hirsut, al cărui nume trecut pe burtieră era „D. Petre“. Mi-a trebuit ceva vreme să-mi dau seama că misteriosul „D“ din faţa numelui său provenea de la prenumele „Dan“, iar după ce, imaginativ, i-am „dat“ barba jos şi i-am mai „slăbit“ puţin fizionomia de îmbuibat, mi-am reamintit şi cum arăta în urmă cu 10 ani – slăbuţ, firav „la vorbă şi la port“ – şi cine este individul: băiatul ex-consilierei Zoe Petre a ex-prezidentului Emil Constantinescu. El fusese propulsat în funcţii mari de stat de către mămiţica lui şi a rămas un ilustru necunoscut. Acum, recuperat de actuala „Convenţie Democrată“ – spartă prin dispariţia partidelor „istorice“ (devenite isterice) P.N.Ţ.C.D. şi P.S.D.R. şi încă mai spartă prin fărâmiţarea Alianţei „D.A.“ –, individul „D. Petre“ a reapărut pe „sticlă“.
Ca să ne spună ce?! Vorbind – vorba lui Mircea Badea – nimicuri, el pretindea că România trebuie să pledeze contra Ucrainei cu multă moderaţie, că… etc. etc.
În procesul contra Ucrainei trebuie, dimpotrivă, pledat în forţă, nu cu moderaţie. Şi asta din mai multe motive.
1) Toate silozurile rachetelor nucleare amplasate pe teritoriul ei au trecut în gestiunea şi paza Armatei Federaţiei Ruse. Toate codurile rachetelor au fost schimbate şi, conform unor informaţii credibile, militarii ucraineni care au fost implicaţi în gestionarea respectivelor rachete au murit, între timp, toţi, se pare că de moarte naturală. Ca primă concluzie, Ucraina nu mai are rachetele nucleare.
2) Ucraina actuală este o făcătură politică şi socio-demografică a lui Stalin şi Hruşciov. Tătucul Stalin le-a acordat Ucrainei şi Belorusiei „independenţa“ pentru ca U.R.S.S. să aibă două voturi în plus, în sprijinul ei, la Liga Naţiunilor şi, apoi, la O.N.U. E-adevărat că, iniţial, în 1917-1920, Ucraina fusese îndreptăţită să ceară independenţa în cadrul „frăţiei“ cu U.R.S.S., pentru că se săturase cât suferise în regimul ţarist şi, apoi, pentru că locuitorii ei, în marea lor majoritate, erau basarabenii cei mai estici – cazacii! – ai vechii Moldove a lui Ştefan cel Mare. Adică ei erau cei stabiliţi în zona de „la margine“, ca să se sustragă cât mai mult posibil autorităţii statelor vremurilor de atunci (Letonia, Moldova, Polonia, Rusia), „la margine“ fiind un fel de „zonă neutră“: „la margine“ zicându-se, în amalgamul numit „limba ucraineană“, u kraina. Însuşi regele polon Jan Sobieţki recunoscuse, furios, că „toţi cazacii sunt, de fapt, moldoveni“. Toţi hatmanii (conducătorii) Ucrainei fuseseră români – până la Hmelniţki, un conte polon certat cu „şleahticii“ săi şi, de aceea, refugiat, şi el, în ţinutul de „la margine“ – adică în u kraina. Dar toţi liderii naţionalişti ai Ucrainei de la 1917, care clamau independenţa ei, aveau să fie asasinaţi de Ceka-N.K.D.V. tocmai din acest motiv. Este notoriu că, în guvernul sovietic – şi, în genere, în conducerea „Marii Revoluţii Socialiste din Octombrie“ (M.R.S.O.) – 90 la sută dintre comisari (miniştri) şi dintre cei din eşalonul al doilea erau jidanii lui Lenin şi Troţki; la fel era şi în Ceka, în fruntea căreia fusese pus jidanul polon Dzerjinski. Ca atare, populaţia majoritar românească avea să fie deportată, definitiv, în Siberia, până la Vladivostok şi până în Nordul Manciuriei, ocupată de Armata Roşie, iar în locul basarabenilor aveau să fie aduşi „ruşi“, ca să fie schimbat raportul etnic; iar dintre aceşti „ruşi“, cei mai mulţi erau tot jidani, fiindcă se intenţionase, de multă vreme, de către conducerea acestora, de conivenţă cu unii guvernatori ţarişti, formarea unui stat evreiesc în Basarabia, până la Nistru. În cei 75 de ani de socialism stalinist, rusificarea şi sovietizarea Ucrainei au adus-o în situaţia de azi. A doua concluzie: actuala stare demografică a Ucrainei este rezultatul genocidului şi purificării etnice comise contra românilor (basarabenilor) de sovietici!
3) În baza statutului ei artificial de „independenţă“, actualii impostori de la conducerea Ucrainei – şi, în primul rând, filo-americanul Viktor Iuşcenko – au marşat pe independenţa revendicată contra politicii imperiale a Moscovei. Or, ţinând cont de revirimentul vertiginos al Rusiei, rebeli ca Iuşcenko nu o vor duce mult (cum a demonstrat cazul Saakaşvili) – după cum Moscova nu uită, nici după cinci decenii, să îşi răsplătească servitorii, cum este cazul lui Mihai I Trădătorul, decorat recent de Moscova, încă o dată, tot ca răsplată a trădării de la 23 august 1944.
4) La summit-ul N.A.T.O. de la Bucureşti, Vladimir Putin l-a lămurit, cu duritate, dar sincer, pe George Bush că „Ucraina nu este un stat“ şi că, dacă mai insistă ca Ucraina să intre în N.A.T.O, atunci Rusia îşi va relua teritoriile din estul Ucrainei şi Crimeea (cf. Cornelia Roşoga, „Destrămarea Ucrainei, pe masa O.N.U.“, în Gardianul, 24 aprilie 2008). Şi, se subînţelege, celelalte ţări – „din Europa de Est“, cum s-a exprimat Putin – îşi vor relua şi ele teritoriile încorporate în Ucraina de către Stalin. Prin asta, Putin a demontat diversiunea consilierului său, S. Karaganov. Ca atare, noi, românii, trebuie să-l determinăm să repete afirmaţia şi, mai mult, să treacă – în interesul Rusiei, deopotrivă cu al României – urgent, la fapte, la dezmembrarea Ucrainei: să le dea Poloniei, Cehoslovaciei şi României părţile răpite, în baza Pactului Ribbentrop-Molotov, prin războaiele duse de U.R.S.S. contra Poloniei şi Cehoslovaciei, în 1939, şi contra României, în „Săptămâna roşie“, din 28 iunie-4 iulie 1940 – când s-au comis crime de război – şi, apoi, după 23 august 1944. Ex-preşedintele şi actualul prim-ministru Vladimir Putin – cu deosebita sa experienţă profesională de spion antioccidental şi cu eminenta sa gândire geopolitică de preşedinte al imperialei Federaţii Ruse – poate şi trebuie să înţeleagă că a venit momentul istoric să facă dreptate României şi să îi restituie teritoriile răpite. Ar fi şi o dovadă de onestitate, dar şi de generozitate, după atâta rapt rusesc.
Prin această restitutio in integrum va câştiga un aliat firesc şi mai loial decât au dobândit S.U.A. prin păcălirea noastră de a fi primiţi în N.A.T.O. – ca să luptăm, pentru ele, acum, în Irak şi Afganistan şi, apoi, să ne vândă vechiturile lor de avioane. Şi, în definitiv, ca aliate ale lui Stalin, S.U.A. sunt, cum am relevat mai sus, la fel de vinovate de nedreptatea făcută României după încheierea celui de-Al Doilea Război Mondial, lăsându-i pe sovietici să-şi facă de cap, după reţeta lui Churchill. Ca atare, S.U.A. trebuie să ne sprijine şi ele în recuperarea teritoriilor. Corupţia deplină, disensiunile sociale şi politice majore interne, statutul artificial al Ucrainei, conflictele ei politico-economice şi militare intense şi irevocabile cu Rusia pe tema Flotei Ruse din Marea Neagră şi a furturilor necontenite din conductele ruseşti de gaze oferă ocazia propice pentru desfiinţarea Ucrainei şi reîntregirea ţărilor limitrofe cu teritoriile acaparate şi atribuite ei în vremea stalinismului. Oricum, la summit-ul de la Bucureşti S.U.A. au suferit o înfrângere netă şi definitivă în problema includerii Ucrainei în N.A.T.O., de aceea acum trebuie să militeze invers, pentru reducerea Ucrainei la minimum: la regiunea kieveană.
5) Cazul în speţă disputat la Haga este Insula Şerpilor, dată U.R.S.S.-ului prin «procesul verbal de „predare-primire“ dintre Nicolai Pavlovici Sutov, prim secretar al ambasadei U.R.S.S. şi agentul N.K.V.D. Eduard Mezincescu, ministru plenipotenţiar în M.A.E. al R.P.R.» (Victor Roncea, „Şerpi am avut, şerpi avem încă“, în Ziua, nr. 4326, 2 septembrie 2008). Nu ştiu dacă Eduard Mezincescu o fi fost rudă cu monarhista Simina Mezincescu, dar trădătorul a predat-o sovieticilor ca bonus: Insula Şerpilor nici nu figura pe lista prezentată de sovietici la încheierea Tratatului de pace, de aceea respectivul proces-verbal nu are valoare juridică. În plus, Tratatul cu Ucraina semnat de Emil Constantinescu a fost făcut la presiunea S.U.A., ca să ne silească să intrăm în N.A.T.O. şi, date fiind condiţiile dolozive, el poate fi denunţat şi acum pe acest motiv, chiar dacă preşedintele Traian Băsescu nu a făcut-o în timpul prevăzut în Tratat.
6) Pornind de la această situaţie, se pot aduce, în plus, acum, la Haga, inclusiv aceste argumente politice, chiar dacă, între timp, trădătorii contemporani Emil Constantinescu – consiliat de „istorica“ Zoe Petre, „fata marelui“ istoric etc. – şi Adrian Severin au încheiat cu Ucraina tratatul „lor“, în defavoarea netă a României, ca să „demonstreze“ că nu avem probleme teritoriale cu vecinii şi, deci, Occidentul ne poate primi în N.A.T.O. De aceea, acum, băiatul mămiţichii lui, „D. Petre“, vrea „moderaţie“: ca să estompeze trădarea comisă de trioul Emil Constantinescu-Zoe Petre-Adrian Sverin. NU! Trebuie aduse şi argumente forte, iar unul dintre ele este chiar geopolitica lui Vladimir Putin: „Ucraina nu este stat“ (deci este unul artificial, nefiresc, deci ilegitim) şi, la nevoie, o va reduce la regiunea din jurul Kievului. Propun tuturor redactorilor şefi şi directorilor români din mass media scrise şi vizuale să pună această afirmaţie a lui Vladimir Putin ca antet pe frontispiciul fiecărui număr al publicaţiilor şi la fiecare emisiune TV din România şi din diaspora noastră!
7) Nu mai pot fi invocate – cum face şi Mihail Kamanin, palavragiul Ministerului de Externe rus – „logica reglementărilor postbelice“ şi, în speţă, prevederile Actului Final de la Helsinki privind menţinerea frontierelor stabilite după Al Doilea Război Mondial, deoarece Actul Final de la Helsinki a devenit caduc, întrucât frontierele au fost, între timp, deja modificate: a) firesc, în cazul unirii celor două Germanii; b) prin forţă, în urma destrămării Iugoslaviei prin războiul injust comis de S.U.A. contra ei, acceptat, tacit, inclusiv de Rusia ruinată şi jefuită de oligarhii lui Boris Elţîn cel Beţiv, şi c), recent, prin impunerea de către aceleaşi „democrate“ S.U.A. şi „aliatele“ sale europene (Anglia, Franţa, Germania etc.) a aberantei „independenţe“ a regiunii Kosovo – „independenţă“, e-adevărat, nerecunoscută de Rusia lui Putin, dar tardiv şi inutil. De aceea, trebuie să se revină la frontierele de la 31 august 1939, adică înainte de a se fi declanşat Al Doilea Război Mondial.
8) Concluzia generală: Insula Şerpilor nu aparţine, de jure, Ucrainei, iar dacă Vladimir Putin şi noul preşedinte al Rusiei, Dmitri Medvedev, vor face României cuvenita reparaţie istorică prin abolirea de facto a urmărilor in re ale Pactului Ribbentrop-Molotov (Hitler-Stalin), atunci Insula Şerpilor revine automat României, precum şi teritoriile răpite: sudul Basarabiei, nordul Bucovinei, Ţinutul Herţei şi întreaga Basarabie – adică actuala Republica Moldova, inclusiv Transnistria! La fel şi S.U.A., dacă vor să câştige gratitudinea şi respectul românilor – şi nu doar adulaţia fetidă a conducătorilor ei slugarnici! –, trebuie, şi ele, să facă mea culpa şi să sprijine, de pe acum, România versus Ucraina în redobândirea Insulei Şerpilor pe deplin, nu doar în limitele (realmente moderate) ale demersurilor din procesul, în desfăşurare, de la Haga – şi, apoi, în reîntregirea României în graniţele de la 1 septembrie 1939.
18 Septembrie 2008
Colonel (r.) Vasile I. ZĂRNESCU
Liga pentru Combaterea Anti-Romanismului - L.I.C.A.R.
La 8 iunie 2000, în ziua de Înaltare, prin sentinta Tribunalului Municipiului Bucuresti, s-a înfiintat fundatia LIGA PENTRU COMBATEREA ANTI-ROMÂNISMULUI, prescurtat LICAR.
Conform art. 7 din statut,
"Fundatia LIGA PENTRU COMBATEREA ANTI-ROMÂNISMULUI îsi propune:
- sa apere valorile constitutionale românesti, prevazute în Constitutia României
- sa monitorizeze aparitia unor informatii si referinte publice care denatureaza adevarul cu privire la aceste valori românesti
- sa combata si sa contracareze asemenea informatii si referinte publice care, prin faptul ca se abat de la adevar, aduc sau pot aduce o atingere intereselor românesti legitime legate de valorile constitutionale românesti."
Presedintele LICAR-ului este dl. profesor ION COJA, caruia i-am cerut sa ne dea câteva date suplimentare despre rostul cu care se înfiinteaza aceasta fundatie.
Am consemnat urmatoarea declaratie:
"Fac din capul locului o precizare privind întelesul cuvântului anti-românism. Prin anti-românism nu denumim atitudinea ostila fata de români a unor persoane sau parerile putin magulitoare pe care cineva le poate avea despre noi. Ci avem în vedere faptul ca România si îndeosebi poporul român, neamul românesc, noi , deci, de la o vreme am devenit tinta unor strategii , a unor activitati si actiuni bine concertate care urmaresc sa submineze interesele românesti la toate nivelurile existentei noastre, inclusiv pe planul fizic, biologic.
Precizez: gasesc ca este firesc sa existe persoane care sa nu ne pretuiasca, sa nu ne iubeasca, dar este inacceptabil sa existe institutii preocupate de subminarea noastra, ca stat si popor. Accept sa existe pareri si atitudini potrivnice românilor, deoarece sunt si multi dintre români care au pareri si atitudini ostile sau dispretuitoare fata de un popor sau altul. A avea o asemenea atitudine tine de slabiciunile inerente fiintei umane de pretutindeni si de totdeauna. Dar mi se pare inuman sa concepi si sa desfasori ample strategii ostile unui popor, prin care sa urmaresti, ca scop final, dezastrul politic, economic, spiritual si biologic al unui popor, al unei etnii. Facem distinctia, asadar, între, sa-i zicem, româno-fobie , ca expresie a sovinismului, pe care o pot manifesta unele persoane insuficient informate asupra fenomenului românesc sau prizonieri ai unei gândiri precare, primitive - sunt si printre români asemenea specimene, si anti-românismul practicat în cadrul unor institutii specializate ad-hoc , care functioneaza în scopul de a prejudicia marile interese nationale românesti. Anti-românismul pe care ne gândim noi ca avem a-l combate nu este o atitudine, ci o politica! A unor institutii!
