Aruncata in mijlocul Atlanticului, confruntata cu ierni interminabile, Islanda este, potrivit ONU, tara din lume unde se traieste cel mai bine. Un reporter britanic explica de ce aprecierea este, fara indoiala, adevarata.
Copii cu nemiluita (cea mai mare rata de natalitate din Europa), casnicii destramate (cea mai mare rata de divorturi), mame mai mult plecate decat acasa (cea mai mare rata de femei active) - s-ar zice ca ne gasim in fata unei retete cu care mergi la sigur in materie de nefericire si de haos social. Si totusi Islanda, acest bolovan de lava subarctica la care se refera statisticile de mai sus, se afla in fruntea ultimului clasament (2007-2008) al Programului Natiunilor Unite pentru Dezvoltare (UNDP). Societatea si economia islandeza sunt campioane mondiale in ce priveste bogatia, sanatatea si educatia.
Realitatea demonstreaza vitalitatea islandeza. Tara este pe locul sase la PIB-ul pe cap de locuitor. Speranta de viata pentru barbati este cea mai ridicata si aproape cea mai ridicata si pentru femei. Este tara in care sistemul bancar se dezvolta cel mai rapid. Exporturile cresc vazand cu ochii. Este singura tara membra NATO care nu are armata (a fost interzisa acum sapte secole). Iar calitatea vietii este exemplara: toate casele au apa calda curenta iesita direct din maruntaiele vulcanice ale pamantului; aerul are o puritate de cristal - si asa mai departe.
Nimic din toata aceasta fericire nu ar fi posibila fara o neclintita incredere in sine, ce il caracterizeaza pe orice islandez. O incredere inradacinata intr-o societate a carei cultura o predispune la cresterea unor copii fericiti, oricare ar fi numarul tatilor si al mamelor. Se pare ca originile vikinge ale acestui popor insular explica, in buna masura, aceasta predispozitie la fericire. Desigur, stramosii lor erau talhari si violatori fara leac, dar macar aveau cinstea morala de a nu fi gelosi pe ce faceau nevestele acasa in lipsa lor. Care neveste reuseau sa-si intretina familia in semitundra nemiloasa a acestei insule pierdute in timp ce "domnii" dispareau cu anii pe meleaguri indepartate, ocupati cu pradaciunile. Cum imi explica o bunica: "Vikingii plecau si femeile erau stapane. Faceau copii cu sclavii iar barbatii, cand li se intorceau, nu ziceau nimic". "La noi, familiile refacute sunt o traditie", adauga Oddny Sturludóttir, o seducatoare pianista de 31 de ani, mama a doi copii facuti cu tati diferiti. Vorbeste curent germana, traduce carti din engleza in islandeza si este consilier municipal la Reykjavík.
"E ceva obisnuit ca femeile sa aiba copii cu mai multi barbati. Dar toti formeaza o familie". Lucru pe care l-am remarcat de mai multe ori. Cazul lui Oddny nu este absolut deloc exceptional. Islanda, cuibarita in mijlocul Atlanticului de Nord, avand Groenlanda drept cel mai apropiat vecin, nu se afla pe drumurile celor mai multi dintre misionarii crestini ai Evului Mediu. Este o tara pagana, cum le place autohtonilor sa-si inchipuie, eliberata de povara tabuurilor, care in alte locuri sunt aducatoare de nenorociri. Islandezii sunt deci indivizi pragmatici, care nu ezita cand e vorba sa rupa o casnicie. Alegerea lor este usurata de o societate care nu ii stigmatizeaza. Iar familiile fac zid in jurul copiilor parintilor divortati. Islandezele, asa moderne cum sunt ele (Vigdis Finnbogadóttir, mama celibatara, a devenit in 1980 prima femeie din lume aleasa presedinte prin vot universal), duc mai departe vechea traditie a copiilor facuti de foarte tinere. "Sunt femei de 21 sau 22 de ani care hotarasc sa aiba copii, de multe ori inca din timpul facultatii", continua Oddny. Intr-o facultate franceza sau britanica, o studenta insarcinata ar fi marginalizata. La Universitatea din Reykjavík, femeile insarcinate nu sunt o raritate.
Statul acorda islandezilor care au o slujba noua luni de concediu parental care pot fi impartite intre mama si tata dupa cum ii aranjeaza. "Angajatorii stiu deci ca un barbat poate sa-si ia zile libere in aceeasi masura ca si o femeie pentru a se ocupa de copil", precizeaza Svafa Grönfeldt, in prezent rectorul Universitatii din Reykjavík. "Concediul de paternitate a marcat diferenta in privinta egalitatii femeilor din tara asta." O posibilitate de care Svafa a profitat din plin. Pentru primul copil, cea mai mare parte din concediu parental i-a revenit ei. La al doilea, sotul ei a fost cel care nu s-a mai dus la lucru. "Aveam, pe vremea aceea, un post pentru care calatoream trei sute de zile pe an", isi aminteste ea. Daca a avut indoieli, ele s-au risipit pe de o parte pentru ca stia ca sotul ei este acasa si pe de alta parte pentru ca stia ca se poate baza pe excelentul sistem educativ islandez. Scolile private aproape ca nu exista si "99% dintre copii, fie ca parintii sunt instalatori sau milionari, trec prin sistemul public", ne asigura Svafa.
