Search This Blog

Showing posts with label Family. Show all posts
Showing posts with label Family. Show all posts

Friday, August 12, 2011

The Life of The Ducks

These little guys as our second animals for the farm (our first are 2 chickens). Both the chickens and the ducks live in town with us. I can't wait until we move on the farm!


Our New Baby Ducks

Saturday, November 13, 2010

Rural Canada, partea necunoscuta

In urma cu aprox o luna m-am trezit dimineata pe la 8 dupa o tura de noapte de zgomotele de afara produse de o echipa de contarctori care incepusera sa imi taie crengile de la 2 copacii care imi apartin, din fata casei. Am vorbit cu ei si au spus ca au fost trimisi de primarie nu ptr ca crengile ar periclita cumva cablurile electrice sau telefonice (de care au altii grija) ci ptr ca masinile lor de curatat zapada nu ar intra pe sub crengile aplecate. Am zis OK, oricum imi trebuie lemne ptr foc si desi trebuia sa ma instinteze cel putin verbal am inceput sa lucram impreuna to get the job done. Le-am spus ca nu trebuie sa piarda vremea sa ciopartesca lemnele ptr ca o s-o fac eu cu masina mea asa ca mi-au lasat trunchiurile cam de 150 cm lungime. Am fost multumit ca ei au taiat partile de sus la care eu nu puteam sa ajung fara macara. Dupa ce au plecat, vreo 2 ore, ca ei i-a pauza de 30 minute la fiecare 10 minute, m-am apucat de treaba sa tai resturile si sa le transport in spatele curtii. Au cam trecut vreo 2-3 zile, ptr ca si scurtate au fost destul de grele, am facut vreo 5 transporturi cu truckul.

The sins of civilization

Wealth without work,
Pleasure without conscience,
Science without humanity,
Knowledge without character,
Worship without sacrifice,
Politics without principles,
I want world sympathy for the battle of right against might.
~ Mahatma Ghandi

Friday, October 22, 2010

Rânduieli

de Marin Sorescu

La noi muierea pupa mâna bărbatului
Până mai adineauri – zicea Marin al lui Pătru,
Şi din dumneata nu-l scotea niciodată,
Îi făcea trei, patru copii, dar nu îndrăznea să-i zică tu,
Cele mai mândre, care se ambiţionau, nu-i ziceau nicicum.

Femeia are socotelile ei, ea să ţină de coada cârpătorului,
Să ţină oala de mănuşă, la foc, să stea ciucită la vatră
Şi să lase politica – de asta ne ocupăm noi, asta e pentru oameni –
Femeia, ce ştie femeia?
Ea să şteargă sticla lămpii, să alinieze clondirele pe corlată,
Să fie toate drepte, aşa să tragi cu aţa,
Să te tragă, să-ţi pună ventuzele şi să nu-ţi iasă din vorbă
Că ce ştie ea?

Înainte n-o prea vedeai la faţă, că purta maramă,
Zăvelca lungă, acolo, abia-i sclipeau gleznele,
Dar o ghiceai pe-a frumoasă – şi-o furai, domnule,
O luai pe cal, şi-o făceai muierea ta, era o dulceaţă,
Dar acum pe cine să furi? Uitaţi-vă-n jur, pe cine să furi?

Altfel era viaţa, mai tacticoasă, umblai în cămaşă lungă până
Spre douăzeci de ani, că ziceau că eşti copil, la douăzeci de ani
Îmbrăcai izmenele, te-ncingeai cu brâul şi plecai după fete,
Le încântai din fluier.

Nu mai sunt rânduielile alea, treierai cu caii,
Vedeai cum se suceşte lanţul pe steajăr, la urmă-ntorceai caii,
Rămânea jos grâul ca aurul. Aveai stupi, oi,
Beai câte-un putinei de lapte bătut şi te ştergeai la gură cu mâtca,
Mâncai un geac de brânză, coceai floricele,
Nici mălaiul nu mai e
Aşa de dulce, când îl spoia mama cu cocă
Şi făcea pe deasupra flori cu lingura ,
După aia îl băga-n ţest.
Zăbicul are alt gust.
Şi vitele parcă sunt mai proaste, că ţin minte
Când se ducea mama să mulgă vacile în obor,
Viţeii, care stăteau aleşi în curte, cum o vedeau cu oala în mână
Săreau, se gudurau pe lângă ea.
Ştiţi că şi anul acesta Prica iar mi-a rămas stearpă?
Şi vitele sunt mai proaste, ascultaţi-mă pe mine.