Când spun institutii , nu ma gândesc la serviciile de spionaj, de tip KGB, CIA sau MOSSAD, vechi de când lumea. Ci am în vedere acele structuri de sine statatoare a caror ratiune de a exista si de a functiona urmareste, în mod ofensiv si pe toate caile, slabirea capacitatii de aparare si de afirmare a societatii românesti, a neamului românesc. Putini români stiu ca în secolul al XX-lea a aparut anti-românismul ca profesie , cu practicanti care au iesit la pensie dupa o viata întreaga consacrata desfasurarii de activitati anti-românesti. (Se pare ca prima institutie cu acest program a aparut în anii '20, la Viena, dar subordonata altui guvern, altor autoritati, nu celor austriece.)
Întreaga noastra istorie în secolul al XX-lea este de neînteles daca nu admitem existenta anti-românismului ca factor al acestei istorii. Perioada 1990-2000 în mod deosebit impune observatorului lucid concluzia ca aceste forte si strategii anti-românesti sunt reale, puternice si deosebit de active, de perseverente, dispunând de tot ce le trebuie pentru a-si atinge scopul.
Personal, am avut ocazia sa constat ca strategiile anti-românesti sunt foarte preocupate sa-i împiedice pe români sa se solidarizeze între ei, sa se organizeze în structuri capabile sa dea o replica eficienta la multiplele forme si modalitati în care se manifesta anti-românismul institutionalizat. Am fost de mai multe ori martor neputincios la desfasurarea unor diversiuni prin care se încerca paralizarea reactiei noastre de aparare. În mod deosebit în plan mediatic, prin presa si televiziune, se actioneaza sistematic pentru descurajarea sentimentului national românesc.
Ca senator (1992-1996), ca vice-presedinte la Uniunea Vatra Româneasca si la Partidul Democrat Agrar din România, ca publicist, ca profesor, am putut capata informatii care mi-au confirmat temerile mele cu privire la preocuparile anti-românesti extrem de bine planificate si concertate ale unor structuri în care, din pacate, sunt cuprinsi si multi români! E azi mai multa tradare de patrie ca oricând în istoria neamului nostru! De aceea, noi, LIGA PENTRU COMBATEREA ANTI-ROMÂNISMULUI, suntem preocupati în primul rând de identificarea acelor tradatori, a acelor cozi de topor fara de care agresiunea strainilor nu ar avea nici o sansa de izbânda.
Consideram însa ca forma cea mai adecvata de a contracara anti-românismul este sa creem valori românesti autentice si sa le promovam, sustinându-le si sa se afirme si sa se impuna. Raul pe care românii si-l fac unii altora si, implicit, Tarii este mult mai mare decât raul pe care ni-l fac ceilalti, strainii rauvoitori! De aceea, combaterea anti-românismului trebuie sa includa si combaterea acelor defecte ale românilor, ale mentalitatii noastre, care împiedica libera si corecta competitie a valorilor încurajând impostura, smecheria ieftina, potlogaria, în dauna personalitatii autentice, a creatorilor de valori, a întreprinzatorilor de anvergura! LICAR îsi propune sa sprijine formarea unei elite românesti, întemeiata pe competenta, onestitate si iubire de neam! Fireste, acest obiectiv constituie scopul unei strategii mai vaste pe termen mai îndepartat, rolul nostru, al LIGII, fiind acela de a constientiza si activa societatea româneasca, institutiile mari ale acesteia, cu privire la necesitatea de a avea o asemenea elita. În momentul de fata suntem o societate cu o elita mai falsa ca oricând. În proportie majoritara, cei ce alcatuiesc aceasta pseudoelita româneasca sunt infractori de drept comun, mari delapidatori, mari escroci, mari impostori. Actuala elita este boala de care va trebui sa ne vindecam! Este tumora maligna a carei extirpare nu mai poate fi amânata!
- Nu exagerati, domnule profesor?
- Stiu bine ca unii ma vor considera exagerat si prapastios, obsedat de scenarii catastrofice care exista numai în mintea mea! Mi-ar parea bine sa aiba ei dreptate, iar eu sa ma însel! As fi tare multumit sa mi se demonstreze ca am calculat gresit atunci când m-am decis sa dau nastere unei organizatii menite sa combata o fantoma inventata de mintea mea: anti-românismul!
Dar daca am dreptate?...
Cu aceasta teama, teama ca am dreptate, am pornit la înfiintarea fundatiei LIGA PENTRU COMBATEREA ANTI-ROMÂNISMULUI. Am experienta participarii la alte initiative, oarecum asemanatoare, si stiu, în mare, de ce n-am reusit! În mod deosebit a contat divizarea raspunderii , faptul ca de cele mai multe ori nu se stia cine raspunde, cine e vinovat de producerea unor defectiuni. Am gândit LIGA noastra în asa fel organizata încât insuccesul ei nu va avea decât o singura explicatie, un singur responsabil, un singur vinovat: presedintele! Adica subsemnatul! Conform articolului 11 din statut: "Presedintele fundatiei are puteri nelimitate". Asta înseamna ca si responsabilitatea sa este tot nelimitata! Succesul întreprinderii noastre va depinde de felul cum voi colabora cu ceilalti patru membri fondatori si cu cei care ni se vor adauga. Contam asadar pe compatriotii care vor reactiona solidari cu noi si ne vor sustine. Ajutorul pe care contam, binevenit sub orice forma, nu se rezuma la partea materiala, financiara, a activitatii care ne asteapta. În mod deosebit dorim sa fim ajutati (1) pentru a identifica actiunile si activitatile cu caracter anti-românesc, desfasurate în tara si în strainatate, (2) pentru a evalua corect amploarea si consecintele acestor activitati si (3) pentru a da raspunsul cel mai potrivit celor ce activeaza si actioneaza împotriva intereselor românesti.
- Domnule profesor, dar nu exista institutii de stat a caror menire este tocmai aceea de a face fata agresiunilor de orice fel îndreptate împotriva societatii românesti?
- Aceste institutii, precum Armata, Politia, SRI etc. exista si-si fac bine datoria. Atât numai ca eficienta lor este mai mica într-un regim democratic, în statul de drept. Respectul pentru drepturile omului, atât de definitoriu pentru lumea noastra, devine adeseori paravanul generos dupa care se pot ascunde nu numai infractorii de drept comun, ci si agentii anti-românismului. Formele clasice ale agresiunii sunt azi tot mai putin practicate, în locul lor apar forme atipice, din ce în ce mai subtile si mai sofisticate, mai greu de depistat si de contracarat. Afirmatia ca lumea întreaga este deja angajata în cel de-al III-lea razboi mondial nu este o formula paradoxala, jurnalistica, goala de un continut propriu-zis, ci este un adevar tot mai evident si mai dureros caruia trebuie sa-i facem fata.
Agresorii care au declansat acest razboi invizibil nu se folosesc de tunuri, bombe atomice si alte arme "primitive". Ei uzeaza de arme mult mai eficiente si mai discrete: arma financiara (cresterea datoriei externe e mai înrobitoare decât ocupatia straina), arma biologica, arma ecologica etc. Foarte mult folosita ca arma este manipularea electoratului, a maselor de alegatori, carora sistemul democratic, prin instituirea votului universal, le-a dat dreptul de decizie politica. Asta în teorie! Caci în practica, acest sistem nu este capabil sa-l fereasca pe omul de rând de efectele diversiunii mediatice, ale minciunii si dezinformarii, ale manipularii. În lumea democratica functioneaza o sumedenie de tehnici subtile prin care electoratul este împiedicat sa priceapa ce e rau si ce e bine, e împiedicat sa-si dea seama cine voieste cu adevarat binele Tarii si cine nu!
Manipularea a devenit o stiinta, iar rolul minciunii, al dezinformarii, al diversiunii este azi mai mare ca oricând în istoria lumii. Componenta ne-militara a agresiunii la care suntem supusi este dominanta si din aceasta pricina este nevoie de angajarea noastra, a unor ne-militari, în sustinerea si promovarea suveranitatii noastre ca stat, ca subiect al istoriei de azi si de mâine.
Suntem perfect constienti de disproportia teribila de forte. La nivelul înzestrarii materiale, inclusiv financiare, adversarii nostri au tot ce le trebuie, au toata puterea. De partea noastra avem însa puterea si forta dreptului, a adevarului, a credintei în Bine, în Dumnezeu. Nu ne propunem sa rapunem noi Fiara apocaliptica. Raul nu va disparea din lume niciodata. Raul însa poate fi descurajat si limitat, îngradit. Ce putem noi face este macar atât: sa constientizam opinia publica româneasca, în primul rând tineretul si intelectualii, asupra acestei realitati absurde si inacceptabile: anti-românismul!
Fireste, în functie de sprijinul pe care îl putem gasi printre compatriotii nostri din Tara si din strainatate, vom încerca sa facem mai mult, mai multe!
- Domnule profesor, care ar fi cauza aparitiei acestui anti-românism? Cu ce i-am suparat noi atât de tare pe cei care elaboreaza aceste strategii anti-românesti?
- Pentru mine este vizibil acest anti-românism. Cauzele? Nu pot sa fac decât presupuneri. În principal, as da vina pe tara, pe teritoriul românesc, plin de bogatii si de frumuseti, râvnit de foarte multi, si nu de ieri, de azi... În plus, acest teritoriu s-ar putea sa creasca, sa se faca mai mare chiar decât România Mare de la 1 Decembrie 1918. Ma gândesc la Transnistria, la teritoriile pe care traiesc în masa compacta românii din sud!... Suntem poporul din Europa cu cei mai multi conationali care traiesc în afara granitelor de stat!... Mie mi se pare evidenta politica dusa pentru ca nu cumva noi sa constientizam cât de multi români sunt în sud-estul Europei si cât de puternici am deveni daca ne-am organiza, daca ne-am uni! Nimeni, în lume si în Europa, nu are interes ca românii sa-si faca o tara mare si puternica pe masura drepturilor pe care le avem! Nimeni nu vrea sa tina seama de aceste drepturi! Pactul Molotov-Ribbentrop a fost anulat în consecintele sale nefaste pentru tarile baltice, dar consecintele care ne-au afectat pe noi, pe români, ramân mai departe valabile, nici o instanta internationala nu se gândeste sa le anuleze! Târgul criminal dintre Hitler si Stalin ramâne valabil în ceea ce-i priveste pe români!... Pe noi, iata, ne cerceteaza toti daca acordam minoritatilor din România toate drepturile, dar nimeni nu ne permite sa cerem aceleasi drepturi pentru românii care traiesc în tarile din jur! În toate aceste tari, românii sunt descurajati în fel si chip, nu cumva sa-si afirme nationalitatea româneasca!... Suntem mereu victimele unui tratament cu doua fete: dur pentru noi, îngaduitor cu altii!... Inclusiv în sport!
- Ne puteti da un exemplu convingator de strategie anti-româneasca?
- Am sa-ti vorbesc de fenomenul cel mai grav care se petrece în ultimii zece ani: a început si e în plina desfasurare programul de " deromânizare a României ", cum a fost el deja numit. Nu eu l-am numit asa, ci alti români, la fel de lucizi ca mine. Caci nu sunt eu singurul care sesizez aceasta directie în care se misca lucrurile! Iata fapte bine cunoscute care se petrec la noi si care, toate laolalta, tintesc în aceeasi directie: scaderea, sub aspect numeric si calitativ, a populatiei majoritare românesti. Ea se realizeaza dupa 1990 prin: (1) liberalizarea avorturilor, (2) propaganda si instructaj public pentru anticonceptie, pentru asa zisul planing familial, (3) încurajarea oficiala a înfierii copiilor români de catre straini, fara nici un control asupra destinului pe care îl au acesti copii, (4) lipsa oricarei politici de sustinere a tinerelor familii si a maternitatii, (5) încurajarea exodului din tara a celor mai înzestrati tineri intelectuali (inclusiv prin selectia pe care o fac statele occidentale atunci când dau viza numai tinerilor performanti), (6) usurinta cu care orice strain poate deveni cetatean român. Toate aceste au un singur rezultat: declinul demografic! Nu exista nici o masura luata de guvernanti dupa 1990 care sa încerce a produce efectul contrar, adica o crestere a numarului de români! La acestea adaug situatia cu totul inexplicabila altfel decât ca efect al unui act criminal, comis cu intentia de a produce efectul respectiv: dintre copiii din Europa bolnavi de SIDA, mai mult de jumatate traiesc în România! Te asigur - si am deja dovezi, ca ei nu s-au îmbolnavit întâmplator, din neglijenta medicilor sau a parintilor. Ci este vorba de o mâna criminala!
- Pot sa fac o legatura si cu declinul economic, somajul care îi afecteaza în primul rând pe tineri, lefurile de mizerie, sub 50 dolari pe luna, cu care debuteaza în viata absolventii universitari?
- Desigur! Situatia economica îi obliga pe multi tineri sa plece din tara. Cine pleaca? Pleaca cei puternici, cei care se simt si sunt capabili sa dea piept cu concurenta occidentala. Iar în tara ramân tineri mai slab înzestrati!... În anii '50, tinerii de calitate, cu personalitate, cei mai multi au înfundat închisorile si au fost astfel împiedicati sa-si faca o familie, sa procreeze pentru perenitatea neamului. Azi, tinerii români se rup de fiinta neamului, sunt constrânsi sau manipulati s-o faca! Exagerez cumva? Sa dea Domnul sa n-am dreptate! Stimate domn, zestrea genetica a unui popor nu este o comoara inepuizabila! Or, noi, de mai bine de o suta de ani, de pe vremea cârciumilor evreiesti deschise la sate, suntem tinta unor atacuri, unele constiente, altele inconstiente, care lovesc în fiinta biologica a neamului, în zestrea noastra biologica, genetica!
Avem institutii pentru prezervarea genetica a plantelor si animalelor din România! Dar nu exista nici o preocupare pentru a salva nucleul genetic românesc, cel mostenit din mosi-stramosi!
Ei bine, LIGA PENTRU COMBATEREA ANTI-ROMÂNISMULUI îsi propune sa nu stea si ea cu mâinile în sân! Ne propunem sa declansam reactia de aparare a neamului, de salvgardare biologica, genetica, a românismului. Românismul are la baza o realitate biologica pe care, din romantism si tembelism, nu ne mai putem permite s-o ignoram, s-o compromitem!
În concluzie, LIGA PENTRU COMBATEREA ANTI-ROMÂNISMULUI se înfiinteaza pentru a afirma si a apara drepturile pe care le au românii în România , ca populatie majoritara. Peste tot se face caz de drepturile minoritarilor! Dar despre drepturile majoritarilor nu se spune nici un cuvânt! Nici macar în Constitutia României! Noi, românii, pentru ca suntem azi aproximativ 90% din populatia României, avem obligatia, dar si dreptul, fata de trecutul românesc al acestor tinuturi, ca peste cinci sute de ani sau o mie, românii sa reprezinte tot 90% din populatia României sau chiar mai mult! În nici un caz mai putin! Adica avem obligatia sa ne tinem de programul politic atât de bine precizat de Mihai Eminescu, care, în mai multe rânduri a precizat, foarte apasat, ca " Chestiunea de capetenie pentru istoria si continuitatea României este ca elementul românesc sa ramâie cel determinant, ca el sa dea tiparul acestei forme de stat, ca limba lui, înclinarile lui oneste si generoase, bunul lui simt, c-un cuvânt geniul lui sa ramâie si pe viitor norma de dezvoltare a Tarii si sa patrunda pururea aceasta dezvoltare. " Nu întâmplator Eminescu este tinta unei campanii de denigrare a sa si a mesajului sau politic. Aceasta campanie face parte din strategia anti-românismului institutionalizat. Eminescu este la baza oricarei politici lucide de afirmare a românismului si de combatere a anti-românismului! Atitudinea fata de opera politica a lui Eminescu este barometrul atasamentului autentic la valorile românesti!
- Domnule profesor, ar fi interesant sa ne spuneti cum veti traduce intentiile dumneavoastra în fapte? Care sunt primii pasi?