Slujba care o obliga sa se deplaseze trei sute de zile pe an era un post de vicepresedinta responsabila cu fuzionari si achizitii pentru Actavis, un laborator farmaceutic care produce medicamente generice. A fost angajata lor timp de sase ani. In aceasta perioada, societatea a trecut de la statutul de cantitate neglijabila internationala la acela de a treia forta mondiala in sectorul respectiv si a rascumparat treptat douazeci si trei de intreprinderi straine. Svafa nu face doar elogiul fostului sau patron, ci ne enumera si cateva dintre succesele comerciale ale tarii sale in cursul ultimilor zece ani, o perioada de prosperitate pentru o economie dependenta, pana atunci, de pescuit. Bancile islandeze au inceput sa fie prezente in douazeci de tari si societatea deCODE, cu sediul la Reykjavík este una dintre liderii cercetarii biotehnologice in domeniul genomului. Intreprinderile islandeze inghit societati din domeniul alimentar si al telecomunicatiilor din Marea Britanie, Scandinavia si Europa de Est.
Svafa este o persoana cu spirit ascutit si plina de umor. Biroul ei spatios si modern, mobilat in stilul nordic, sobru, pare un salon, iar privelistea este incredibila: pe unul dintre geamuri - acoperisurile rosii si verzi ale Reykjavík-ului talazuiesc pana in zare, spre portul de pescuit si spre albastrul mohorat al marii. Pe altul - un lant muntos, nu prea inalt, acoperit de zapada. Peisajul e magnific, dar nu intotdeauna primitor, mai ales in cei o mie de ani dinaintea inventarii electricitatii si a motorului cu explozie. "La noi, ca sa supravietuiesti trebuie sa fii nu numai voinic, ci si inventiv", constata Svafa. "Daca nu-ti pui imaginatia la treaba, esti pierdut." Asa cum au aratat vikingii, imaginatia respectiva te impinge sa strabati lumea. Cum fac aproape toti islandezii. E rar sa intalnesti un islandez care sa nu vorbeasca perfect engleza. Numai ca acum, prospera, e randul Islandei sa invite lumea sa vina la ea.
Islandezii stiu sa identifice tot ce e mai bun si sa-l integreze in societatea lor. Ii fac aceasta remarca lui Geir Haarde, primul ministru, pe care il vad cu ocazia unui eveniment oficial care se tine intr-o baie publica, un loc de intalnire foarte iubit de islandezi. Nu se vede nici picior de bodyguard (criminalitatea este aproape inexistenta in Islanda) si domnul prim-ministru accepta imediat sa ia loc pentru un scurt interviu. "Cred ca am combinat ce e mai bun in Europa si in Statele Unite, anume sistemul social nordic si spiritul intreprinzator al americanilor", spune el amintind ca tara sa, spre deosebire de celelalte tari scandinave, are o fiscalitate foarte putin impovaratoare, atat pentru persoanele fizice, cat si pentru intreprinderi. "Rezultat: intreprinderile islandeze raman pe loc si strainii vin la noi, asa incat cresterea activitatii economice a dus la o crestere de 20% a veniturilor fiscale."
Cu toate acestea, Islanda nu este imunizata la panica financiara care a cuprins restul lumii. Exista temeri ca bancile islandeze, actori planetari agresivi si optimisti, sa nu-si fi supraestimat fortele. Cresterile preturilor la petrol si la alimente proiecteaza aceleasi titluri alarmate in presa islandeza ca peste tot in lume. Dar nimic nu lasa sa se inteleaga ca sistemul economic ar fi direct amenintat. Islandezii vor continua sa beneficieze de un invatamant gratuit de cea mai buna calitate, dar si de gratuitatea unui foarte bun sistem de sanatate.
Dagur Eggertsson, pana nu demult primarul Reykjavíkului, imi aminteste ca ce s-a petrecut in tara lui sfideaza orice logica economica. "In anii 1980 si 1990, oamenii de dreapta din Statele Unite si din Marea Britanie spuneau ca sistemul scandinav nu este functional, ca o prea mare interventie a statului in serviciile publice ar ucide economia." Acest politician stralucit pare, la 35 de ani ai lui, un baietel. Ca toti islandezii, este un polivalent redutabil caci este si medic. "Si totusi, uite ca am ajuns in 2008", continua el. "N-ai decat sa te uiti la datele economice ca sa vezi ca, in ultimii doisprezece ani, tarile scandinave au luat un avans considerabil. Cineva a numit fenomenul bumblebee economy seconomia bondaruluit: in termeni stiintifici, aerodinamici, nimeni nu stie cum zboara, dar zboara si chiar mai mult."