Poţi să discuţi cu femeia lucrurile astea? Că nu poţi.
Nici copii nu mai face ca lumea,
Să-ţi umple casa, să te simţi om,
Una-două îi leapădă, zice că a râvnit la varză acră şi n-a
Găsit la repezeală şi i-a lepădat,
Ori c-a râvnit la cireşe iarna, şi de unde să ia, şi s-a stârpit,
Bazaconii – nu vor să dea-n greu,
De-aia s-a-mpuţinat lumea.
Înainte când veneau turcii pe-aici cine-i lua la palme? – câte zece-doisprezece
Săreau din câte-un copac pe turc, lui Baba Novac pe-aici îi plăcea
Să se bată cu ei, de ne lăuda şi Mihai Viteazul:
„Daţi mă, băga-i-aş la ududoi, să mai stea şi pe-acasă."

Dar discută astea cu Maria Bălii – uite-o că vine – toată ziua prin odăi – să vezi ce zice,
Că ea a stat toată viaţa cu fundu' pe cămaşă degeaba şi nici tabla
Înmulţirii n-o ştie.
- Mărie, cât fac fă, nouă ori opt? Care e, fă, capitala Portugaliei?
- Însoară-te, mă, Târziule, şi nu mai lozi aci, cu copiii,
Că ai şi-nceput să iei culoarea cerii.
- Păi găseşte-mi tu una, care să-mi placă şi să-mi pupe mâna la comandă,
Că acum o iau.
- În nădejdea aia, vezi să nu te pupe moartea rece.

Nea Marin al lui Moşu Pătru se apropia bine de cincizeci de ani,
Dar nu se hotăra să se-nsoare, toate aveau câte-un cusur,
Era poreclit Târziu, dar numai Maria Bălii îndrăznea să-i spună în faţă,
Deştept, iscoditor, cunoştea bine ce-a fost înainte pe la noi,
Avea parcă alt puls, dat cu o sută de ani în urmă,
Lăcrima sec pentru stricarea rânduielilor şi după cum citise el în
Norii de la cornul Caprii, nu era de-a bună.
Se-ntoarce lumea cu curu-n sus şi se scufundă pământul.
Casa lor bătrână, de moşneni domoli şi aşezaţi,
Intra încet în pământ.

Saturday, April 18, 2009

PĂRINŢILOR MEI

Când vă va spune cineva de mine
Că stau pe răzbunare aplecat,
Voi dragii mei cu care-am suferit,
Să ştiţi c’aceasta este-adevărat.

Când vor scorni că pe duşmanii ţării
Cu toată suferinţa i-am iertat,
Cu toate că-i urăsc cu-nverşunare,
Să credeţi iar că este-adevarat.

De-aţi auzi că mă îmbăt şi umblu
Din gard în gard, nebun şi blestemat,
Deşi vă ştiu că n’o să daţi crezare.
Puteţi să credeţi că-i adevărat.

Dar când m-or spânzura şi vă vor spune,
Că m-am vândut şi ţara mi-am trădat,
Voi care m’aţi crescut cu sabia-n mâna,
O, nu! Să ştiţi că nu-i adevărat.

