Regrete eterne... (de Ana Almasana Ciontea)

Regrete eterne... (de Ana Almasana Ciontea)
Sunt liberă. Sunt liberă să pătimesc şi să mă doară, Şi pentru voi şi pentru ei şi pentru ţară, Pentru pământul năvălit de mărăcini Si pentru Basarabia, batjocorită de străini. Sunt liberă să-ndur scuipatu'n faţă A celor care astăzi se răsfaţă Cu hălci din trupul ţării sângerânde, Cu stema României mele blânde. Sunt liberă să cred că mâine Poporul meu se bate pentru pâine. Sunt liberă să văd ce-a mai rămas, O ultimă secundă dintr-un ultim ceas. Poeţii-şi strigă versul, dar Parlamentul nu aude Că are multe cutre şi diplomate Iude, Degeaba-şi striga versul şi crezul în tribună Cand pe noi ne trăieşte, o vreme nebună. Se duc poeţii iară, pentru că nu rezistă Să vadă mai departe o ţară-atât de tristă Au obosit să lupte cu morile de vânt, Cu-aceia ce sfâşie rănind acest pământ. A obosit luptând şi Păunescu Prin slovă şi cuvânt ca domnul Eminescu S-a dus în zori spre Dumnezeu Să lupte mai departe pentru poporul său. Sunt liberă să cred în poezie şi-n poveste Şi-n lupta care te-a zdrobit, Maestre Sunt liberă să cred că ţara mea Va respira în viitor, prin poezia Ta.
Ana Almăşana Ciontea Interpret de folclor