Succesul spectaculos al Islandei vine din aceasta capacitate de a munci din greu pe care Dagur o ilustreaza perfect si din acest imperativ de creativitate despre care ne-a vorbit Svafa. La care trebuie sa adaugam convingerea lor ca marile idei sunt realizabile. "Multi dintre noi am trait in Statele Unite, am studiat acolo", afirma Geir Haarde, "si lucrul pe care l-am invatat de la ei si pe care am descoperit ca il aveam si noi, prin natura noastra, este atitudinea pozitiva: daca muncesti, totul este posibil."
Este ideea care sta la baza succesului lui Reykjavík Energy, societatea care le furnizeaza islandezilor cea mai mare parte din apa calda si din electricitate. Canalizarile patrund adanc in scoarta inghetata a pamantului pentru a extrage nu petrol, ci apa care, la 1 kilometru sub suprafata, atinge temperaturi de ordinul a 2000 C. In 1940, 85% din energia islandeza provenea din carbune si petrol. Astazi, ea provine in proportie de peste 70% din apa vulcanica subterana - energie hidroelectrica si geotermica -, 89% din locuinte sunt incalzite geotermic. Reykjavík Energy este implicata in proiecte mixte care au ca scop sa exporte modelul islandez in tari ca Djibouti, Salvador, Indonezia si China. Vorbind la modul general, succesul lui Reykjavík Energy este un simbol al reusitei islandeze: sa stii sa stapanesti o natura ostila pentru a o transforma, prin inventivitate si munca dura, intr-o energie benefica si creatoare de bogatie. Nici artistii nu sunt de lepadat. Tara forfoteste de scriitori, de pictori, de regizori si de muzicieni desavarsiti. Islanda o are pe Björk, dar are si o orchestra simfonica nationala care se produce in lumea intreaga si dispune de o trupa de opera proprie. Ai impresia ca jumatate din populatie a scris o carte, ca si cum islandezii ar fi inspirati de formidabilul patrimoniu cultural pe care tara lor l-a oferit pana acum restului lumii: saga vikinge din secolul al XIII-lea, pe care Jorge Luis Borges le considera primele romane, au fost scrise cu patru sute de ani inainte lui Cervantès. Este adevarat ca singurul lucru pe care islandezii au putut sa-l faca multa vreme a fost sa citeasca. Multimea de librarii din Reykjavík este o dovada a acestei obisnuinte.
Haraldur Jónsson a studiat la Paris. Pictor abstract, sculptor si videast. In ce-l priveste, munca lui consta in "a face vizibila lumea invizibila", in a transforma emotiile in obiecte pe care poti sa le vezi si sa le atingi. A avut expozitii cam peste tot, inclusiv la Londra, Barcelona, Berlin si Los Angeles. De ce exista atatia artisti in Islanda? Ce anume ii motiveaza? "O facem ca sa nu innebunim", raspunde Haraldur, inalt, subtire, nervos. Sa nu innebuneasca? "Da, ca sa tinem bestia la distanta". Bestia? "Bestia e Islanda, cu natura ei de o brutalitate teribila, cu clima ei neinduratoare si vesnic schimbatoare. Este lumea sumbrelor cosmare ale lui Goya, frumoasa si inspaimantatoare. Asta este bestia nemiloasa, Islanda. Nu putem sa ne eliberam de ea. Si atunci gasim modalitati sa traim impreuna cu ea, sa o imblanzim."
Daca Islanda este cel mai bun loc unde poti trai, este pentru ca guvernele au combinat politici inteligente cu materia prima umana de la fata locului, inventiva si pragmatica. "Acum o suta de ani eram cea mai saraca dintre natiuni, dar stiam cu totii sa citim, iar femeile noastre erau zdravene. Plecand de aici, ne-am dezvoltat politici puternice. Dupa parerea mea, unele lucruri sunt mai importante pentru sanatatea unei tari decat interzicerea fumatului sau mancarea in exces. Noi punem accentul pe egalitate, pace, democratie, curatenia apei, educatie, energie geotermica, drepturile femeilor", declara Dagur Eggertsson, fostul primar al capitalei.
Ca toti oamenii cu care am vorbit in Islanda si care sunt mandri de tara lor, Dagur este increzator (fara sa fie concesiv) si satisfacut, si ambitios, si deschis catre lume in toata diversitatea ei.
Cifre-cheie
Populatie: 296.000 locuitori
Suprafata: 103.000 km2
Rata de alfabetizare pentru cei de peste 15 ani: 99%
Nasteri in afara casatoriei la 100 de nasteri: 63,7 fata de 45,2 in Franta
Rata de fecunditate: 2,0
PIB pe cap de locuitor: 36.510 dolari
Rata de crestere: 2,6%
Populatie de peste 65 de ani: 11,7%
Cheltuieli cu educatia in % din PIB: 8,1%
Rata somajului: 3%
Surse: Raportul 2008 al UNDP, Eurostat
Preafericite Părinte Patriarh,