- Suntem foarte preocupati de situatia aberanta în care ne-a adus legea "Ticu Dumitrescu". Asa cum arata ea în forma promulgata, legea Ticu slabeste capacitatea societatii românesti de-a face fata agresiunii anti-românesti. Aceasta lege a declansat un fel de vânatoare de securisti, dar se uita ca multi dintre acesti securisti s-au ocupat cu urmarirea, supravegherea sau anihilarea agentilor unor servicii de spionaj straine. Acesti agenti de cele mai multe ori s-au folosit de românasii nostri, veritabile cozi de topor, cum spuneam. Din pacate, conform unei strategii care a functionat pe vremea lui Ceausescu, acesti români tradatori nu au fost adusi în fata Tribunalului decât foarte rar. Cei mai multi au fost pastrati sub observatie si urmarire. Adica, vreau sa spun ca în arhivele Securitatii se afla nu numai lista celor ce au colaborat cu Securitatea, ci si lista celor care au colaborat cu servicii de spionaj din alte tari! Este absurd ca noi, deconspirând colaboratorii Securitatii, sa nu-i deconspiram si pe colaboratorii spionajului anti-românesc! Deci, vom cere sa fie publicate si aceste liste! Listele cu românii care au tradat Tara! Care au colaborat cu "Securitatea" din alte tari! Un colaborator al Securitatii se mai putea amagi ca este în slujba Tarii (iar uneori chiar asa era!), dar un colaborator al serviciilor straine stia bine ca este un tradator de Tara! Iar când asemenea insi, dupa Decembrie 1989, sunt acceptati în cele mai înalte functii, în ciuda unor dezvaluiri concludente în presa, atunci chiar nu mai întelegi ce fel de oameni suntem noi, românii! Tembelismul nostru va deveni proverbial, sunt convins!
- Cum putea un colaborator al Securitatii sa fie în slujba Tari?
- În mai multe feluri. Îti dau un singur exemplu: securitatea româna a avut o sectie speciala care a studiat si urmarit iredentismul maghiar anti-românesc. Cei care au furnizat informatii pe acest subiect merita toata stima noastra! Am aflat de la cpt. Alexe, cel care a demisionat din SRI, ca pe vremea lui Ceausescu, sefii de promotie de la scoala de securisti erau repartizati sa lucreze în sectia, sa-i zicem, anti-UDMR sau în sectia anti-KGB. A condamna, în bloc, toata Securitatea si tot ce a facut Securitatea, îndeosebi dupa 1965, este o greseala enorma. Este o diversiune care slabeste capacitatea noastra de a ne apara de adversarii cei mai tenaci! Pentru cele petrecute pâna în 1964 se poate aduce securitatii acuzatii extrem de grave si de întemeiate, inclusiv acuzatia de crima. Acuzatii valabile si pentru PCR. Dupa 1964, anul când sunt eliberati detinutii politici, lucrurile se schimba esential... Ma rog, asta este parerea mea. La nevoie pot furniza detalii sau, în fata unor argumente irefutabile, îmi voi schimba eu aceasta parere! Am cunoscut însa securisti care se ocupau de combaterea iredentismului maghiar. Le transmit toata gratitudinea mea! Tot respectul! Evident, cei care au lucrat în aceasta directie au avut colaboratori, informatori, inclusiv printre maghiari! Noi urmeaza acum sa-i deconspiram si sa-i condamnam? Ar fi absurd! ...Ma întreb daca Ticu Dumitrescu este constient de raul pe care l-a facut Tarii!
- Puneti semnul egalitatii între iredentismul maghiar si anti-românism?
- Nu chiar!... Maghiarii au dreptul de a cere orice. Si luna de pe cer, ca si revizuirea tratatului de la Trianon! Dreptul de a petitiona este imprescriptibil si universal! Totul e ca în dorinta lor de a modifica hotarele în Europa centrala, maghiarii sa foloseasca armele si argumentele pe care le ofera adevarul si onoarea! Sa nu apeleze la minciuna, la crima, la sperjur, la diversiuni, adica la arme necinstite. Eu sunt gata sa examinez oricând drepturile Budapestei asupra Transilvaniei, dar asta dupa ce, în prealabil, vom stabili care sunt principiile din care decurg drepturile politice ale cuiva asupra unui teritoriu. Ne punem de acord asupra principiilor si examinam cu seninatate situatia. Iar concluzia la care ajungem printr-un examen corect al probelor ne angajam sub cuvânt de onoare sa o respectam!... Dar se pare ca iredentismul maghiar nu stie ce este acela cuvânt de onoare. Eu, ca nationalist, nu concep ca interesele nationale românesti sa prevaleze dinaintea adevarului! Sunt false interesele nationale care ma împing la minciuna, la sperjur sau crima!
LIGA PENTRU COMBATEREA ANTI-ROMÂNISMULUI îsi propune asadar, sa apere acele interese românesti care au de partea lor sprijinul adevarului istoric si al moralei crestine!
- Aveti în vedere situatii în care LIGA PENTRU COMBATEREA ANTI-ROMÂNISMULUI va fi nevoita sa recurga la gesturi extreme, în legitima aparare?
- Doamne, fereste! Nu excludem ideea ca vom reusi (sic!) sa deranjam cât mai multe planuri, scheme, scenarii si strategii anti-românesti. Si ca, în felul acesta, ne punem în primejdie integritatea fizica, viata chiar, a noastra, a celor din familie! Adversarii nostri au dat, unii dintre ei, dovada de perfidie, lipsa de scrupule, cinism, împinse pâna la crima. Mai înainte de orice noi suntem însa cetateni români si sper ca protectia legiuita, acordata de autoritatile statului român, va fi suficienta. Protectia cea mai buna ne-o va asigura însa totala transparenta a activitatii noastre. Nu ne vom transforma într-o banca de secrete, ci vom da publicitatii tot ce vom afla! Iar actiunile noastre vor fi publice, la vedere si, daca vom avea cu ce, le vom mediatiza boiereste!
- Care este initiativa pe care o veti promova cu prioritate?
- Omul este o fiinta trecatoare. În momentul de fata îsi traiesc ultimii ani din viata, oameni din generatia pe ai carei umeri apasa cea mai grea si mai mincinoasa acuzatie adusa Neamului românesc: acuzatia de genocid, de holocaust antievreiesc... Este o acuzatie complet falsa! Ne gândim cum sa facem ca aceasta acuzatie sa o spulberam cât înca mai sunt în viata ultimii martori ai anilor '40! Martorii aflati în viata trebuie capacitati pentru a pune capat acestei acuzatii! Concomitent cu respingerea definitiva si solemna a acestei acuzatii, ne gândim sa promovam o lege care sa ne apere în viitor de asemenea acuzatii care sunt nu numai anti-românesti, ci si împotriva adevarului, a demnitatii umane în general!
- Aveau evreii interes sa scorneasca asemenea acuzatii? Asemenea minciuni?
- Noi nu vom face greseala de a gândi în asemenea termeni: evreii fac si dreg, românii cred si spera ca etc. Nu evreii au scornit basna cu holocaustul din România, ci unii evrei. Iar unii români i-au crezut sau chiar le-au tinut isonul! Alti evrei, dimpotriva, oameni seriosi fiind, au spus de la bun început ca nu e nimic adevarat!... La fel si românii, e greu sa gândesti ceva pozitiv sau negativ despre toti românii, în bloc considerati. Repet: anti-românismul cu care avem de luptat este în primul rând anti-românismul unor români. Cu ei vom începe!... Oleaca de anti-românism este si în mine... Probabil ca în fiecare dintre noi!
- Cum asa?!
- Adica oleaca de Satana!... Nu avem încotro! Viata e o lupta, dar este în primul rând o lupta cu tine însuti! Cu diavolul din noi!
- Ion Coja îl acuza pe Ion Coja de anti-românism! Nu ma asteptam!
- Da! Slabiciunea de a nu face tot ce pot pentru un tânar talent, obstructionat în cariera sa de complotul tacit al unor colegi mediocri, este tot o forma de anti-românism!... Anti-românismul nostru cel de toate zilele!... Anti-românismul cel mai daunator este acela care se vadeste prin neputinta noastra de a ne bucura când, în profesia noastra, un coleg, eventual mai tânar, se arata a fi mai talentat, mai performant. A te face ca nu observi asta si a nu te implica pentru a-l sustine, sau, mai grav, a te implica pentru a-l împiedica sa-i fie recunoscuta si pusa în valoare zestrea de talent cu care s-a nascut, cu care l-a daruit Dumnezeu, este forma cea mai frecventa si cea mai distrugatoare sub care se manifesta anti-românismul românilor!
Vom combate si acest soi de anti-românism! Adica vom combate propriile slabiciuni! Nu ne vom fura singuri caciula. Suntem lucizi si realisti! N-avem încotro!... Câti ani mai am de trait?... Nu mai am timp sa ma ocup decât de lucruri esentiale!... Esential pentru noi, românii, este sa constientizam sub câte forme se poate manifesta anti-românismul si sa-l combatem de pe pozitia adevarului, a onoarei, a dragostei crestinesti pentru aproapele nostru, vazând în adversarii nostri nu neaparat un dusman neîmpacat, ci o fiinta umana pe care o poti ajuta sa se vindece de anti-românism! Sau de anti-semitism sau anti-maghiarism! Caci, în esenta, la originea anti-semitismului sau a anti-românismului se afla o boala, o dereglare a mecanismelor sufletesti. Daca mâine, la Budapesta, se va înfiinta Liga pentru combaterea anti-maghiarismului , voi fi bucuros sa colaboram! Cu conditia sa aiba pozitia pe care o avem noi! Cu alte cuvinte, sunt pentru o internationala a nationalistilor! A nationalistilor autentici! Nu a sovinilor!
- Va place paradoxul, domnule profesor!
- Omul este un paradox. Un paradox fericit! Nu vreau altceva decât sa ma realizez ca Om, alaturi de ceilalti semeni, la fel cum nu vreau altceva pentru români decât ca românii sa se realizeze ca popor, ca Neam, alaturi de celelalte neamuri! Asa cum scrie si la Evanghelii! Alta "doctrina" nu avem!
- Concret, concret, ce veti face?
- Vom face un apel în care vom prezenta situatia absurda în care ne aflam: ni se aduce acuzatia ca am omorât 400.000 de evrei, dar nu ni se aduc si dovezile ca s-a produs acest carnagiu monstruos! Vom face cunoscut acest apel la cele mai înalte instante politice si morale ale planetei! La ONU, la UNESCO, la UEO, la Haga...
În paralel, vom promova un proiect de lege anti-defaimare, care va condamna gestul iresponsabil de a-i acuza pe români de holocaust si genocid fara a produce si probele acceptabile în justitie. A te baza, când sustii asemenea acuzatii, pe un articol de ziar care si el, la rândul sau, porneste de la alt articol de ziar, este un gest de maxima neseriozitate! De neseriozitate criminala!
- Deci aveti în plan si un proiect de lege?
- Proiectul de lege îl am în sertar!
- LICAR se va implica si în viata politica propriu-zisa? Dumneavoastra sunteti mai degraba un om politic, totusi!
- Sigur ca nu ma pot împiedica sa ma gândesc si la solutiile politice prin care am putea scoate România din impasul în care se afla!... Consider, de exemplu, ca ne-ar trebui un presedinte de Tara ca lumea! Care sa ne adune la un loc, iar nu sa ne împarta în doua sau trei tabere! Nici unul dintre candidatii care si-au anuntat candidatura nu va reusi sa faca politica de conciliere, de reconciliere nationala de care avem atâta nevoie!
- Care este solutia?
- Am încercat sa-mi conving colegii din Vatra Româneasca sa propunem noi candidatura la presedintia României a unui ierarh bisericesc!... Un ierarh tânar, pe care sa-l agreeze si bisericile surori, catolica si greco-catolica. În jurul caruia sa nu se mai poata aduna clientela de partid care face atâta rau imaginii si activitatii unui presedinte... Un presedinte cu adevarat al tuturor românilor, iar nu al unui partid! Din pacate, colegii din Vatra nu m-au înteles - vorbesc de cei din Bucuresti! Continui sa cred în valabilitatea acestei idei si s-ar putea s-o reiau. Nota bene: în vara anului 1996, vazând cine erau candidatii la presedintie, un grup de oameni seriosi au decis sa promoveze candidatura mitropolitului Antonie Plamadeala... Din pacate Înalt Prea Sfintia Sa s-a îmbolnavit si nici pâna azi nu si-a revenit complet. Ar fi fost un candidat pe care cu siguranta l-ar fi votat multi dintre cei care, de lehamite nu s-au prezentat la vot!... Eu cred ca daca în 2000 va aparea printre candidati un episcop sau mitropolit, cei mai multi dintre candidati se vor retrage, rusinati de ideea de a intra în concurenta cu un candidat care a trecut deja cu brio prin exigentele selectiei ecleziastice, devenind astfel un exponent valabil al Bisericii!... Sa nu uitam: intram în secolul 21 care "va fi un secol religios sau nu va fi deloc..." Biserica este institutia noastra cea mai veche si mai serioasa! Nu e rostul ei sa faca politica, si sa dea candidati pentru presedintie! Dar situatia în care ne aflam este atât de nenorocita ca nu ne mai putem permite luxul de a respinge o solutie numai pentru ca este neobisnuita, neasteptata! Sa nu uitam: Salus reipublicae suprema lex! În traducere libera: orice este acceptabil daca va fi întru salvarea Tarii. Criza în care ne aflam este foarte grava, foarte primejdioasa!
- Credeti ca domnii Iliescu si Constantinescu s-ar retrage si ei daca ar candida o fata bisericeasca?
- Nu stiu! Dar nu m-ar mira daca ar facea-o!
- Va dati seama câte sunt si argumentele împotriva unei asemenea candidaturi?
- Bineînteles!... Dar nu mai putem tolera situatia în care am ajuns: neîncrederea, aproape totala, pe care societatea româneasca o are fata de clasa politica din România! Românii cer demisia acestei asa-zise "clase politice"!
În fond, nici nu e vorba de o clasa politica, ci de o adunatura de gasti, bisericute, grupuri mafiote, care se menajeaza unii pe altii ca sa poata cu totii fura nepedepsiti! Nu-i uneste si nu-i aseamana decât pofta de a se îmbogati, de a profita cât mai mult de algoritmul politic. Existenta acestei clase politice si comportamentul ei este cauza principala a dezastrului românesc!
- Solutia?
- Am enuntat-o deja! Crearea unei elite românesti bazata de competenta, cinste, simt al onoarei si al demnitatii personale si nationale, moralitate. Din fericire, exista multi români care îndeplinesc aceste conditii. Problema este una singura: cum sa-i identifici pe acesti oameni de isprava, cum sa-i faci sa stie unii de altii, sa se adune, sa se solidarizeze într-o structura? Nu structura de partid, ci de alt gen! Partidele politice sunt o formula, un gen de structura care s-a compromis pretutindeni, în toata lumea. Peste tot, partidele politice au degenerat în politicianism, în fripturism, anulând principiul competentei, al valorii. La noi, aceasta abdicare de la idealurile lui Decembrie 1989 este stridenta, vizibila pentru toata lumea! E timpul sa trecem la fapte.
- Ce veti face?
- Doua lucruri. Mai întâi vom începe un recensamânt al oamenilor de valoare din aceasta tara. Oameni competenti, cinstiti, patrioti... Da! Un recensamânt! Acesta este cuvântul cel mai potrivit! Acest recensamânt nu se va încheia practic niciodata, el se va materializa sub forma unei LISTE NATIONALE, care va cuprinde teoretic numele tuturor celor pentru care exista garantii de seriozitate, garantii verificate sau usor verificabile de opinia publica. Nu ne intereseaza daca aceste persoane sunt legate de vreo ideologie politica. Ne intereseaza sa nu mai ajunga te miri ce neica nimeni în functii de decizie!...
- Cum veti proceda la acest recensamânt?
- Destul de simplu. În principiu vom merge pe structura piramidala, din aproape în aproape. Bunaoara eu am o lista cu vreo 100 de persoane care ar putea figura pe aceasta LISTA NATIONALA. Fiecaruia îi voi cere apoi sa mai recomande 30 sau 40 de persoane în care au încredere. Sau mai multe! Persoane ce merita sa-ti pui obrazul pentru ele! Acestia, la rândul lor, vor recomanda pe altii, fiecare recomandare fiind însotita si de o anumita motivare. La fel vor proceda si ceilalti membri fondatori. Usor de tot vom atinge si depasi numarul fatidic de 15.000 de specialisti pe care Conventia Democratica nu a putut niciodata sa ni-i arate. În esenta, formula va fi aceeasi cu formula dupa care se organizeaza reteaua comerciala AM-WAY! Nu este o inventie a mea. Eu am re-descoperit-o doar, ceea ce devine o dovada ca formula are toate sansele sa fie viabila! Deci, pornim actiunea de alcatuire a LISTEI NATIONALE!... Pari sceptic!
- Nu înteleg la ce va fi buna o asemenea LISTA NATIONALA!
