Când vă va spune cineva de mine
Că stau pe răzbunare aplecat,
Voi dragii mei cu care-am suferit,
Să ştiţi c’aceasta este-adevărat.
Când vor scorni că pe duşmanii ţării
Cu toată suferinţa i-am iertat,
Cu toate că-i urăsc cu-nverşunare,
Să credeţi iar că este-adevarat.
De-aţi auzi că mă îmbăt şi umblu
Din gard în gard, nebun şi blestemat,
Deşi vă ştiu că n’o să daţi crezare.
Puteţi să credeţi că-i adevărat.
Dar când m-or spânzura şi vă vor spune,
Că m-am vândut şi ţara mi-am trădat,
Voi care m’aţi crescut cu sabia-n mâna,
O, nu! Să ştiţi că nu-i adevărat.
Ion Românul
No comments:
Post a Comment