In al treilea rind, gandirea conventionala presupune implicit ca cel putin noile locuri disponibile pentru cei disponibilizati vor avea cel putin aceiasi nevoie de cunostinte si aptitudini ca cele vechi sau ca daca cerintele sint mai mari cei disponibilizati vor putea fi instruiti ca sa le indeplinesca. Dar cum tehnologia s-a imbunatatit, fractiunea din forta de munca care implica sarcini de inalta complexitate a crescut in timp ce fractiunea ce necesita o mai mica complexitate a scazut. Noile tehnologii de productie tind sa inlocuiasca relativ muncitorii mai slab calificati pentru ca activitatile lor pot fi mai usor automatizate, in timp ce avanseaza cererea pentru personal inalt calificat, necesar sa mentina si repare noile tehnologii. In birouri de exemplu tehnologiile de informare procesare au eliminat secretarele in timp ce o accelerata complexitate organizationala si tehnologiile sofisticate de lucru au crescut, cererea pentru mai bine instruitii asistenti administrativi. In fabrici, robotii au inlocuit asamblorii de linie in timp ce s-au creat locuri pentru ingineri si tehnicieni care concep, intretin si repara sitemele robotizate. Astfel nu orcine poate fi instruit si educat sa ocupe astfel de pozitii. Nu putem fi toti programatori de computere, analisti financiari ori proiectanti de sisteme robotizate.
Si in orice caz aceste locuri de munca sint pe departe de a fi abundente. Asa ca o crescinda tehnologie de varf si o economie bazata pe o minoritate de angajati cu cunostinte ridicate cu greu va recompensa relativa mica proportie din muncitorii care au abilitati intelectuale ridicate in timp ce celelalte vor concura cu mult mai slab calificate si prost platite pozitii.
Daca dorinta noastra materiala nu este de nesatisfacut si daca un numar important de muncitori nu pot urca spre joburi mai inalt calificate, cu timpul forta de munca a economiei nostre va tinde sa se polarizeze intre pe de o parte o patura ingusta din ce in ce mai bogata, elita care detine si conduce tehnologiile de productie dar care nu doreste sa consume toate produsele ei iar pe de alta parte o masa tot mai mare de disponibilizati dar care nu pot genera suficienta cerere ca sa consume produsele. Care este solutia de iesire? Raspuns: o constanta crestere economica. Cresterea creeaza noi ramuri de productie si genereaza noi locuri de munca necesare pentrui a absorbi pe cei disponibilizati tehnologic. Economia Americana de exemplu trebuie sa cheltuie 3 - 5 % annual dublind ca marime la fiecare 15 - 25 ani doar pentru a tine rata somajului sa nu creasca! Si ca sa obtina aceasta crestere conducatorii nostrii si corporatiile – operind aceiasi presupunere ca oamenii au o dorinta nesatioasa de a cheltui si aspratii crescinde de bunsatare, ne indeamna neincetat prin toate mijloacele posibile sa fim risipitori. Cu dorinta noastra si deseori nerabdare, comercianti, companii de carti de credit si banci ne bombardeaza cu reclame (aratindu-ne cum noi raminem in urma vecinului) in timp ce guvernantii se joaca cu initiative economice, ca si rate scazute la dobinzi, si scaderi de taxe – toate in scopul de a ne face sa imprumutam bani si ai cheltui.
In ciuda faptului ca vietile nostre sint saturate cu bunuri care au ajuns la un nivel inimaginabil pentru generatiile anterioare, o abundenta materiala si ca mai multi bani si posesie materiala nu adauga ori adauga putin la fericirea noastra, trebuie sau sintem educati sa ne simtim cronic nemultumiti de abundenta noastra.