- La foarte multe lucruri. Daca vom fi seriosi si ne vom face bine treaba, se va ajunge în România ca prezenta pe aceasta LISTA NATIONALA sa constituie un certificat de seriozitate, de onestitate!... În plan strict politic - si aici este al doilea obiectiv, va fi sa adunam cât mai multi dintre cei care ar putea fi candidati independenti! Sa-i adunam si sa-i ajutam sa candideze! În momentul de fata candidatii independenti nu au nici o sansa de a participa la viata politica! Or, legea electorala, care promoveaza exclusiv lista de partid, este una din cauzele principale ale aparitiei acestei clase politice false! Legea permite, practic, numai listele de partid! Noi vom face însa lista noastra, de candidati independenti, adica o lista în alcatuirea careia nu conteaza criteriul ideologic, de partid, doctrinar. Iar aceasta lista va candida, probabil chiar sub acest nume: LISTA NATIONALA.
- Dar numai partidele au dreptul sa prezinte liste de candidati!
- Stiu si eu asta si, fiti linistit, vom respecta legea! Dar toate la timpul lor! Vom putea participa la alegeri, am gasit formula care împaca si exigentele absurde ale legii electorale, si nevoia stringenta de a oferi electoratului român o alternativa valabila la tot ce s-a întâmplat în România în ultimii 10 ani! Toate la timpul lor!
- Sunteti optimist, asadar, în ceea ce priveste viitorul LIGII PENTRU COMBATEREA ANTI-ROMÂNISMULUI.
- Din pacate, n-am de ales! E lucrul cel mai bun pe care l-as putea face! Repet: de zece ani m-am dedicat vietii politice. De unul singur, fara nici "un spate politic", adica fara sustinerea vreunui grup de persoane ori de interese, am ajuns prim-vicepresedinte al Uniunii Vatra Româneasca, prim-vicepresedinte al Partidului Democratic Agrar din România, senator si candidat la presedintia României din partea aceluiasi partid! As fi putut face mult mai mult daca nu m-ar fi blocat propriii colegi. Si m-au blocat mimând procedeele democratice, usor de falsificat! Majoritatea proiectelor pe care le voi dezvolta prin LIGA PENTRU COMBATEREA ANTI-ROMÂNISMULUI sunt proiecte care nu au gasit sustinerea necesara în structurile amintite. Nu mi-a fost greu sa-mi dau seama ca proiectele mele deranjau undeva , sus , în alta parte, nu propriu-zis în partid, iar cei care ma blocau nu faceau altceva decât sa asculte de niste sugestii sau dispozitii primite de acolo , de sus ! Cu alte cuvinte, deranjam persoane implicate în strategiile anti-românesti aflate în derulare. Asta mi-a dovedit mie ca proiectele mele erau valabile din punct de vedere al intereselor românesti! De aceea sunt optimist! Adversarii nostri mi-au transmis, fara voia lor, semnalul ca am dreptate, ca gândesc corect asupra raporturilor de forte ce se confrunta pe scena politica româneasca! Ca am gasit un raspuns corect la întrebarea: ce e de facut?...
- Chiar: ce e de facut?
- Printre altele, ceea ce fac eu, înfiintând aceasta liga. Adica trebuie actionat într-un mod atipic, nu prin partide, deoarece partidele politice sunt usor de deturnat de la scopul pe care si-l propun la înfiintare. De îndata ce un partid începe sa creasca, el devine usor manevrabil din afara sa. Eu am imaginat o formula în care manipularea este posibila numai daca eu voi accepta sa fiu manipulat, adica daca voi accepta sa tradez, sa fiu cumparat.
- Nu spuneti vorba mare! Se spune ca nu exista oameni incoruptibili, ci numai pretul difera: unii se lasa corupti pentru 100 de dolari, altii pentru 100.000, unul-doi se lasa corupti pentru 100 milioane de dolari! Dumneavoastra în ce categorie va aflati?
- N-ai decât sa încerci!... Încearca cu o suta de dolari si te înscriu în LISTA NATIONALA. Iar daca îmi oferi 100 de mii, rezultatul este acelasi: te înscriu pe LISTA NATIONALA! Mai mult nu pot sa fac pentru dumneata...
- Credeti ca veti avea sustinatori?
- Cu ani în urma, când eram în PDAR, inclusiv atunci când, vreme de câteva luni, am fost candidatul PDAR la presedintia României, foarte multi oameni, când i-am invitat sa fie alaturi de mine, îmi spuneau ca ar merge alaturi de mine, dar nu agreeaza organizatia, partidul din care faceam parte, sau pe un lider sau pe altul din PDAR! Si, ce-i drept, nu puteam sa nu le dau dreptate, macar partial! De data aceasta, ca presedinte al LIGII PENTRU COMBATEREA ANTI-ROMÂNISMULUI, eu mi-am ales primii colaboratori - membrii fondatori ai fundatiei, si eu detin controlul complet asupra a ceea ce se va întâmpla în LIGA, în LICAR. Deci, cine are încredere în mine sa aiba încredere si în LIGA PENTRU COMBATEREA ANTI-ROMÂNISMULUI! Inclusiv cei care ne vor ajuta financiar. Am pus la punct un sistem de gestionare a sponsorizarilor si donatiilor în asa fel încât fiecare donator va sti ce s-a întâmplat cu donatia sa, la ce a fost întrebuintata.
- Contati pe încredere?
- Fara încredere nu se face nimic durabil!... Cândva, între români, încrederea era totala. Încrederea în cuvântul dat! Modernizarea societatii românesti, occidentalizarea noastra, a însemnat si asta: cuvântul dat a fost înlocuit cu semnatura, cu contractul, iar înselaciunile si fraudele au început sa se înmulteasca în proportie geometrica. Tatal meu a fost gradinar si comerciant. Aproviziona cu zarzavat si legume tot portul Constanta si jumatate din oras, în anii '40. În viata lui nu a semnat nici un contract!... Nimeni nu i-a cerut sa-si întareasca cuvântul dat printr-o semnatura pusa pe un petec de hârtie!... La ce au fost bune semnaturile puse pe documentele prin care s-a înfiintat în 1920 Yugoslavia?... La ce au fost bune semnaturile cu care s-au garantat banii de la Caritas sau de la FNI?...
Eu îi invit alaturi de mine pe oamenii care au încredere în mine! Si punct! Punctum!
- Dar multi oameni nu va cunosc!
- Sa aiba încredere în cei pe care ei îi cunosc si care, la rândul lor, ma cunosc ei pe mine!
- Poate ca n-ar strica totusi sa va faceti o prezentare! O autobiografie!
- Dumneata ai încredere în mine?
- Am!
- Vii pe LISTA NATIONALA? Vii sa sprijini LICAR-ul?
- Vin!
- Si o faci din încrederea pe care o ai în mine?
- Alt motiv nu am!
- Atunci fa dumneata un text si explica de ce ai încredere în mine!
- Am sa fac!
- Succes, atunci!
- Sa dea Dumnezeu!
- O ultima întrebare: cine vrea sa ia legatura cu dumneavoastra, cum va putea sa procedeze?
- Scriindu-mi pe adresa:
ION COJA, Bd. Nicolae Titulescu 95-103, Bloc 8, Scara C, Ap. 147, Bucuresti, Sector 1.
sau
ION COJA, C.P. 31-40, Bucuresti
Iar cine pofteste sa ne sprijine si cu bani, îi poate depune la:
Banca Turco-Româna
Ion Coja, cont 1-56193-1 (lei)
1-56193-2 (dolari US)
1-56193-3 (DM)
cod SWIFT BTR C ROBU 001
Sucursala BTR-SMB
Conform art. 7 din statut,
"Fundatia LIGA PENTRU COMBATEREA ANTI-ROMÂNISMULUI îsi propune:
- sa apere valorile constitutionale românesti, prevazute în Constitutia României
- sa monitorizeze aparitia unor informatii si referinte publice care denatureaza adevarul cu privire la aceste valori românesti
- sa combata si sa contracareze asemenea informatii si referinte publice care, prin faptul ca se abat de la adevar, aduc sau pot aduce o atingere intereselor românesti legitime legate de valorile constitutionale românesti."
Presedintele LICAR-ului este dl. profesor ION COJA, caruia i-am cerut sa ne dea câteva date suplimentare despre rostul cu care se înfiinteaza aceasta fundatie.
Am consemnat urmatoarea declaratie:
"Fac din capul locului o precizare privind întelesul cuvântului anti-românism. Prin anti-românism nu denumim atitudinea ostila fata de români a unor persoane sau parerile putin magulitoare pe care cineva le poate avea despre noi. Ci avem în vedere faptul ca România si îndeosebi poporul român, neamul românesc, noi , deci, de la o vreme am devenit tinta unor strategii , a unor activitati si actiuni bine concertate care urmaresc sa submineze interesele românesti la toate nivelurile existentei noastre, inclusiv pe planul fizic, biologic.
Precizez: gasesc ca este firesc sa existe persoane care sa nu ne pretuiasca, sa nu ne iubeasca, dar este inacceptabil sa existe institutii preocupate de subminarea noastra, ca stat si popor. Accept sa existe pareri si atitudini potrivnice românilor, deoarece sunt si multi dintre români care au pareri si atitudini ostile sau dispretuitoare fata de un popor sau altul. A avea o asemenea atitudine tine de slabiciunile inerente fiintei umane de pretutindeni si de totdeauna. Dar mi se pare inuman sa concepi si sa desfasori ample strategii ostile unui popor, prin care sa urmaresti, ca scop final, dezastrul politic, economic, spiritual si biologic al unui popor, al unei etnii. Facem distinctia, asadar, între, sa-i zicem, româno-fobie , ca expresie a sovinismului, pe care o pot manifesta unele persoane insuficient informate asupra fenomenului românesc sau prizonieri ai unei gândiri precare, primitive - sunt si printre români asemenea specimene, si anti-românismul practicat în cadrul unor institutii specializate ad-hoc , care functioneaza în scopul de a prejudicia marile interese nationale românesti. Anti-românismul pe care ne gândim noi ca avem a-l combate nu este o atitudine, ci o politica! A unor institutii!
Când spun institutii , nu ma gândesc la serviciile de spionaj, de tip KGB, CIA sau MOSSAD, vechi de când lumea. Ci am în vedere acele structuri de sine statatoare a caror ratiune de a exista si de a functiona urmareste, în mod ofensiv si pe toate caile, slabirea capacitatii de aparare si de afirmare a societatii românesti, a neamului românesc. Putini români stiu ca în secolul al XX-lea a aparut anti-românismul ca profesie , cu practicanti care au iesit la pensie dupa o viata întreaga consacrata desfasurarii de activitati anti-românesti. (Se pare ca prima institutie cu acest program a aparut în anii '20, la Viena, dar subordonata altui guvern, altor autoritati, nu celor austriece.)
Întreaga noastra istorie în secolul al XX-lea este de neînteles daca nu admitem existenta anti-românismului ca factor al acestei istorii. Perioada 1990-2000 în mod deosebit impune observatorului lucid concluzia ca aceste forte si strategii anti-românesti sunt reale, puternice si deosebit de active, de perseverente, dispunând de tot ce le trebuie pentru a-si atinge scopul.
Personal, am avut ocazia sa constat ca strategiile anti-românesti sunt foarte preocupate sa-i împiedice pe români sa se solidarizeze între ei, sa se organizeze în structuri capabile sa dea o replica eficienta la multiplele forme si modalitati în care se manifesta anti-românismul institutionalizat. Am fost de mai multe ori martor neputincios la desfasurarea unor diversiuni prin care se încerca paralizarea reactiei noastre de aparare. În mod deosebit în plan mediatic, prin presa si televiziune, se actioneaza sistematic pentru descurajarea sentimentului national românesc.
Ca senator (1992-1996), ca vice-presedinte la Uniunea Vatra Româneasca si la Partidul Democrat Agrar din România, ca publicist, ca profesor, am putut capata informatii care mi-au confirmat temerile mele cu privire la preocuparile anti-românesti extrem de bine planificate si concertate ale unor structuri în care, din pacate, sunt cuprinsi si multi români! E azi mai multa tradare de patrie ca oricând în istoria neamului nostru! De aceea, noi, LIGA PENTRU COMBATEREA ANTI-ROMÂNISMULUI, suntem preocupati în primul rând de identificarea acelor tradatori, a acelor cozi de topor fara de care agresiunea strainilor nu ar avea nici o sansa de izbânda.
Consideram însa ca forma cea mai adecvata de a contracara anti-românismul este sa creem valori românesti autentice si sa le promovam, sustinându-le si sa se afirme si sa se impuna. Raul pe care românii si-l fac unii altora si, implicit, Tarii este mult mai mare decât raul pe care ni-l fac ceilalti, strainii rauvoitori! De aceea, combaterea anti-românismului trebuie sa includa si combaterea acelor defecte ale românilor, ale mentalitatii noastre, care împiedica libera si corecta competitie a valorilor încurajând impostura, smecheria ieftina, potlogaria, în dauna personalitatii autentice, a creatorilor de valori, a întreprinzatorilor de anvergura! LICAR îsi propune sa sprijine formarea unei elite românesti, întemeiata pe competenta, onestitate si iubire de neam! Fireste, acest obiectiv constituie scopul unei strategii mai vaste pe termen mai îndepartat, rolul nostru, al LIGII, fiind acela de a constientiza si activa societatea româneasca, institutiile mari ale acesteia, cu privire la necesitatea de a avea o asemenea elita. În momentul de fata suntem o societate cu o elita mai falsa ca oricând. În proportie majoritara, cei ce alcatuiesc aceasta pseudoelita româneasca sunt infractori de drept comun, mari delapidatori, mari escroci, mari impostori. Actuala elita este boala de care va trebui sa ne vindecam! Este tumora maligna a carei extirpare nu mai poate fi amânata!
- Nu exagerati, domnule profesor?
- Stiu bine ca unii ma vor considera exagerat si prapastios, obsedat de scenarii catastrofice care exista numai în mintea mea! Mi-ar parea bine sa aiba ei dreptate, iar eu sa ma însel! As fi tare multumit sa mi se demonstreze ca am calculat gresit atunci când m-am decis sa dau nastere unei organizatii menite sa combata o fantoma inventata de mintea mea: anti-românismul!
Dar daca am dreptate?...
Cu aceasta teama, teama ca am dreptate, am pornit la înfiintarea fundatiei LIGA PENTRU COMBATEREA ANTI-ROMÂNISMULUI. Am experienta participarii la alte initiative, oarecum asemanatoare, si stiu, în mare, de ce n-am reusit! În mod deosebit a contat divizarea raspunderii , faptul ca de cele mai multe ori nu se stia cine raspunde, cine e vinovat de producerea unor defectiuni. Am gândit LIGA noastra în asa fel organizata încât insuccesul ei nu va avea decât o singura explicatie, un singur responsabil, un singur vinovat: presedintele! Adica subsemnatul! Conform articolului 11 din statut: "Presedintele fundatiei are puteri nelimitate". Asta înseamna ca si responsabilitatea sa este tot nelimitata! Succesul întreprinderii noastre va depinde de felul cum voi colabora cu ceilalti patru membri fondatori si cu cei care ni se vor adauga. Contam asadar pe compatriotii care vor reactiona solidari cu noi si ne vor sustine. Ajutorul pe care contam, binevenit sub orice forma, nu se rezuma la partea materiala, financiara, a activitatii care ne asteapta. În mod deosebit dorim sa fim ajutati (1) pentru a identifica actiunile si activitatile cu caracter anti-românesc, desfasurate în tara si în strainatate, (2) pentru a evalua corect amploarea si consecintele acestor activitati si (3) pentru a da raspunsul cel mai potrivit celor ce activeaza si actioneaza împotriva intereselor românesti.
- Domnule profesor, dar nu exista institutii de stat a caror menire este tocmai aceea de a face fata agresiunilor de orice fel îndreptate împotriva societatii românesti?
- Aceste institutii, precum Armata, Politia, SRI etc. exista si-si fac bine datoria. Atât numai ca eficienta lor este mai mica într-un regim democratic, în statul de drept. Respectul pentru drepturile omului, atât de definitoriu pentru lumea noastra, devine adeseori paravanul generos dupa care se pot ascunde nu numai infractorii de drept comun, ci si agentii anti-românismului. Formele clasice ale agresiunii sunt azi tot mai putin practicate, în locul lor apar forme atipice, din ce în ce mai subtile si mai sofisticate, mai greu de depistat si de contracarat. Afirmatia ca lumea întreaga este deja angajata în cel de-al III-lea razboi mondial nu este o formula paradoxala, jurnalistica, goala de un continut propriu-zis, ci este un adevar tot mai evident si mai dureros caruia trebuie sa-i facem fata.