Ion Românul

Monday, March 30, 2009

Istorie evreiasca la Calafat

La Calafat, pe meleaguri incarcate de istorie - o datorie a inimii Conf. dr. Corneliu Sabetay - descendent al uneia dintre cele mai vechi familii evreiesti din oras - este, de patru ani, presedintele Comunitatii Evreilor din Craiova. "Am acceptat aceasta onoare - ne-a spus domnia sa - nu din dorinta de a avea inca o functie sau un salariu. Am primit o datorie fata de stramosii mei, fata de tatal meu, care a fost si el presedinte al Comunitatii Sefarde din Craiova, din respect pentru munca depusa aici de Iancu Zimel, cel ce si-a consacrat 45 de ani conducerii acestei obsti, din credinta ca trebuie sa avem relatii bune cu toti cei care cred in Dumnezeu si alaturi de care am trait de-a lungul veacurilor si traim si azi". Corneliu Sabetay s-a nascut la 1 aprilie 1944. la fel ca tatal, fratele si, mai apoi fiul sau, a absolvit Liceul "Fratii Buzesti", cu media maxima in fiecare clasa, a luat licenta in medicina la Timisoara si, dupa stagii la Plenita si Bucuresti, a venit, prin concurs, in 1975, la Spitalul nr. 1 din Craiova, unde a efectuat pana acum 25000 de operatii de chirurgie pediatrica. In 1978, a devenit si cadru didactic universitar, azi avand gradul de conferentiar. Intre 1992 si 1996, a fost consilier municipal, iar din 1996, este consilier judetean. Din 1997, este membru al Societatilor de Chirurgie Pediatrica din Franta si Grecia. Calatorind pe meleagurile Olteniei, am poposit la Calafat, oras-port cu mari traditii istorice si economice din sudul judetului Dolj, situat pe malul stang al Dunarii, si care, astazi, priveste cu incredere spre viitor, in asteptarea constructiei podului, care va face legatura dintre Europa Centrala si sud-estul continentului. Am fost la Calafat, solicitati de primarul orasului, ing. Traistaru, si de Consiliul Municipal, in frunte cu distinsul director al Spitalului, dr. chirurg Stelica Voinea, si carora le multumim pentru amabilitatea de care au dat dovada si de faptul ca ne-au semnalat existenta unor vestigii ale unei vechi comunitati evreiesti, care a existat si in acest spatiu romanesc. Impreuna cu dansii si cu multi alti prieteni din oras (ne luam libertatea de a-i numi astfel), am pornit pe urmele trecutului acestei vechi comunitati. "Oriunde se asaza zece familii de evrei - spunea candva profesorul M. Staureanu -, prima lor grija este de a-si cladi o scoala, o sinagoga si de a cauta un loc pentru casa eterna". In Calafat au existat toate aceste institutii. Intr-o lucrare monografica despre Calafat, scrisa de un fost primar al urbei, I. S. Dragulescud, este mentionat faptul ca, in 1897, a fost ridicata o sinagoga slujita de un rabin si un ceaus. Constructia acestei sinagogi a costat 16000 lei, suma provenita din donatiile comunitatii israelite locale. Despre existenta scolii israelite aflam din traditia orala. Constantin Resteanu, avand venerabila varsta de 91 de ani, coleg la scoala romaneasca cu fii de negustori evrei, isi aminteste ca acestia urmau, in paralel, cursurile scolii israelite situata pe B-dul Tudor Vladimirescu, in curtea scolii aflandu-se si sinagoga. Dupa alte surse, o casa de cult evreiesc se afla construita pe strada Jiului. Despre caracterul si atitudinea morala a acestor negustori aflam tot din traditia orala. Croitorul Mateescu St. Aur isi aminteste cu nostalgie de vremurile cand lucra pentru negustorii evrei: "... evreii erau cinstiti, nu-mi amintesc sa fi fost implicati in procese. Daca intrai la ei in pravalie in zilele de luni, cand faceau 'saftea', plecai cu cele trebuincioase la un pret redus sau pe datorie". Mai aflam ca Solomon, cerealistul, a adus la Calafat 30 de perechi de boi pe care i-a dat taranilor pe datorie. Evreii se indeletniceau cu comertul cu cereale, cu manufactura, erau ceasornicari, bijutieri. Femeile evreice erau casnice. Cat priveste portul - se imbracau decent, nu se deosebeau de ceilalti. La recensamantul din 1918, gasim urmatoarele nume de origine evreiasca: Iacob Elias (2), Emmanuel Magder (3), Iancu Moise (4), Ona Calef (2), Rubi Jarchy (4), F. Pincas (1). La recensamantul din 1930, s-a constatat o crestere a comunitatii, care ajunsese la 56 de persoane. Iata cateva nume care s-au tiparit in memoria locala: Rubi si Sandu Jarchy - manufacturieri; Jani - cerealist; Solomon - cerealist; Avram Simon - negustor; Moscu Lewi - negustor, avea si proprietati (casa in care a locuit se afla si astazi pe B-dul Tudor Vladimirescu). Existau de asemenea, case de cereale reprezentate de evrei: Casa "Draichus-Zeiner", Casa "Dulman-Blanck". Alte nume de care isi amintesc octogenarii din Calafat: Marcel Calef, Adolf Klein, Yahnick, Alagem Elias, familia Halm, fratii Bernardt. In memoria locului s-a pastrat si denumirea de "Dealul Ovreiului", astazi o ridicatura de pamant aflata la intrarea in Calafat dinspre Ciupercenii Vechi. Dovada cea mai edificatoare a existentei unei comunitati evreiesti la Calafat ne-o ofera monumentele funerare din cimitir. De cateva secole, isi odihnesc osemintele in cimitirul evreiesc oameni care au trecut in eternitate ca eroi, ca personalitati reprezentative ale Calafatului sau ca oameni simpli care vin din istorie, care au avut o identitate, numele de pe pietrele monumentale dezvaluindu-ne, in buna masura, originea lor sefarda. Datorita trecerii timpului, din cele circa 60 de monumente, o mare parte au fost deteriorate, ele necesitand lucrari de restaurare, pentru care am solicitat ajutorul Primariei orasului Calafat. Cu ocazia "Zilelor Europene ale Culturii Iudaice" (2000), organizate de catre F.C.E.R., in cadrul Muzeului de Istorie a Evreilor, din Bucuresti, s-au adus dovezi, sustinute prin documente de arhiva, despre rolul benefic al comunitatilor evreiesti pentru poporul roman; cele prezentate de noi inscriindu-se ca o pagina de istorie comuna ce configureaza un colt al unui judet - judetul Dolj. Conf. dr. Corneliu Sabetay, presedintele Comunitatii Evreilor din Craiova Lucica Anghel, studenta anul IV, Universitatea din Craiova, Facultatea Filosofie-Istorie-Geografie