In esenta logica economiei nostre lucreaza astfel: daca sintem nemultumiti cu ce avem, cumparam mai mult. Daca cumparam suficiente lucruri economia va creste. Daca va creste economia atunci disponibilizatii vor putea gasi noi locuri de munca iar daca ei gasesc noi locuri de munca atunci va fi suficinenta cerere economica sa preintimpine o cadere economica sau un conflict politic. Stabilitatea capitalismului modern - si crescinda stabilitate a economiei mondiale - cere cultivarea nemultumirii materiale, nesfirsita crestere a consumului personal si stabila cerstere economica pe care consumul o genereaza. Fara crestere economica bogatii si saracii in societatea noastra in curind s-ar confrunta intre ei intr-un dureros conflict iar in timp indelungat largirea prapastiei intre aceste grupuri ar rupe societatea in doua. Rolul nostru economic in aceasta cultura a consumismului este putin mai mult decit satisfacerea poftelor pasagere care servesc functia de mentinere a iesirilor economiei. Starea noastra psihologica este comparabila cu cea a dependentei de droguri: cumparind lucruri nu ne face mai fericiti decit poate pentru un moment dupa cumparare. Dar repetam acest act la nesfirsit. De ce? Exista multe cauze. Cea mai importanta si deseori supraevidentiata este deoarece consumismul ajuta sa ne anestezieze impotriva terorii provocata de vietile goale – vieti care capitalismul si consumismul impreuna au ajutat sa le goleasca de continut. Noile tehnologii creeaza o constanta si anevoioasa crestere economica , care inseamna ca in medie o persoana in economia americana trebuie sa isi schimbe locul de munca la fiecare 4 ani sau chiar mai devreme! Aceasta insecuritate economica declanseaza stress in vietile noastre in timp ce centrifugarea economiei noastre faramiteaza societatea ca un intreg.. Amindoua aceste tendinte sfisie tesatura de ingrijire, incredere si reciprocitate esentiala pentru fericirea noastra. Astfel in locul conexiunilor vitale intre oameni care vin din comunitati puternice, familii si prietenii noi le substituim cu placerea trecatoare de a cumpara lucruri noi. De asemenea substituim hyper stimularea permisa prin frenetica miscare cu ajutorul automobilelor si avioanelor si printr-un torent de informatii venite prin televiziune, jocuri pe calculator si Internet. Aceste diversiuni mai departe fragmenteaza vietile noastre dar si relatiile noastre sociale. Ele de asemenea ne fura perioadele de timp linistite de care avem nevoie sa ne focalizam asupra activitatilor de citit, scris, dans, gradinarit, diferite activitati sportive, cintatul la diferite instrumente musicale or simplu joaca cu copii nostrii – lucruri care sa ne aduca adevarata fericire. Si pentru ca sintem nesatisfacuti cronic, incercam sa ne amagim pe noi insine cumparind si mai multe lucruri.
Psihologii ne spun ca reversul dependentei este abandonul. Dependenta noastra in crestere – si catre consumismul care face posibila cresterea – poate fi sustinuta numai daca combatem efectele negative ale cresterii. Dar aceste efecte sint reale si pot fi adinc personale. Ele includ bolile epidemice apartinind societatilor bogate ca: tulburari de alimentatie, anorexia, bulimia si ingrijoratoarele lor rate de depresii clinice. Cresterea continua a productivitatii in fermele noastre si in productia de alimente a facut hrana abundenta si ieftina astfel incit agro-comertul ne bombardeaza cu reclame sa cumparam cit mai multe din produsele lor. Un rezultat deloc de neglijat: numarul de persoane supraponderate pe glob – aprope 1.2 miliarde, cei mai multi in tarile bogate – acum egaleaza numarul celor flaminzi si subnutriti aproape toti in tarile sarace. In acelsi timp agentiile publicitare cultiva constant nemultumirea, ca cine sintem, cum vrem sa aratam si unde locul nostru in societate paradoxal a intiparit in mintea nostra notiunea ca sa fii slab este ideal, cu costuri psihologice devastatoare pentru multa lume, cu siguranta de sex feminine.
Apoi exista mai multe probleme generale legate de depresie. Depinzind de cum este masurata, boala a devenit de 3 - 10 ori mai comuna in ultimii 50 ani. In fiecare generatie succesiva un mare procent de oameni experimenteaza cel putin un sever episod de depresie si aceasta depresie loveste oamenii mai devreme in viata lor. Cercetatorii au sugerat multe explicatii dar in repetate rinduri ei subliniaza un manunchi de factori: eroziunea comunitatilor si a familiilor, o cultura economica care promoveaza insecuritatea economica si individualismul extrem, neatinsele standarde de frumusete (pentru femei) si o coplesitoare proliferare a optiunilor consumatorului – deoarece pentru un surprinzator numar de oameni, o abundenta de optiuni nu provoaca multumire ci dimpotriva un acut stress si un sentiment de frustrare.
No comments:
Post a Comment