Agresorii care au declansat acest razboi invizibil nu se folosesc de tunuri, bombe atomice si alte arme "primitive". Ei uzeaza de arme mult mai eficiente si mai discrete: arma financiara (cresterea datoriei externe e mai înrobitoare decât ocupatia straina), arma biologica, arma ecologica etc. Foarte mult folosita ca arma este manipularea electoratului, a maselor de alegatori, carora sistemul democratic, prin instituirea votului universal, le-a dat dreptul de decizie politica. Asta în teorie! Caci în practica, acest sistem nu este capabil sa-l fereasca pe omul de rând de efectele diversiunii mediatice, ale minciunii si dezinformarii, ale manipularii. În lumea democratica functioneaza o sumedenie de tehnici subtile prin care electoratul este împiedicat sa priceapa ce e rau si ce e bine, e împiedicat sa-si dea seama cine voieste cu adevarat binele Tarii si cine nu!
Manipularea a devenit o stiinta, iar rolul minciunii, al dezinformarii, al diversiunii este azi mai mare ca oricând în istoria lumii. Componenta ne-militara a agresiunii la care suntem supusi este dominanta si din aceasta pricina este nevoie de angajarea noastra, a unor ne-militari, în sustinerea si promovarea suveranitatii noastre ca stat, ca subiect al istoriei de azi si de mâine.
Suntem perfect constienti de disproportia teribila de forte. La nivelul înzestrarii materiale, inclusiv financiare, adversarii nostri au tot ce le trebuie, au toata puterea. De partea noastra avem însa puterea si forta dreptului, a adevarului, a credintei în Bine, în Dumnezeu. Nu ne propunem sa rapunem noi Fiara apocaliptica. Raul nu va disparea din lume niciodata. Raul însa poate fi descurajat si limitat, îngradit. Ce putem noi face este macar atât: sa constientizam opinia publica româneasca, în primul rând tineretul si intelectualii, asupra acestei realitati absurde si inacceptabile: anti-românismul!
Fireste, în functie de sprijinul pe care îl putem gasi printre compatriotii nostri din Tara si din strainatate, vom încerca sa facem mai mult, mai multe!
- Domnule profesor, care ar fi cauza aparitiei acestui anti-românism? Cu ce i-am suparat noi atât de tare pe cei care elaboreaza aceste strategii anti-românesti?
- Pentru mine este vizibil acest anti-românism. Cauzele? Nu pot sa fac decât presupuneri. În principal, as da vina pe tara, pe teritoriul românesc, plin de bogatii si de frumuseti, râvnit de foarte multi, si nu de ieri, de azi... În plus, acest teritoriu s-ar putea sa creasca, sa se faca mai mare chiar decât România Mare de la 1 Decembrie 1918. Ma gândesc la Transnistria, la teritoriile pe care traiesc în masa compacta românii din sud!... Suntem poporul din Europa cu cei mai multi conationali care traiesc în afara granitelor de stat!... Mie mi se pare evidenta politica dusa pentru ca nu cumva noi sa constientizam cât de multi români sunt în sud-estul Europei si cât de puternici am deveni daca ne-am organiza, daca ne-am uni! Nimeni, în lume si în Europa, nu are interes ca românii sa-si faca o tara mare si puternica pe masura drepturilor pe care le avem! Nimeni nu vrea sa tina seama de aceste drepturi! Pactul Molotov-Ribbentrop a fost anulat în consecintele sale nefaste pentru tarile baltice, dar consecintele care ne-au afectat pe noi, pe români, ramân mai departe valabile, nici o instanta internationala nu se gândeste sa le anuleze! Târgul criminal dintre Hitler si Stalin ramâne valabil în ceea ce-i priveste pe români!... Pe noi, iata, ne cerceteaza toti daca acordam minoritatilor din România toate drepturile, dar nimeni nu ne permite sa cerem aceleasi drepturi pentru românii care traiesc în tarile din jur! În toate aceste tari, românii sunt descurajati în fel si chip, nu cumva sa-si afirme nationalitatea româneasca!... Suntem mereu victimele unui tratament cu doua fete: dur pentru noi, îngaduitor cu altii!... Inclusiv în sport!
- Ne puteti da un exemplu convingator de strategie anti-româneasca?
- Am sa-ti vorbesc de fenomenul cel mai grav care se petrece în ultimii zece ani: a început si e în plina desfasurare programul de " deromânizare a României ", cum a fost el deja numit. Nu eu l-am numit asa, ci alti români, la fel de lucizi ca mine. Caci nu sunt eu singurul care sesizez aceasta directie în care se misca lucrurile! Iata fapte bine cunoscute care se petrec la noi si care, toate laolalta, tintesc în aceeasi directie: scaderea, sub aspect numeric si calitativ, a populatiei majoritare românesti. Ea se realizeaza dupa 1990 prin: (1) liberalizarea avorturilor, (2) propaganda si instructaj public pentru anticonceptie, pentru asa zisul planing familial, (3) încurajarea oficiala a înfierii copiilor români de catre straini, fara nici un control asupra destinului pe care îl au acesti copii, (4) lipsa oricarei politici de sustinere a tinerelor familii si a maternitatii, (5) încurajarea exodului din tara a celor mai înzestrati tineri intelectuali (inclusiv prin selectia pe care o fac statele occidentale atunci când dau viza numai tinerilor performanti), (6) usurinta cu care orice strain poate deveni cetatean român. Toate aceste au un singur rezultat: declinul demografic! Nu exista nici o masura luata de guvernanti dupa 1990 care sa încerce a produce efectul contrar, adica o crestere a numarului de români! La acestea adaug situatia cu totul inexplicabila altfel decât ca efect al unui act criminal, comis cu intentia de a produce efectul respectiv: dintre copiii din Europa bolnavi de SIDA, mai mult de jumatate traiesc în România! Te asigur - si am deja dovezi, ca ei nu s-au îmbolnavit întâmplator, din neglijenta medicilor sau a parintilor. Ci este vorba de o mâna criminala!
- Pot sa fac o legatura si cu declinul economic, somajul care îi afecteaza în primul rând pe tineri, lefurile de mizerie, sub 50 dolari pe luna, cu care debuteaza în viata absolventii universitari?
- Desigur! Situatia economica îi obliga pe multi tineri sa plece din tara. Cine pleaca? Pleaca cei puternici, cei care se simt si sunt capabili sa dea piept cu concurenta occidentala. Iar în tara ramân tineri mai slab înzestrati!... În anii '50, tinerii de calitate, cu personalitate, cei mai multi au înfundat închisorile si au fost astfel împiedicati sa-si faca o familie, sa procreeze pentru perenitatea neamului. Azi, tinerii români se rup de fiinta neamului, sunt constrânsi sau manipulati s-o faca! Exagerez cumva? Sa dea Domnul sa n-am dreptate! Stimate domn, zestrea genetica a unui popor nu este o comoara inepuizabila! Or, noi, de mai bine de o suta de ani, de pe vremea cârciumilor evreiesti deschise la sate, suntem tinta unor atacuri, unele constiente, altele inconstiente, care lovesc în fiinta biologica a neamului, în zestrea noastra biologica, genetica!
Avem institutii pentru prezervarea genetica a plantelor si animalelor din România! Dar nu exista nici o preocupare pentru a salva nucleul genetic românesc, cel mostenit din mosi-stramosi!
Ei bine, LIGA PENTRU COMBATEREA ANTI-ROMÂNISMULUI îsi propune sa nu stea si ea cu mâinile în sân! Ne propunem sa declansam reactia de aparare a neamului, de salvgardare biologica, genetica, a românismului. Românismul are la baza o realitate biologica pe care, din romantism si tembelism, nu ne mai putem permite s-o ignoram, s-o compromitem!
În concluzie, LIGA PENTRU COMBATEREA ANTI-ROMÂNISMULUI se înfiinteaza pentru a afirma si a apara drepturile pe care le au românii în România , ca populatie majoritara. Peste tot se face caz de drepturile minoritarilor! Dar despre drepturile majoritarilor nu se spune nici un cuvânt! Nici macar în Constitutia României! Noi, românii, pentru ca suntem azi aproximativ 90% din populatia României, avem obligatia, dar si dreptul, fata de trecutul românesc al acestor tinuturi, ca peste cinci sute de ani sau o mie, românii sa reprezinte tot 90% din populatia României sau chiar mai mult! În nici un caz mai putin! Adica avem obligatia sa ne tinem de programul politic atât de bine precizat de Mihai Eminescu, care, în mai multe rânduri a precizat, foarte apasat, ca " Chestiunea de capetenie pentru istoria si continuitatea României este ca elementul românesc sa ramâie cel determinant, ca el sa dea tiparul acestei forme de stat, ca limba lui, înclinarile lui oneste si generoase, bunul lui simt, c-un cuvânt geniul lui sa ramâie si pe viitor norma de dezvoltare a Tarii si sa patrunda pururea aceasta dezvoltare. " Nu întâmplator Eminescu este tinta unei campanii de denigrare a sa si a mesajului sau politic. Aceasta campanie face parte din strategia anti-românismului institutionalizat. Eminescu este la baza oricarei politici lucide de afirmare a românismului si de combatere a anti-românismului! Atitudinea fata de opera politica a lui Eminescu este barometrul atasamentului autentic la valorile românesti!
- Domnule profesor, ar fi interesant sa ne spuneti cum veti traduce intentiile dumneavoastra în fapte? Care sunt primii pasi?
- Suntem foarte preocupati de situatia aberanta în care ne-a adus legea "Ticu Dumitrescu". Asa cum arata ea în forma promulgata, legea Ticu slabeste capacitatea societatii românesti de-a face fata agresiunii anti-românesti. Aceasta lege a declansat un fel de vânatoare de securisti, dar se uita ca multi dintre acesti securisti s-au ocupat cu urmarirea, supravegherea sau anihilarea agentilor unor servicii de spionaj straine. Acesti agenti de cele mai multe ori s-au folosit de românasii nostri, veritabile cozi de topor, cum spuneam. Din pacate, conform unei strategii care a functionat pe vremea lui Ceausescu, acesti români tradatori nu au fost adusi în fata Tribunalului decât foarte rar. Cei mai multi au fost pastrati sub observatie si urmarire. Adica, vreau sa spun ca în arhivele Securitatii se afla nu numai lista celor ce au colaborat cu Securitatea, ci si lista celor care au colaborat cu servicii de spionaj din alte tari! Este absurd ca noi, deconspirând colaboratorii Securitatii, sa nu-i deconspiram si pe colaboratorii spionajului anti-românesc! Deci, vom cere sa fie publicate si aceste liste! Listele cu românii care au tradat Tara! Care au colaborat cu "Securitatea" din alte tari! Un colaborator al Securitatii se mai putea amagi ca este în slujba Tarii (iar uneori chiar asa era!), dar un colaborator al serviciilor straine stia bine ca este un tradator de Tara! Iar când asemenea insi, dupa Decembrie 1989, sunt acceptati în cele mai înalte functii, în ciuda unor dezvaluiri concludente în presa, atunci chiar nu mai întelegi ce fel de oameni suntem noi, românii! Tembelismul nostru va deveni proverbial, sunt convins!
- Cum putea un colaborator al Securitatii sa fie în slujba Tari?
- În mai multe feluri. Îti dau un singur exemplu: securitatea româna a avut o sectie speciala care a studiat si urmarit iredentismul maghiar anti-românesc. Cei care au furnizat informatii pe acest subiect merita toata stima noastra! Am aflat de la cpt. Alexe, cel care a demisionat din SRI, ca pe vremea lui Ceausescu, sefii de promotie de la scoala de securisti erau repartizati sa lucreze în sectia, sa-i zicem, anti-UDMR sau în sectia anti-KGB. A condamna, în bloc, toata Securitatea si tot ce a facut Securitatea, îndeosebi dupa 1965, este o greseala enorma. Este o diversiune care slabeste capacitatea noastra de a ne apara de adversarii cei mai tenaci! Pentru cele petrecute pâna în 1964 se poate aduce securitatii acuzatii extrem de grave si de întemeiate, inclusiv acuzatia de crima. Acuzatii valabile si pentru PCR. Dupa 1964, anul când sunt eliberati detinutii politici, lucrurile se schimba esential... Ma rog, asta este parerea mea. La nevoie pot furniza detalii sau, în fata unor argumente irefutabile, îmi voi schimba eu aceasta parere! Am cunoscut însa securisti care se ocupau de combaterea iredentismului maghiar. Le transmit toata gratitudinea mea! Tot respectul! Evident, cei care au lucrat în aceasta directie au avut colaboratori, informatori, inclusiv printre maghiari! Noi urmeaza acum sa-i deconspiram si sa-i condamnam? Ar fi absurd! ...Ma întreb daca Ticu Dumitrescu este constient de raul pe care l-a facut Tarii!
- Puneti semnul egalitatii între iredentismul maghiar si anti-românism?
- Nu chiar!... Maghiarii au dreptul de a cere orice. Si luna de pe cer, ca si revizuirea tratatului de la Trianon! Dreptul de a petitiona este imprescriptibil si universal! Totul e ca în dorinta lor de a modifica hotarele în Europa centrala, maghiarii sa foloseasca armele si argumentele pe care le ofera adevarul si onoarea! Sa nu apeleze la minciuna, la crima, la sperjur, la diversiuni, adica la arme necinstite. Eu sunt gata sa examinez oricând drepturile Budapestei asupra Transilvaniei, dar asta dupa ce, în prealabil, vom stabili care sunt principiile din care decurg drepturile politice ale cuiva asupra unui teritoriu. Ne punem de acord asupra principiilor si examinam cu seninatate situatia. Iar concluzia la care ajungem printr-un examen corect al probelor ne angajam sub cuvânt de onoare sa o respectam!... Dar se pare ca iredentismul maghiar nu stie ce este acela cuvânt de onoare. Eu, ca nationalist, nu concep ca interesele nationale românesti sa prevaleze dinaintea adevarului! Sunt false interesele nationale care ma împing la minciuna, la sperjur sau crima!
LIGA PENTRU COMBATEREA ANTI-ROMÂNISMULUI îsi propune asadar, sa apere acele interese românesti care au de partea lor sprijinul adevarului istoric si al moralei crestine!
- Aveti în vedere situatii în care LIGA PENTRU COMBATEREA ANTI-ROMÂNISMULUI va fi nevoita sa recurga la gesturi extreme, în legitima aparare?
- Doamne, fereste! Nu excludem ideea ca vom reusi (sic!) sa deranjam cât mai multe planuri, scheme, scenarii si strategii anti-românesti. Si ca, în felul acesta, ne punem în primejdie integritatea fizica, viata chiar, a noastra, a celor din familie! Adversarii nostri au dat, unii dintre ei, dovada de perfidie, lipsa de scrupule, cinism, împinse pâna la crima. Mai înainte de orice noi suntem însa cetateni români si sper ca protectia legiuita, acordata de autoritatile statului român, va fi suficienta. Protectia cea mai buna ne-o va asigura însa totala transparenta a activitatii noastre. Nu ne vom transforma într-o banca de secrete, ci vom da publicitatii tot ce vom afla! Iar actiunile noastre vor fi publice, la vedere si, daca vom avea cu ce, le vom mediatiza boiereste!
- Care este initiativa pe care o veti promova cu prioritate?
- Omul este o fiinta trecatoare. În momentul de fata îsi traiesc ultimii ani din viata, oameni din generatia pe ai carei umeri apasa cea mai grea si mai mincinoasa acuzatie adusa Neamului românesc: acuzatia de genocid, de holocaust antievreiesc... Este o acuzatie complet falsa! Ne gândim cum sa facem ca aceasta acuzatie sa o spulberam cât înca mai sunt în viata ultimii martori ai anilor '40! Martorii aflati în viata trebuie capacitati pentru a pune capat acestei acuzatii! Concomitent cu respingerea definitiva si solemna a acestei acuzatii, ne gândim sa promovam o lege care sa ne apere în viitor de asemenea acuzatii care sunt nu numai anti-românesti, ci si împotriva adevarului, a demnitatii umane în general!
- Aveau evreii interes sa scorneasca asemenea acuzatii? Asemenea minciuni?