Tuesday, March 17, 2009

Masuri pentru perioada de criza

Cristian Pascu, esti abil in manipularea sentimentelor si inducerea informatiilor tendentioase. Traiesc printre cei ca tine si stiu cit sinteti de parsivi. Ceea ce spui tu nu este adevarat si vrei sa prezinti mincina drept adevar. Exista dragi cititori comunitati izolate mai mult sau mai putin, eu traiesc intr-una dintre ele, exista oameni care au facut trecerea de la o societate bazata de competitie, profit, risipa, la comunitate bazata pe viata de familie si intrajutorare reciproca. Asa am supravietuit de mii de ani pina cind elitele au realizat ca progresul nu poate merge la infinit si cresterea populatiei duce la diminuarea placintei lor. Atunci au inventat tot felul de scenarii apocaliptice la care tu si altii puneti botul si le faceti jocul. Societatea de consum a poluat riul copilariei tale si antidepresivele recomandate de nevestelor care nu au inteles ca nasterea unui copil nu e o obligatie ci un dar de la D-zeu. Care benzina, care carduri, dar ce o sa faca stranepotii tai cind nu vor mai avea nimic decit haos si poluare? Care spital? Alea privatizate care iti recomanda suicidul asistat pentru ca nu au BANI nici dupa ce au disponibilizat 70% din personal dupa ce acum 10 ani spuneau ca ei sint solutia relansarii sistemului medical, educational? Tu sustii societatea actula care duce intreaga umaniatate la dezastru? Tu spui ca sint utopii? Imi este greu sa nu iti spun Sitir Satana, spurcaciune cu toata modernizarea voastra! Pune mina pe o carte, iti recomand Alan Wiesman si vei vedea cum ati distrus lumea si nu vreti sa lasati ciolanul nici in ultimul moment. Nimeni nu are nevoie de voi stirpiturile Iadului ce sinteti.

Felicitari Gigel Chiazna pentru compilatie ai adunat suficiente informatii pentru a mai spune si tu orbilor cu 3 rinduri de solzi pe ochi ceea ceea ce trebuiau ei sa caute singuri si sa afle.

Friday, March 13, 2009

Ascultare, cui?

Nicolae Zeriu

De la cei mai de jos functionari ai statului, pana la mass-media care ne-arata zilnic ce ponoase trag cei care nu-i dau ascultatre, suntem indemnati sa ne supunem si sa fim cuminti, daca nu vrem sa ne atragem un control, o amenda, o ancheta penala, sau chiar ani grei, in puscarie.

Fireste, toate aceste amenintari sunt indreptate impotriva noastra, a oamenilor obisnuiti, care nu avem averi de milioane de euro, apartenenta la vre-o loja oculta satanica sau la serviciile secrete si influenta politica pe care acestea le confera, intr-un sistem nereprezentativ si corupt.