- Noi nu vom face greseala de a gândi în asemenea termeni: evreii fac si dreg, românii cred si spera ca etc. Nu evreii au scornit basna cu holocaustul din România, ci unii evrei. Iar unii români i-au crezut sau chiar le-au tinut isonul! Alti evrei, dimpotriva, oameni seriosi fiind, au spus de la bun început ca nu e nimic adevarat!... La fel si românii, e greu sa gândesti ceva pozitiv sau negativ despre toti românii, în bloc considerati. Repet: anti-românismul cu care avem de luptat este în primul rând anti-românismul unor români. Cu ei vom începe!... Oleaca de anti-românism este si în mine... Probabil ca în fiecare dintre noi!
- Cum asa?!
- Adica oleaca de Satana!... Nu avem încotro! Viata e o lupta, dar este în primul rând o lupta cu tine însuti! Cu diavolul din noi!
- Ion Coja îl acuza pe Ion Coja de anti-românism! Nu ma asteptam!
- Da! Slabiciunea de a nu face tot ce pot pentru un tânar talent, obstructionat în cariera sa de complotul tacit al unor colegi mediocri, este tot o forma de anti-românism!... Anti-românismul nostru cel de toate zilele!... Anti-românismul cel mai daunator este acela care se vadeste prin neputinta noastra de a ne bucura când, în profesia noastra, un coleg, eventual mai tânar, se arata a fi mai talentat, mai performant. A te face ca nu observi asta si a nu te implica pentru a-l sustine, sau, mai grav, a te implica pentru a-l împiedica sa-i fie recunoscuta si pusa în valoare zestrea de talent cu care s-a nascut, cu care l-a daruit Dumnezeu, este forma cea mai frecventa si cea mai distrugatoare sub care se manifesta anti-românismul românilor!
Vom combate si acest soi de anti-românism! Adica vom combate propriile slabiciuni! Nu ne vom fura singuri caciula. Suntem lucizi si realisti! N-avem încotro!... Câti ani mai am de trait?... Nu mai am timp sa ma ocup decât de lucruri esentiale!... Esential pentru noi, românii, este sa constientizam sub câte forme se poate manifesta anti-românismul si sa-l combatem de pe pozitia adevarului, a onoarei, a dragostei crestinesti pentru aproapele nostru, vazând în adversarii nostri nu neaparat un dusman neîmpacat, ci o fiinta umana pe care o poti ajuta sa se vindece de anti-românism! Sau de anti-semitism sau anti-maghiarism! Caci, în esenta, la originea anti-semitismului sau a anti-românismului se afla o boala, o dereglare a mecanismelor sufletesti. Daca mâine, la Budapesta, se va înfiinta Liga pentru combaterea anti-maghiarismului , voi fi bucuros sa colaboram! Cu conditia sa aiba pozitia pe care o avem noi! Cu alte cuvinte, sunt pentru o internationala a nationalistilor! A nationalistilor autentici! Nu a sovinilor!
- Va place paradoxul, domnule profesor!
- Omul este un paradox. Un paradox fericit! Nu vreau altceva decât sa ma realizez ca Om, alaturi de ceilalti semeni, la fel cum nu vreau altceva pentru români decât ca românii sa se realizeze ca popor, ca Neam, alaturi de celelalte neamuri! Asa cum scrie si la Evanghelii! Alta "doctrina" nu avem!
- Concret, concret, ce veti face?
- Vom face un apel în care vom prezenta situatia absurda în care ne aflam: ni se aduce acuzatia ca am omorât 400.000 de evrei, dar nu ni se aduc si dovezile ca s-a produs acest carnagiu monstruos! Vom face cunoscut acest apel la cele mai înalte instante politice si morale ale planetei! La ONU, la UNESCO, la UEO, la Haga...
În paralel, vom promova un proiect de lege anti-defaimare, care va condamna gestul iresponsabil de a-i acuza pe români de holocaust si genocid fara a produce si probele acceptabile în justitie. A te baza, când sustii asemenea acuzatii, pe un articol de ziar care si el, la rândul sau, porneste de la alt articol de ziar, este un gest de maxima neseriozitate! De neseriozitate criminala!
- Deci aveti în plan si un proiect de lege?
- Proiectul de lege îl am în sertar!
- LICAR se va implica si în viata politica propriu-zisa? Dumneavoastra sunteti mai degraba un om politic, totusi!
- Sigur ca nu ma pot împiedica sa ma gândesc si la solutiile politice prin care am putea scoate România din impasul în care se afla!... Consider, de exemplu, ca ne-ar trebui un presedinte de Tara ca lumea! Care sa ne adune la un loc, iar nu sa ne împarta în doua sau trei tabere! Nici unul dintre candidatii care si-au anuntat candidatura nu va reusi sa faca politica de conciliere, de reconciliere nationala de care avem atâta nevoie!
- Care este solutia?
- Am încercat sa-mi conving colegii din Vatra Româneasca sa propunem noi candidatura la presedintia României a unui ierarh bisericesc!... Un ierarh tânar, pe care sa-l agreeze si bisericile surori, catolica si greco-catolica. În jurul caruia sa nu se mai poata aduna clientela de partid care face atâta rau imaginii si activitatii unui presedinte... Un presedinte cu adevarat al tuturor românilor, iar nu al unui partid! Din pacate, colegii din Vatra nu m-au înteles - vorbesc de cei din Bucuresti! Continui sa cred în valabilitatea acestei idei si s-ar putea s-o reiau. Nota bene: în vara anului 1996, vazând cine erau candidatii la presedintie, un grup de oameni seriosi au decis sa promoveze candidatura mitropolitului Antonie Plamadeala... Din pacate Înalt Prea Sfintia Sa s-a îmbolnavit si nici pâna azi nu si-a revenit complet. Ar fi fost un candidat pe care cu siguranta l-ar fi votat multi dintre cei care, de lehamite nu s-au prezentat la vot!... Eu cred ca daca în 2000 va aparea printre candidati un episcop sau mitropolit, cei mai multi dintre candidati se vor retrage, rusinati de ideea de a intra în concurenta cu un candidat care a trecut deja cu brio prin exigentele selectiei ecleziastice, devenind astfel un exponent valabil al Bisericii!... Sa nu uitam: intram în secolul 21 care "va fi un secol religios sau nu va fi deloc..." Biserica este institutia noastra cea mai veche si mai serioasa! Nu e rostul ei sa faca politica, si sa dea candidati pentru presedintie! Dar situatia în care ne aflam este atât de nenorocita ca nu ne mai putem permite luxul de a respinge o solutie numai pentru ca este neobisnuita, neasteptata! Sa nu uitam: Salus reipublicae suprema lex! În traducere libera: orice este acceptabil daca va fi întru salvarea Tarii. Criza în care ne aflam este foarte grava, foarte primejdioasa!
- Credeti ca domnii Iliescu si Constantinescu s-ar retrage si ei daca ar candida o fata bisericeasca?
- Nu stiu! Dar nu m-ar mira daca ar facea-o!
- Va dati seama câte sunt si argumentele împotriva unei asemenea candidaturi?
- Bineînteles!... Dar nu mai putem tolera situatia în care am ajuns: neîncrederea, aproape totala, pe care societatea româneasca o are fata de clasa politica din România! Românii cer demisia acestei asa-zise "clase politice"!
În fond, nici nu e vorba de o clasa politica, ci de o adunatura de gasti, bisericute, grupuri mafiote, care se menajeaza unii pe altii ca sa poata cu totii fura nepedepsiti! Nu-i uneste si nu-i aseamana decât pofta de a se îmbogati, de a profita cât mai mult de algoritmul politic. Existenta acestei clase politice si comportamentul ei este cauza principala a dezastrului românesc!
- Solutia?
- Am enuntat-o deja! Crearea unei elite românesti bazata de competenta, cinste, simt al onoarei si al demnitatii personale si nationale, moralitate. Din fericire, exista multi români care îndeplinesc aceste conditii. Problema este una singura: cum sa-i identifici pe acesti oameni de isprava, cum sa-i faci sa stie unii de altii, sa se adune, sa se solidarizeze într-o structura? Nu structura de partid, ci de alt gen! Partidele politice sunt o formula, un gen de structura care s-a compromis pretutindeni, în toata lumea. Peste tot, partidele politice au degenerat în politicianism, în fripturism, anulând principiul competentei, al valorii. La noi, aceasta abdicare de la idealurile lui Decembrie 1989 este stridenta, vizibila pentru toata lumea! E timpul sa trecem la fapte.
- Ce veti face?
- Doua lucruri. Mai întâi vom începe un recensamânt al oamenilor de valoare din aceasta tara. Oameni competenti, cinstiti, patrioti... Da! Un recensamânt! Acesta este cuvântul cel mai potrivit! Acest recensamânt nu se va încheia practic niciodata, el se va materializa sub forma unei LISTE NATIONALE, care va cuprinde teoretic numele tuturor celor pentru care exista garantii de seriozitate, garantii verificate sau usor verificabile de opinia publica. Nu ne intereseaza daca aceste persoane sunt legate de vreo ideologie politica. Ne intereseaza sa nu mai ajunga te miri ce neica nimeni în functii de decizie!...
- Cum veti proceda la acest recensamânt?
- Destul de simplu. În principiu vom merge pe structura piramidala, din aproape în aproape. Bunaoara eu am o lista cu vreo 100 de persoane care ar putea figura pe aceasta LISTA NATIONALA. Fiecaruia îi voi cere apoi sa mai recomande 30 sau 40 de persoane în care au încredere. Sau mai multe! Persoane ce merita sa-ti pui obrazul pentru ele! Acestia, la rândul lor, vor recomanda pe altii, fiecare recomandare fiind însotita si de o anumita motivare. La fel vor proceda si ceilalti membri fondatori. Usor de tot vom atinge si depasi numarul fatidic de 15.000 de specialisti pe care Conventia Democratica nu a putut niciodata sa ni-i arate. În esenta, formula va fi aceeasi cu formula dupa care se organizeaza reteaua comerciala AM-WAY! Nu este o inventie a mea. Eu am re-descoperit-o doar, ceea ce devine o dovada ca formula are toate sansele sa fie viabila! Deci, pornim actiunea de alcatuire a LISTEI NATIONALE!... Pari sceptic!
- Nu înteleg la ce va fi buna o asemenea LISTA NATIONALA!
- La foarte multe lucruri. Daca vom fi seriosi si ne vom face bine treaba, se va ajunge în România ca prezenta pe aceasta LISTA NATIONALA sa constituie un certificat de seriozitate, de onestitate!... În plan strict politic - si aici este al doilea obiectiv, va fi sa adunam cât mai multi dintre cei care ar putea fi candidati independenti! Sa-i adunam si sa-i ajutam sa candideze! În momentul de fata candidatii independenti nu au nici o sansa de a participa la viata politica! Or, legea electorala, care promoveaza exclusiv lista de partid, este una din cauzele principale ale aparitiei acestei clase politice false! Legea permite, practic, numai listele de partid! Noi vom face însa lista noastra, de candidati independenti, adica o lista în alcatuirea careia nu conteaza criteriul ideologic, de partid, doctrinar. Iar aceasta lista va candida, probabil chiar sub acest nume: LISTA NATIONALA.
- Dar numai partidele au dreptul sa prezinte liste de candidati!
- Stiu si eu asta si, fiti linistit, vom respecta legea! Dar toate la timpul lor! Vom putea participa la alegeri, am gasit formula care împaca si exigentele absurde ale legii electorale, si nevoia stringenta de a oferi electoratului român o alternativa valabila la tot ce s-a întâmplat în România în ultimii 10 ani! Toate la timpul lor!
- Sunteti optimist, asadar, în ceea ce priveste viitorul LIGII PENTRU COMBATEREA ANTI-ROMÂNISMULUI.
- Din pacate, n-am de ales! E lucrul cel mai bun pe care l-as putea face! Repet: de zece ani m-am dedicat vietii politice. De unul singur, fara nici "un spate politic", adica fara sustinerea vreunui grup de persoane ori de interese, am ajuns prim-vicepresedinte al Uniunii Vatra Româneasca, prim-vicepresedinte al Partidului Democratic Agrar din România, senator si candidat la presedintia României din partea aceluiasi partid! As fi putut face mult mai mult daca nu m-ar fi blocat propriii colegi. Si m-au blocat mimând procedeele democratice, usor de falsificat! Majoritatea proiectelor pe care le voi dezvolta prin LIGA PENTRU COMBATEREA ANTI-ROMÂNISMULUI sunt proiecte care nu au gasit sustinerea necesara în structurile amintite. Nu mi-a fost greu sa-mi dau seama ca proiectele mele deranjau undeva , sus , în alta parte, nu propriu-zis în partid, iar cei care ma blocau nu faceau altceva decât sa asculte de niste sugestii sau dispozitii primite de acolo , de sus ! Cu alte cuvinte, deranjam persoane implicate în strategiile anti-românesti aflate în derulare. Asta mi-a dovedit mie ca proiectele mele erau valabile din punct de vedere al intereselor românesti! De aceea sunt optimist! Adversarii nostri mi-au transmis, fara voia lor, semnalul ca am dreptate, ca gândesc corect asupra raporturilor de forte ce se confrunta pe scena politica româneasca! Ca am gasit un raspuns corect la întrebarea: ce e de facut?...
- Chiar: ce e de facut?
- Printre altele, ceea ce fac eu, înfiintând aceasta liga. Adica trebuie actionat într-un mod atipic, nu prin partide, deoarece partidele politice sunt usor de deturnat de la scopul pe care si-l propun la înfiintare. De îndata ce un partid începe sa creasca, el devine usor manevrabil din afara sa. Eu am imaginat o formula în care manipularea este posibila numai daca eu voi accepta sa fiu manipulat, adica daca voi accepta sa tradez, sa fiu cumparat.
- Nu spuneti vorba mare! Se spune ca nu exista oameni incoruptibili, ci numai pretul difera: unii se lasa corupti pentru 100 de dolari, altii pentru 100.000, unul-doi se lasa corupti pentru 100 milioane de dolari! Dumneavoastra în ce categorie va aflati?
- N-ai decât sa încerci!... Încearca cu o suta de dolari si te înscriu în LISTA NATIONALA. Iar daca îmi oferi 100 de mii, rezultatul este acelasi: te înscriu pe LISTA NATIONALA! Mai mult nu pot sa fac pentru dumneata...
- Credeti ca veti avea sustinatori?
- Cu ani în urma, când eram în PDAR, inclusiv atunci când, vreme de câteva luni, am fost candidatul PDAR la presedintia României, foarte multi oameni, când i-am invitat sa fie alaturi de mine, îmi spuneau ca ar merge alaturi de mine, dar nu agreeaza organizatia, partidul din care faceam parte, sau pe un lider sau pe altul din PDAR! Si, ce-i drept, nu puteam sa nu le dau dreptate, macar partial! De data aceasta, ca presedinte al LIGII PENTRU COMBATEREA ANTI-ROMÂNISMULUI, eu mi-am ales primii colaboratori - membrii fondatori ai fundatiei, si eu detin controlul complet asupra a ceea ce se va întâmpla în LIGA, în LICAR. Deci, cine are încredere în mine sa aiba încredere si în LIGA PENTRU COMBATEREA ANTI-ROMÂNISMULUI! Inclusiv cei care ne vor ajuta financiar. Am pus la punct un sistem de gestionare a sponsorizarilor si donatiilor în asa fel încât fiecare donator va sti ce s-a întâmplat cu donatia sa, la ce a fost întrebuintata.
- Contati pe încredere?
- Fara încredere nu se face nimic durabil!... Cândva, între români, încrederea era totala. Încrederea în cuvântul dat! Modernizarea societatii românesti, occidentalizarea noastra, a însemnat si asta: cuvântul dat a fost înlocuit cu semnatura, cu contractul, iar înselaciunile si fraudele au început sa se înmulteasca în proportie geometrica. Tatal meu a fost gradinar si comerciant. Aproviziona cu zarzavat si legume tot portul Constanta si jumatate din oras, în anii '40. În viata lui nu a semnat nici un contract!... Nimeni nu i-a cerut sa-si întareasca cuvântul dat printr-o semnatura pusa pe un petec de hârtie!... La ce au fost bune semnaturile puse pe documentele prin care s-a înfiintat în 1920 Yugoslavia?... La ce au fost bune semnaturile cu care s-au garantat banii de la Caritas sau de la FNI?...
Eu îi invit alaturi de mine pe oamenii care au încredere în mine! Si punct! Punctum!