Suntem fortati sa jucam un joc ale carui reguli strambe sunt indreptate impotriva noastra, “facand frumos” unor mici si mai mari ticalosi, de dragul de-a ne intoarce acasa in sanul familei, pentru a-i injura la un pahar, pe cei care ne fac viata amara.

Suntem dispusi sa toleram incalcari si abuzuri intolerabile, pentru a ne conforma idioatei si ticaloasei expresii: “capul plecat, sabia nu-l taie”.


Astfel, rabdam cozi pentru a plati taxe oneroase, ghisee la care ne inclinam din mijloc, oameni ai legii a caror singura lege este faradelegea, aratand respect cel putin pe fata unor lichele securiste si progeniturilor lor, indivizi a caror unica pretentie la respectabilitate o constituie largimea pungii, inaltimea vilei si latimea limuzinelor din goana carora ne stropesc, sau calca.

Acestia sunt cei care, in loc de a tremura de frica noastra, asa cum au facut-o in ‘89-’90, uitand de-atunci de ea, au acumulat prin manipulare, jaf si vanzarea averii nationale, adevarate comori. Prin controlul pozitiilor cheie, ei se asigura ca tot ce misca-n tara asta, se face daca nu in folosul lor vadit, cel putin astfel incat sa nu ii deranjeze. A venit vremea sa le fie iarasi frica.

In fond, nu noi le datoram ascultare celor ale caror salarii le platim, ci invers.

Intr-un interval de timp neasteptat de scurt, servitorul public face iarasi pe seful cu stapanii sai, mai arogant si dispretuitor decat ii sade bine chiar si unui stapan adevarat.

La nivelul de sus, ne tradeaza unui imperiu strain si ostil, la cel mijlociu, fac temenele celor mai mari, pe cand celor de jos, nu le ramane decat sa le slujeasca, asuprindu-ne pe noi.

In fond, ce poate fi mai important, decat pastrarea serviciului, chiar si asa ingrat cum este?

In tot acest timp, suntem bombardati intr-o adevarata campanie de denigrare a tot ceea ce ne face pe noi Romani, cu initiative si diatribe virulente lansate impotriva Celui Caruia Ii datoram intreaga noastra ascultare si a slujitorilor Lui.

De la campania impotriva icoanelor in scoli, la neincetatele atacuri ale unui CNSAS devenit politie politica, la veritabilele linsaje mediatice pe care niste proteveuri si antene impanzite cu alogeni le-au lansat impotriva Bisericii noastre strabune, cu toate traditiile ei minunate.

Cand ati urmarit ultima oara o “stire”, in care un mare hram sa nu fi fost raportat ca o “imbulzeala” a unor superstitiosi ridicoli? Cand ati vazut un credincios cult, inteligent si bine imbracat, intervievat la fata locului? Nu-i vaneaza cumva reporterii pe cei care avand credinta curata, nu o pot exprima in chip coerent?

De ce se infig camerele de luat vederi si frumuselele, dar nestiutoarele reporterite, numai ca sa prezinte multimile binecredinciosilor ca gloate necivilizate, cuviosenia fata de sfinti si moastele lor, ca obscurantism si asteptarile la aghiazma mare si agapa frateasca de la sfarsit, ca o adunatura care da din coate ca sa ajunga ?

I-ar duce capul pe unii botezati in credinta sa faca asta, daca nu li s-ar impune de undeva, de sus?

Printr-un conglomerat de televiziuni, ziare si posturi radio, a caror adevarati stapani se afla inafara, liantul natiunii noastre este diluat, esenta noastra otravita, iar fiinta Romanului indepartata de adevarul care l-a creat.

Cum se compara “Eu sunt calea, adevarul si viata” cu “valorile UE, alianta NATO, si spatiul Schengen”?

Cum se face ca pentru a le dobandi pe astea din urma, suntem fortati sa renuntam la Cel dintai?

De cand au devenit guvernantii nostri, niste lachei ai unora care ne vrajmasesc de moarte, in loc de a ne reprezenta pe noi - De ce ii toleram?

Cand cei care pretind ca ne reprezinta, s-au dus cu arme si bagaje, la dusmanii nostri, cui se cuvine sa dam ascultare? Cand legile pamantesti sunt date de un parlament pus pe capatuiala, semnate de un presedinte tradator si aplicate de niste functionari corupti, se cade oare sa ne conformam, sau firesc ar fi sa le comparam legilor ceresti, respingandu-le pe cele care nu sunt modelate dupa ele?