- Dar multi oameni nu va cunosc!
- Sa aiba încredere în cei pe care ei îi cunosc si care, la rândul lor, ma cunosc ei pe mine!
- Poate ca n-ar strica totusi sa va faceti o prezentare! O autobiografie!
- Dumneata ai încredere în mine?
- Am!
- Vii pe LISTA NATIONALA? Vii sa sprijini LICAR-ul?
- Vin!
- Si o faci din încrederea pe care o ai în mine?
- Alt motiv nu am!
- Atunci fa dumneata un text si explica de ce ai încredere în mine!
- Am sa fac!
- Succes, atunci!
- Sa dea Dumnezeu!
- O ultima întrebare: cine vrea sa ia legatura cu dumneavoastra, cum va putea sa procedeze?
- Scriindu-mi pe adresa:
ION COJA, Bd. Nicolae Titulescu 95-103, Bloc 8, Scara C, Ap. 147, Bucuresti, Sector 1.
sau
ION COJA, C.P. 31-40, Bucuresti
Iar cine pofteste sa ne sprijine si cu bani, îi poate depune la:
Banca Turco-Româna
Ion Coja, cont 1-56193-1 (lei)
1-56193-2 (dolari US)
1-56193-3 (DM)
cod SWIFT BTR C ROBU 001
Sucursala BTR-SMB
Saturday, April 04, 2009
Manifest
Frati Romani!
Au trecut 18 ani, de cand speranta de schimbare in bine, pe care o nutream cu totii, a fost inselata. Din timp in timp, ne-am incolonat frumos la urnele de vot, pentru
a-i alege pe cei a caror promisiuni ne hraneau inca dorinta de mai bine.
S-a perindat la conducerea tarii, intregul alfabet de partide, dar promisiunile lor s-au dovedit a fi mincinoase, iar declaratiile politicienilor, pura demagogie.
In 1989, lucrurile pareau minunate:
- Scapasem de tiranul comunist si de acolitii sai de prim rang.
- Datoriile externe ale tarii erau platite, iar Romania era un stat creditor.
- Baza industriala era foarte dezvoltata, chiar daca solicita modernizare.
- Agricultura si zootehnia, puteau asigura suficienta hrana pentru toti, prin eliminarea sau reducerea exporturilor.
- Somajul era aproape inexistent.
- Romania beneficia de simpatia intregii lumi.
- Entuziasmul nostru era gata sa faca minuni, canalizat in bine.
Cu ce ne-a fost rasplatita speranta de catre cei pe care i-am ales, e greu de crezut, chiar si acum, cand incepem sa intelegem.
1 - Tara a fost jefuita de avutiile sale - industrii grele si usoare, infrastructura agricola, mine si centrale, furnizori de gaze si curent electric, pana si flota de pescuit oceanic a Romaniei, au fost toate instrainate, la preturi de nimic, fie unora din afara, fie clicii de securisti, care a preluat fraiele economiei tarii, manand-o spre dezastru.
Ce nu au preluat ei, s-a instrainat, iar restul a fost vandut unor nemernici, care-au profitat din plin si rapid, casand fabrici intregi la fier vechi si punand muncitorii pe drumuri.
Ca urmare, din luna in luna, incalzirea, curentul si mancarea, devin tot mai scumpe, in timp ce profiturile patronilor si salariile angajatilor agentiilor guvernamentale ce le “supravegheaza”, ating sume revoltatoare.
Muncitorii care castigau un salar decent, fie au plecat in strainatate, daca varsta le permitea, fie lucreaza pe mai nimic la “patron”, fie s-au pensionat, traind la limita saraciei.
2 - Politicienii de profesie care s-au erijat in conducatori ai tarii, n-au facut altceva dacat sa-si foloseasca pozitiile, pentru a facilita jaful, in mod direct sau indirect, sau in cel mai bun caz, sa doarma, in timpul sedintelor.
Astfel, indiferent de clica aflata la putere, lucrurile au mers din rau, in mai rau, leul a fost devalorizat prin furt de catre clasa conducatoare, care a profitat din greu ca sa cumpere proprietati reale, cu bani obtinuti fraudulos din afaceri gen Caritas, la preturile de ieri, in timp ce oamenii de rand, si-au pierdut apartamentele, iar economiile lor au fost devalizate, astfel efectuandu-se un transfer urias de bogatie de la clasa de mijloc, catre caracatita securista ale carei tentacule au cuprins intreaga tara.
In cautarea unui trai decent, Romanii au fost nevoiti sa plece din tara, lasand in urma sotii, copii si bunici, familii rupte si destine triste, situatie care convine de minune guvernantilor, caci cu cat mai multi plecati inafara, cu atat mai slaba este presiunea asupra lor, pentru o schimbare adevarata. Intre timp, cu banii munciti din greu, Romanii de-abia isi mai cumpara un apartament in propria lor tara.
Am devenit si noi sclavii indatorati pe viata, ai unor banci straine si puse pe capatuiala.
3 - Justitia corupta pana in maduva, nu face decat sa calce peste cetateanul de rand, a carui sudoare este risipita de avocati, fara ca sa-i aduca castig de cauza.
Pensionarul care de foame fura mancare din magazin este pedepsit aspru, soferul amendat abuziv nu are nici un recurs real in curti, iar omul expropriat din casa lui de vechiul regim, a imbatranit asteptand sa i se faca dreptate.
Aceeasi justite, ii lasa in deplina libertate pe marii jefuitori ai avutiei nationale, pe criminalii care au furat miliarde in valuta forte si pe copiii lor, atunci cand in goana limuzinei de lux, ucid pe cate unul dinte noi, cei de rand.
4 - Statul jupoaie pur si simplu pielea de pe noi, prin taxele oneroase pe care le platim, la ora actuala, cele mai ridicate din Europa.
Fiecare institutie a statului poate impune taxe fara ca acestea sa fie legiferate, aducandu-ne in jalnica situatie de a avea de platit peste 600 de taxe in total.
Inca ne mai aplecam de mijloc la ghisee pentru a fi repeziti de un birocrat plictisit, inca mai stam la cozi interminabile ca sa platim facturile, inca mai suntem tratati cu dispret si batjocura de catre cei ale caror salarii le platim din banii nostri.
Toate astea sunt absolut inacceptabile, dar noi mai rabdam.
5 - Intre timp, ministrii si functionarii aceluiasi stat au intors privirea in alta parte, sau mai rau, au colaborat activ, la distrugerea invatamantului si a sistemului medical, ambele aflate in plin colaps.
In ce tara s-a mai auzit ca pacientii sa-si aduca de acasa bandajele si sa trebuiasca sa dea plicul cu bani pentru a fi bagati in seama, pe cand liceele si facultatile produc pe banda absolventi care au dificultati ducand la bun sfarsit o fraza?
Cum e posibil ca scolile primare sa fi devenit oaze ale traficantilor de droguri, iar copiii nostri sa fie batuti si chiar violati in locuri in care ar trebui sa fie in siguranta?
De ce sunt incurajati cei mai buni ingineri si doctori sa emigreze in tari straine, cand la noi este atata nevoie de ei?
De ce ii toleram pe nemernicii care perpetuaza si permit toate relele astea, ca mai apoi sa alegem altii ca si ei, pentru noi batjocuri si tradari?
6 - Cei investiti cu pazirea integritatii si avutiei nationale, nu fac decat sa-si incaseze salariile grase, sau se imbogatesc imens profitand de informatiile la care au acces, ocupand toate posturile cheie din economia nationala, in vreme ce tara este destramata fie fizic de catre miscari iredentiste pentru autonomie, fie spiritual, prin atacarea pe orice cai a credintei, traditiilor si culturii noastre.
Cine le da lor consemnul ca sa ii urmareasca, spioneze si hartuiasca cei care se opun distrugerii tarii, pe cand cei care-o distrug, sunt lasati in liniste si buna pace?
Cum e posibil ca sfintele icoane si religia in scoli sa devina obiecte de atac intr-o tara Crestinata acum 2000 de ani de insusi Sf. Apostol Andrei, iar pornografia sa devina”arta”, subventionata de contribuabili, prin Institutul Cultural Roman ?
Cum ne-am lasat antrenati sa acceptam gunoiul ce se revarsa din televizor in camerele noastre, in timp ce noi ne credem informati si amuzati?
De cand au devenit “diversitatea”, drepturile speciale pentru perversii sexuali si toleranta pentru excrocii alogeni, mai importante decat apararea scumpelor noastre traditii?
Plange tara rupta-n doua, iar lor le pasa daca ne conformam politicului corect impus dinafara?
Ce fel de monstri au acaparat pozitiile din care isi permit sa improaste cu noroi, in tot ce-avem noi mai sfant?
Cand ne vom trezi odata sa punem mana pe lopata si sa facem curatenia atat de necesara in ograda noastra cea mare- cand vom alunga sobolanii care arunca cu gunoi, din varfurile pe care s-au cocotat, cand vom curata balegarul afara unde apartine,
cand vom inlocui gramezile de mizerie cu rasaduri de flori ?
Voi incheia cu aceasta analogie:
Cum sa ne asteptam ca balta mizerabila sa se transforme intr-un elesteu limpede si curat, atata vreme cat aceeasi pesti amortiti, permit acelorasi broaste raioase sa ii convinga ca mocirla rau mirositoare si algele putrede sunt bune pentru ei?
Desteapta-te Romane!
Au trecut 18 ani, de cand speranta de schimbare in bine, pe care o nutream cu totii, a fost inselata. Din timp in timp, ne-am incolonat frumos la urnele de vot, pentru
a-i alege pe cei a caror promisiuni ne hraneau inca dorinta de mai bine.
S-a perindat la conducerea tarii, intregul alfabet de partide, dar promisiunile lor s-au dovedit a fi mincinoase, iar declaratiile politicienilor, pura demagogie.
In 1989, lucrurile pareau minunate:
- Scapasem de tiranul comunist si de acolitii sai de prim rang.
- Datoriile externe ale tarii erau platite, iar Romania era un stat creditor.
- Baza industriala era foarte dezvoltata, chiar daca solicita modernizare.
- Agricultura si zootehnia, puteau asigura suficienta hrana pentru toti, prin eliminarea sau reducerea exporturilor.
- Somajul era aproape inexistent.
- Romania beneficia de simpatia intregii lumi.
- Entuziasmul nostru era gata sa faca minuni, canalizat in bine.
Cu ce ne-a fost rasplatita speranta de catre cei pe care i-am ales, e greu de crezut, chiar si acum, cand incepem sa intelegem.
1 - Tara a fost jefuita de avutiile sale - industrii grele si usoare, infrastructura agricola, mine si centrale, furnizori de gaze si curent electric, pana si flota de pescuit oceanic a Romaniei, au fost toate instrainate, la preturi de nimic, fie unora din afara, fie clicii de securisti, care a preluat fraiele economiei tarii, manand-o spre dezastru.
Ce nu au preluat ei, s-a instrainat, iar restul a fost vandut unor nemernici, care-au profitat din plin si rapid, casand fabrici intregi la fier vechi si punand muncitorii pe drumuri.
Ca urmare, din luna in luna, incalzirea, curentul si mancarea, devin tot mai scumpe, in timp ce profiturile patronilor si salariile angajatilor agentiilor guvernamentale ce le “supravegheaza”, ating sume revoltatoare.
Muncitorii care castigau un salar decent, fie au plecat in strainatate, daca varsta le permitea, fie lucreaza pe mai nimic la “patron”, fie s-au pensionat, traind la limita saraciei.
2 - Politicienii de profesie care s-au erijat in conducatori ai tarii, n-au facut altceva dacat sa-si foloseasca pozitiile, pentru a facilita jaful, in mod direct sau indirect, sau in cel mai bun caz, sa doarma, in timpul sedintelor.
Astfel, indiferent de clica aflata la putere, lucrurile au mers din rau, in mai rau, leul a fost devalorizat prin furt de catre clasa conducatoare, care a profitat din greu ca sa cumpere proprietati reale, cu bani obtinuti fraudulos din afaceri gen Caritas, la preturile de ieri, in timp ce oamenii de rand, si-au pierdut apartamentele, iar economiile lor au fost devalizate, astfel efectuandu-se un transfer urias de bogatie de la clasa de mijloc, catre caracatita securista ale carei tentacule au cuprins intreaga tara.
In cautarea unui trai decent, Romanii au fost nevoiti sa plece din tara, lasand in urma sotii, copii si bunici, familii rupte si destine triste, situatie care convine de minune guvernantilor, caci cu cat mai multi plecati inafara, cu atat mai slaba este presiunea asupra lor, pentru o schimbare adevarata. Intre timp, cu banii munciti din greu, Romanii de-abia isi mai cumpara un apartament in propria lor tara.
Am devenit si noi sclavii indatorati pe viata, ai unor banci straine si puse pe capatuiala.
3 - Justitia corupta pana in maduva, nu face decat sa calce peste cetateanul de rand, a carui sudoare este risipita de avocati, fara ca sa-i aduca castig de cauza.
Pensionarul care de foame fura mancare din magazin este pedepsit aspru, soferul amendat abuziv nu are nici un recurs real in curti, iar omul expropriat din casa lui de vechiul regim, a imbatranit asteptand sa i se faca dreptate.
Aceeasi justite, ii lasa in deplina libertate pe marii jefuitori ai avutiei nationale, pe criminalii care au furat miliarde in valuta forte si pe copiii lor, atunci cand in goana limuzinei de lux, ucid pe cate unul dinte noi, cei de rand.
4 - Statul jupoaie pur si simplu pielea de pe noi, prin taxele oneroase pe care le platim, la ora actuala, cele mai ridicate din Europa.
Fiecare institutie a statului poate impune taxe fara ca acestea sa fie legiferate, aducandu-ne in jalnica situatie de a avea de platit peste 600 de taxe in total.
Inca ne mai aplecam de mijloc la ghisee pentru a fi repeziti de un birocrat plictisit, inca mai stam la cozi interminabile ca sa platim facturile, inca mai suntem tratati cu dispret si batjocura de catre cei ale caror salarii le platim din banii nostri.
Toate astea sunt absolut inacceptabile, dar noi mai rabdam.
5 - Intre timp, ministrii si functionarii aceluiasi stat au intors privirea in alta parte, sau mai rau, au colaborat activ, la distrugerea invatamantului si a sistemului medical, ambele aflate in plin colaps.
In ce tara s-a mai auzit ca pacientii sa-si aduca de acasa bandajele si sa trebuiasca sa dea plicul cu bani pentru a fi bagati in seama, pe cand liceele si facultatile produc pe banda absolventi care au dificultati ducand la bun sfarsit o fraza?
Cum e posibil ca scolile primare sa fi devenit oaze ale traficantilor de droguri, iar copiii nostri sa fie batuti si chiar violati in locuri in care ar trebui sa fie in siguranta?
De ce sunt incurajati cei mai buni ingineri si doctori sa emigreze in tari straine, cand la noi este atata nevoie de ei?
De ce ii toleram pe nemernicii care perpetuaza si permit toate relele astea, ca mai apoi sa alegem altii ca si ei, pentru noi batjocuri si tradari?
6 - Cei investiti cu pazirea integritatii si avutiei nationale, nu fac decat sa-si incaseze salariile grase, sau se imbogatesc imens profitand de informatiile la care au acces, ocupand toate posturile cheie din economia nationala, in vreme ce tara este destramata fie fizic de catre miscari iredentiste pentru autonomie, fie spiritual, prin atacarea pe orice cai a credintei, traditiilor si culturii noastre.
Cine le da lor consemnul ca sa ii urmareasca, spioneze si hartuiasca cei care se opun distrugerii tarii, pe cand cei care-o distrug, sunt lasati in liniste si buna pace?
Cum e posibil ca sfintele icoane si religia in scoli sa devina obiecte de atac intr-o tara Crestinata acum 2000 de ani de insusi Sf. Apostol Andrei, iar pornografia sa devina”arta”, subventionata de contribuabili, prin Institutul Cultural Roman ?
Cum ne-am lasat antrenati sa acceptam gunoiul ce se revarsa din televizor in camerele noastre, in timp ce noi ne credem informati si amuzati?
De cand au devenit “diversitatea”, drepturile speciale pentru perversii sexuali si toleranta pentru excrocii alogeni, mai importante decat apararea scumpelor noastre traditii?
Plange tara rupta-n doua, iar lor le pasa daca ne conformam politicului corect impus dinafara?
Ce fel de monstri au acaparat pozitiile din care isi permit sa improaste cu noroi, in tot ce-avem noi mai sfant?
Cand ne vom trezi odata sa punem mana pe lopata si sa facem curatenia atat de necesara in ograda noastra cea mare- cand vom alunga sobolanii care arunca cu gunoi, din varfurile pe care s-au cocotat, cand vom curata balegarul afara unde apartine,
cand vom inlocui gramezile de mizerie cu rasaduri de flori ?
Voi incheia cu aceasta analogie:
Cum sa ne asteptam ca balta mizerabila sa se transforme intr-un elesteu limpede si curat, atata vreme cat aceeasi pesti amortiti, permit acelorasi broaste raioase sa ii convinga ca mocirla rau mirositoare si algele putrede sunt bune pentru ei?
Desteapta-te Romane!
Wednesday, April 01, 2009
Hedonismul postmodern: ideologie ateistă alternativă la Raiul Ortodox şi premisă a creării “paradisului” tehnologic
Distrugerea conştiinţei de sine a omului ca şi chip al lui Dumnezeu duce la grave tulburări psihice şi spiritual-ontologice şi implicit creează premisele manipulării sale genetice şi mentale, fiind înrădăcinată în “noul” om postmodern ideea obsesivă a perfecţionării lui prin tehnologizarea vieţii sale şi prin robotizarea, alterarea cibernetică a constituţiei sale biologice.
În centrul noii filosofii, a noului concept de viaţă al omului postmodern, stă hedonismul. Ideologizarea plăcerii şi a iubirii de sine excesive, a egocentrismului extrem, a dus la dezvoltarea teoriei că omul este o plăcere în mişcare şi căruia trebuie să-i facă plăcere toate lucrurile, de la cele mai banale până la cele mai perverse, să îl conducă la un extaz al simţurilor elementar. El, omul, merită orice, lui i se cuvine să experieze în fiecare secundă toate deliciile. Orice senzaţie trebuie trăită ca o desfătare maximă, chiar şi este cea mai vulgară şi mai neînsemnată. Lumea care ne înconjoară a devenit o şcoală a hedonismului celui mai agresiv cu putinţă, care este în acelaşi timp foarte abraziv la ideea de umilinţă şi smerenie. Focalizarea pe sine trebuie să fie una de proporţii hiperbolice, pantagruelice.
Este clar că avem de-a face cu exodul forţat din mintea oamenilor a conştiinţei transcendenţei. Paradisul este astfel transmutat în mod ideologic pe pământ şi suntem educaţi pentru a accepta această “teologie” terestră, această ideologie luciferică a experierii fericirii supreme în viaţa aceasta, pentru a nu mai aştepta nimic de la viaţa viitoare. În aceste condiţii propovăduirea ortodoxă care solicită în mod imperativ renunţarea totală la viaţa aceasta şi la sine însuşi, apare în mintea oamenilor ca ceva negativ, ca ceva care le face rău şi adesea poţi să auzi, chiar de la oameni care se pretind credincioşi (dar care au o cunoaştere teologică epidermică), că teologia ascetică ortodoxă este o “invenţie” a preoţilor, pentru că Dumnezeu, zic ei, nu vrea să ne facă să ne simţim rău, altfel nu ar mai fi un Dumnezeu Bun.
Hedonismul implementat ca filosofie de viaţă (vezi chiar şi numai reclamele: trăieşte-ţi viaţa la maxim, împlineşte-ţi toate visele, uită toate durerile, fă-ţi de cap, trăieşte aventura, lasă-te dus de val, ai grijă de tine, iubeşte-te pe tine mai mult decât pe cei din jur şi fă-ţi toate plăcerile, etc.) în societatea noastră postmodernă, creează în oameni un fundal psihic isteric de căutare a unei fericiri “absolute”, a unei relaxări totale, a unei împliniri fără rest, a posibilităţii de a te deconecta 100% de orice grijă sau suferinţă, cu toate că, în mod paradoxal, este evident pentru orice om că acest ideal este utopic. Însă tocmai cei care denunţă “utopia” fericirii veşnice în Împărăţia lui Dumnezeu, sunt cei care acceptă această utopie penibilă a fericirii pământeşti.
Paradisul pământesc capătă contur prin împlinirea tuturor poftelor şi dorinţelor, sau a cât mai multora dintre ele. Orice plăcere pe care ţi-o satisfaci este un pas înainte spre împlinirea acestui deziderat “înalt”, e un surogat al plăcerii ca delir, o pregustare care îţi aduce înainte savoarea idealului tău de plăcere maximă, sublimă. O îngheţată sau o ciocolată dulce, o cafea savuroasă, un pantof care străluceşte, o vestimentaţie “răpitoare” pentru alte priviri interesate sau concurente, un sejur de vis sau un partener ideal de distracţie (pentru că şi oamenii de lângă noi intră în categoria obiectelor acumulate pentru ca să ne facă plăcere), toate lucrurile nu sunt decât un preambul al plăcerii desăvârşite, un vestibul al împărăţiei pământeşti în care ai acces prin egoism şi răutate maximă, după cum în Împărăţia lui Dumnezeu se intră numai prin însuşirea întregii virtuţi şi bunătăţi.
În centrul noii filosofii, a noului concept de viaţă al omului postmodern, stă hedonismul. Ideologizarea plăcerii şi a iubirii de sine excesive, a egocentrismului extrem, a dus la dezvoltarea teoriei că omul este o plăcere în mişcare şi căruia trebuie să-i facă plăcere toate lucrurile, de la cele mai banale până la cele mai perverse, să îl conducă la un extaz al simţurilor elementar. El, omul, merită orice, lui i se cuvine să experieze în fiecare secundă toate deliciile. Orice senzaţie trebuie trăită ca o desfătare maximă, chiar şi este cea mai vulgară şi mai neînsemnată. Lumea care ne înconjoară a devenit o şcoală a hedonismului celui mai agresiv cu putinţă, care este în acelaşi timp foarte abraziv la ideea de umilinţă şi smerenie. Focalizarea pe sine trebuie să fie una de proporţii hiperbolice, pantagruelice.
Este clar că avem de-a face cu exodul forţat din mintea oamenilor a conştiinţei transcendenţei. Paradisul este astfel transmutat în mod ideologic pe pământ şi suntem educaţi pentru a accepta această “teologie” terestră, această ideologie luciferică a experierii fericirii supreme în viaţa aceasta, pentru a nu mai aştepta nimic de la viaţa viitoare. În aceste condiţii propovăduirea ortodoxă care solicită în mod imperativ renunţarea totală la viaţa aceasta şi la sine însuşi, apare în mintea oamenilor ca ceva negativ, ca ceva care le face rău şi adesea poţi să auzi, chiar de la oameni care se pretind credincioşi (dar care au o cunoaştere teologică epidermică), că teologia ascetică ortodoxă este o “invenţie” a preoţilor, pentru că Dumnezeu, zic ei, nu vrea să ne facă să ne simţim rău, altfel nu ar mai fi un Dumnezeu Bun.
Hedonismul implementat ca filosofie de viaţă (vezi chiar şi numai reclamele: trăieşte-ţi viaţa la maxim, împlineşte-ţi toate visele, uită toate durerile, fă-ţi de cap, trăieşte aventura, lasă-te dus de val, ai grijă de tine, iubeşte-te pe tine mai mult decât pe cei din jur şi fă-ţi toate plăcerile, etc.) în societatea noastră postmodernă, creează în oameni un fundal psihic isteric de căutare a unei fericiri “absolute”, a unei relaxări totale, a unei împliniri fără rest, a posibilităţii de a te deconecta 100% de orice grijă sau suferinţă, cu toate că, în mod paradoxal, este evident pentru orice om că acest ideal este utopic. Însă tocmai cei care denunţă “utopia” fericirii veşnice în Împărăţia lui Dumnezeu, sunt cei care acceptă această utopie penibilă a fericirii pământeşti.
Paradisul pământesc capătă contur prin împlinirea tuturor poftelor şi dorinţelor, sau a cât mai multora dintre ele. Orice plăcere pe care ţi-o satisfaci este un pas înainte spre împlinirea acestui deziderat “înalt”, e un surogat al plăcerii ca delir, o pregustare care îţi aduce înainte savoarea idealului tău de plăcere maximă, sublimă. O îngheţată sau o ciocolată dulce, o cafea savuroasă, un pantof care străluceşte, o vestimentaţie “răpitoare” pentru alte priviri interesate sau concurente, un sejur de vis sau un partener ideal de distracţie (pentru că şi oamenii de lângă noi intră în categoria obiectelor acumulate pentru ca să ne facă plăcere), toate lucrurile nu sunt decât un preambul al plăcerii desăvârşite, un vestibul al împărăţiei pământeşti în care ai acces prin egoism şi răutate maximă, după cum în Împărăţia lui Dumnezeu se intră numai prin însuşirea întregii virtuţi şi bunătăţi.
Monday, March 30, 2009
Referitor la noua cooperativizarea a agriculturii româneşti făcută de noua Uniune Sovietică
Scris de Cancelaria Miscarii Conservatoare
Joi, 12 Februarie 2009 16:33
1. Mişcarea Conservatoare ia act cu deplină îngrijorare de noul act iresponsabil prin care Executivul de la Bucureşti continuă politica mai mult decât criminală a guvernelor anterioare în domeniul agriculturii. De altfel, noi am atras atenţia cu mai bine de un an şi jumătate în urmă că aplicarea oarbă a directivelor europene luate drept scuză de către guvernanţi nu reprezintă nimic altceva decât o politică prin care ţăranul român este adus în sapă de lemn. Politica de recooperativizare este împinsă până la un nivel nevisat nici măcar de regimul comunist. PCR, ca să dăm numai un singur exemplu, nu a îndrăznit să decidă cooperativizarea zonelor montane şi submontane - ţăranii de acolo păstrându-şi libertatea de a produce şi de a-şi vinde produsele, echilibrând într-o mare măsură deficitul de producţie al agriculturii de stat.
2. Astăzi, vedem cu stupefacţie cum, la ordinele aberante ale Uniunii Europene, ţăranii nu mai au dreptul de a-şi comercializa produsele – singura lor sursă de câştig. Cu alte cuvinte, vor rămâne doar cu numele proprietari ai rezultatului muncii lor. Guvernul le impune, prin ordinul mai sus amintit, ca întreaga producţie să fie îndreptată, pe canale strict controlate, către procesatorii şi distribuitorii de produse agro-alimentare. Aceştia vor stabili, ca şi până acum, preţurile de achiziţie după bunul plac, ţăranilor nemairămânându-le decât libertatea de a muri de foame - proclamată încă de pe vremea celebrului pariu cu agricultura al cabinetului Petre Roman.
3. Actuala manevră este mai mult decât străvezie. Ajutoarele financiare pentru producătorii de alimente nu vor fi acordate decât pentru animalele înregistrate şi marcate. Odată efectuată această operaţiune, tăierea şi semiprocesarea nu vor mai fi aprobate decât în abatoare autorizate, defacerea neputând fi făcută de către producători, ci tot de către firme ale căror licenţe vor fi eliberate numi băieţilor deştepţi care profită de pe urma agricultorilor. Cu alte cuvinte, Ministerul Agriculturii cooperativizează întreaga producţie agro-zootehnică a României, spre folosul general al noii Uniuni Sovietice, care nu se deosebeşte de cea veche decât printr-o birocraţie mai bine pusă la punct şi printr-o aparenţă de democraţie. Nu întâmplător, ţăranii au ieşit în stradă, cerând guvernului apărarea drepturilor lor, în baza unei tradiţii stabilite de milenii.
4. Mişcarea Conservatoare este alături de ţăranii care, nesprijiniţi de nimeni, fac eforturi disperate de a salva ce se mai poate salva. În plus, cerem ca prin toate formele de protest, cei lezaţi în drepturile lor, să oblige Guvernul să blocheze aplicarea acestei legislaţii criminale. Dacă Uniunea Europeană nu este decât o instituţie de jaf al avuţiei naţionale, nu ne mai trebuie această uniune care ne condamnă la foame. Băncile, industria, comerţul, resursele minerale, nu mai sunt de mult ale României, ci ale unor cercuri oculte faţă de care guvernanţii noştri nu sunt decât nişte slugi puse să administreze o provincie ocupată.
5. Români, veniţi-vă în fire cât nu este prea târziu! Dacă este nevoie, ieşiţi în stradă împotriva celor care, mâine-poimâine, ne vor însemna ca pe vite şi ne vor supune prin ameninţarea cu foamea. Iluzia libertăţii a murit, iar cine nu vrea să fie sclavul unei oculte fără formă şi chip, dar prin aceasta cu atât mai primejdioasă, trebuie să treacă la fapte.
Joi, 12 Februarie 2009 16:33
1. Mişcarea Conservatoare ia act cu deplină îngrijorare de noul act iresponsabil prin care Executivul de la Bucureşti continuă politica mai mult decât criminală a guvernelor anterioare în domeniul agriculturii. De altfel, noi am atras atenţia cu mai bine de un an şi jumătate în urmă că aplicarea oarbă a directivelor europene luate drept scuză de către guvernanţi nu reprezintă nimic altceva decât o politică prin care ţăranul român este adus în sapă de lemn. Politica de recooperativizare este împinsă până la un nivel nevisat nici măcar de regimul comunist. PCR, ca să dăm numai un singur exemplu, nu a îndrăznit să decidă cooperativizarea zonelor montane şi submontane - ţăranii de acolo păstrându-şi libertatea de a produce şi de a-şi vinde produsele, echilibrând într-o mare măsură deficitul de producţie al agriculturii de stat.
2. Astăzi, vedem cu stupefacţie cum, la ordinele aberante ale Uniunii Europene, ţăranii nu mai au dreptul de a-şi comercializa produsele – singura lor sursă de câştig. Cu alte cuvinte, vor rămâne doar cu numele proprietari ai rezultatului muncii lor. Guvernul le impune, prin ordinul mai sus amintit, ca întreaga producţie să fie îndreptată, pe canale strict controlate, către procesatorii şi distribuitorii de produse agro-alimentare. Aceştia vor stabili, ca şi până acum, preţurile de achiziţie după bunul plac, ţăranilor nemairămânându-le decât libertatea de a muri de foame - proclamată încă de pe vremea celebrului pariu cu agricultura al cabinetului Petre Roman.
3. Actuala manevră este mai mult decât străvezie. Ajutoarele financiare pentru producătorii de alimente nu vor fi acordate decât pentru animalele înregistrate şi marcate. Odată efectuată această operaţiune, tăierea şi semiprocesarea nu vor mai fi aprobate decât în abatoare autorizate, defacerea neputând fi făcută de către producători, ci tot de către firme ale căror licenţe vor fi eliberate numi băieţilor deştepţi care profită de pe urma agricultorilor. Cu alte cuvinte, Ministerul Agriculturii cooperativizează întreaga producţie agro-zootehnică a României, spre folosul general al noii Uniuni Sovietice, care nu se deosebeşte de cea veche decât printr-o birocraţie mai bine pusă la punct şi printr-o aparenţă de democraţie. Nu întâmplător, ţăranii au ieşit în stradă, cerând guvernului apărarea drepturilor lor, în baza unei tradiţii stabilite de milenii.
4. Mişcarea Conservatoare este alături de ţăranii care, nesprijiniţi de nimeni, fac eforturi disperate de a salva ce se mai poate salva. În plus, cerem ca prin toate formele de protest, cei lezaţi în drepturile lor, să oblige Guvernul să blocheze aplicarea acestei legislaţii criminale. Dacă Uniunea Europeană nu este decât o instituţie de jaf al avuţiei naţionale, nu ne mai trebuie această uniune care ne condamnă la foame. Băncile, industria, comerţul, resursele minerale, nu mai sunt de mult ale României, ci ale unor cercuri oculte faţă de care guvernanţii noştri nu sunt decât nişte slugi puse să administreze o provincie ocupată.
5. Români, veniţi-vă în fire cât nu este prea târziu! Dacă este nevoie, ieşiţi în stradă împotriva celor care, mâine-poimâine, ne vor însemna ca pe vite şi ne vor supune prin ameninţarea cu foamea. Iluzia libertăţii a murit, iar cine nu vrea să fie sclavul unei oculte fără formă şi chip, dar prin aceasta cu atât mai primejdioasă, trebuie să treacă la fapte.
Subscribe to:
Posts (Atom)