Datoram noi supunere unor nemernici care ne tradeaza, sfideaza si batjocoresc, sau Celui care ne-a facut, ne iubeste si ne doreste intru imparatia Lui?

Normal ar fi ca cei pe care ii alegem, sa oglindeasca poporul care i-a ales, dar anormalul a devenit noua stare de lucruri, pe care noi o acceptam, din inertie si indiferenta.

Daca nu vrem sa devenim un biet ingredient in supa scarboasa a globalizarii masonice, este imperativ sa ne regasim carma si impreuna cu ea, carmaciul.

Mesajul este scris in inimile fiecaruia dintre noi, cei ce-am fost botezati in numele Lui.

De ce-am permite ca el sa fie sters, de niste lozinci ordinare, scornite de unii care urandu-L pe El, ne urasc si pe noi, fiii Lui?

Nu avem noi mai multa minte de-atat? S-au ispravit barbatii care sa-si apere neamul cu sabia si s-au istovit femeile lor intr-atat, de nu mai pot da nastere pruncilor, pe care sa-si bazeze neamul si familia, viitorul?

Au devenit puii de vulturi niste ciori nenorocite, numai prin repetitia unor mesaje otravite, scrise-n limba noastra?

“Acum ori niciodata, croieste-ti alta soarta, la care sa se-nchine, barbarii tai dusmani”.

(preluat de pe altermedia)

Monday, January 26, 2009

Timpul gresit

nu am vazut nici un judeo-crestin sa protesteze impotriva folosirii calculatorului, internetului, telefonului (fie el mobil sau fix) caselor de marcat care nu mai permit (furtul din gestiune al amarastenilor) a automobilului de servici al preotului al televizorului si multe alte "instrumente diavolesti si pierzatoare de suflet".
Dar daca duhovnicul va va spune ca "hai mai facem si noi o concesie mica, deh ce sa facem ne schimbam si noi cu lumea" atunci vom merge iarasi in ...Rai. De data asta ne-a spus-o El ca e permis. Depinde de cotatia de la bursa. Asadar observati bine ca venitul unor este direct proportional cu aparitia "satanei". Cum ar spune maimutica scote castanele din foc cu mina altuia. As fi curios citi ar refuza implantul atunci cind vor sti ca copii lor nu vor putea sa intre intr-o scoala "safe" si vor prefera sa isi trimita copii la o scoala de periferie unde sint liberi sa moara orcind la alegerea unui descreierat. Citi nu vor implora implantul atunci cind nu vor putea cumpara cele necesare vietii? Citi refuza azi sa faca tranzactii online doar pentru ca nu e sigur si e un risc? Preferi cash sa platesti la ghiseu? Care ghiseu? Acolo e robotul !!! NU e tipenie de om in toata cladirea !! Oamenii se lupta cu fortele Raului pentru "linistea ta". Realizati si voi ca aceste lucruri sint pentru o alta lume pe care arhitectii au desenat-o nu pentru noi ci pentru clonele noastre. Acum se testeaza piata si rezultatul este pozitiv ca intodeauna. Progresul tehnologic este implementat cu ptina rezistenta la prima strigare dupa care (dupa ce da acordul popa si coana Veta din colt care are cipul si nu si-a pierdut sufletul) toti o sa zica uite eu m-am vaccinat si nu mi s-a intimplat nimic. Parintele Iustin Parvu are dreptate, toti il iubim (respectam) dar lumea pe care am construit-o e mult mai complexa. Eu il urmez la Manastire Petru Voda veniti si voi romani sa fim daca nu o suta de mii de credinciosi macar 1000 intr-o saptamina, iar in urmatoare luna sa fim zece mii. Nu, de ce? Nu va e credinta destul de puternica. Tehnologia e disponibila si e doar problema de cind va incepe sa fie implemantata. Mai asteptati un pic pin la pensie sau pina cresc copii? Mi-e teama ca este chestie de mamaliga aici! Si pierdere de vreme. Asteptati pina veti fi "diagnosticati" cu o boala de ei inventata sau masina teleghidata se va ciocni de parapet? NU, o sa veniti in jurul lui IP fara TCP hahaha (sau la Putna) sau in P-ta Universitatii si ce credeti ca o sa faceti 100,000 de "huligani" drogati si prostituate, inadaptati certati cu legea? Oamenii de bine vor sa-si vada de servici (care il mai au inca) si se vor plinge ca le tulburati viata (intirzieri, perturbari de trafic). Fratii vostrii crestini! In zadar vorbeste IP ca nu sint urechi sa auda si minte sa intelega. Unitatea vine numai in momente de criza culturala ori in Romania cultura autentica a poporului e pierduta sau compromisa. Pseudocultura face ca sa nu mai stea 3 pe un loc mai mult de 1 ora. Multe comentarii pe acest site sint ale unor oameni care stiu ce vorbesc si pe deasupra stiu mai ales ca vor ramine in baza de date ani de zile la dispozitia inchizitiei moderne. Nu numai la recenta legea idioata ma refer ci la toate ce au fost si vor fi decind acest mijloc de manipulare/informare in masa a intrat in casele noastre. Ele sint cunoscute si publicate in mii de carti dar omul "modern" a uitat sa citesca si astfel ii usureaza sarcina lui Montag. Este poporul roman unit in jurul unui crez atit de puternic incit sa respinga "avantajele" lumii. S-a vazut ca NU. Alegerea a facut-o poporul roman. Sa spunem acum ca nu vrem sa mergem pe drumul lor nu este decit tradare, dupa ce ai cheltuit banii sa spui eu acum vreau altceva sa fac.

Sunday, August 17, 2008

DeGeneres and de Rossi wed

Sealed with a kiss ...  Ellen DeGeneres and Portia de Rossi.
Sealed with a kiss ... Ellen DeGeneres and Portia de Rossi.

August 17, 2008

It was a case of here come the brides for Ellen DeGeneres and Australian love, Portia de Rossi.
The Hollywood couple married at an intimate ceremony today inside the grounds of their $US29 million Beverly Hills estate.
DeGeneres, one of America's top TV talkshow hosts, and Geelong-born actress de Rossi, both wore designs by Zac Posen as they exchanged written wedding vows.


Sunday, July 20, 2008

Jul 19, 2008

Am primit saptamina trecuta zeci de scrisori din Canada si citeva chiar din Romania in care familii care se simt amenintate isi exprima solidaritatea cu lupta noastra. NU sintem singuri si nimeni nu va putea sa spuna ca nu a stiut. Multumesc celor ce sint alaturi de noi si acelor ce intorc pagina sperind ca ei se descurca mult mai usor. Copiii lor vor trai in "familii extinse" in curind. Noapte buna ...

Tuesday, July 15, 2008

O reactie mai buna decit nimic

Dupa 2 ore de stat in mijlocul strazii, cineva a avut curiozitatea nu sa intrebe ci sa incerce sa vada ce avem scris pe "cartonul" nostru. La care sotia mea a spus ca demonstram impotriva CAS care vrea sa ne ia copiii de acasa. Persoana a raspuns imediat "Ahh, OK". Un OK la care am ramas fara cuvinte. OK ca a inteles ce am spus? OK ca este de acord cu protestul nostru? OK ca este de acord cu CAS care vrea sa ne ia copiii? OK ca traim intr-o tara de disponibilizati din viata. OK ca orice vine de sus este acceptat. OK ca esti liber sa strigi cit vrei si sa faci ce vrei, atita timp cit nu lezezi interesele nimanui ori nu aduci profit, poti sa putrezesti. Este tara lui OK iar oamenii sint OK. Nu au alta solutie!!! S-au nascut OK si au invatat ca nu au alta optiune decit sa fie OK. Au invavat ca atunci cind ai o putere atit de mare care te domina permanent (DEMOCRATIA) cea mai mare prostie este de a spune ca nu esti OK. Oamenii disperati care au o singura solutie: fericirea de a fi OK. Ma rog voua sa le dati speranta de a crede ca se poate si altfel decit OK. Sa poate sa spuna ceea ce gindesc fara frica de a fi "exclusi" din comunitatea oamenilor OK. Ajutati-ne pina mai sintem oameni. Ajutati-ne, in ultimele clipe cind ne mai auziti!
Controlul nasterilor este aici deja ceva banal. Noi sintem ultima generatie care putem sa strigam: "Ceva nu este OK aici"! Pentru cei ce vin de dupa noi totul va fi OK. O lume bolnava de fericire, o lume perfecta, o lume fara morala in care totul este posibil.