MIJLOACE SI TEHNICI DE INFLUENTARE PSIHOLOGICA.

LIDERUL SI ORGANIZATIA MILITARA


ZVONUL SI DEZINFORMAREA CA MIJLOC DE REALIZARE A INFLUENTARII PSIHOSOCIOLOGICE ÎN MEDIUL MILITAR.
Psiholog Liliana Petric*



Aspecte teoretice în definirea actiunilor psihologice

Desfasurarea actiunilor psihologice bazându-se pe tehnici de influentare si manipulare psihologica a adversarului, necesitatea fundamentarii corespunzatoare a specificului acesteia în cadrul general al razboiului, a determinat preocupari pe linia explicarii si localizarii continutului rolului, functiilor, într-un cadru teoretic adecvat.


Prima lucrare în acest domeniu o putem considera a fi „Arta razboiului", opera a teoreticianului militar chinez Sun-Tzu, scrisa în sec. V î.e.n. Între cei cinci factori fundamentali care, apreciati corect pot aduce victoria pe primul loc este situat Calea - influenta morala, alaturi de Cer - starea vremii; Pamânt - terenul; Capul - comandamentul si cel de-al cincilea Norma - doctrina. Mai mult decât atât, Sun-tzi, pe baza unei bogate experiente de lupta, ajunge la concluzia potrivit careia "Întreaga arta a razboiului se bazeaza pe înselatorie"[Sun-Tzu, Arta razboiului, Ed. Militara, Bucuresti, 1976, p.33.]


Se impune în continuare prezentarea unor lucrari, autori, învataminte si elemente fundamentale în conceptia unor comandanti militari, ce au dezvoltat teoria în acest domeniu:
- Filip al II-lea, rege al Macedoniei (359-336 î.e.n.) a transmis fiului sau trei principii de baza pe care acesta sa le aplice în relatiile militare dintre state. Primul se refera îndeosebi la activitatea din timp de pace si vizeaza întretinerea relatiilor de prietenie cu cetateni ai adversarului, astfel ca la nevoie, banul strainului va veni sa sustina cauza proprie. Al doilea se refera la actiunile indirecte desfasurate de agenti secreti prin zvonuri si intrigi care sa alimenteze „razboiul nervilor". Cel de-al treilea principiu are în vedere coplesirea „opiniei publice" cu numeroase noutati - false sau adevarate - cu un scop bine stabilit: zdruncinare, dezintegrare, dizolvare, prin formele si metodele specifice secolului al IV-lea î.e.n.[Maurice Megret, La guerre psichologique, Press Universitaires, Press Universitaires de Frances, Paris, 1960, p.9.];
- Istoricul grec Xenofon (430-355 i.e.n.) descrie calitatile necesare unui bun comandant de osti, sub forma unei convorbiri dintre tata si fiu în scopul obtinerii victoriei, un comandant trebuie sa adopte un anumit comportament din care retinem acele sfaturi ce vizeaza domeniul psihologic: sa stie sa recurga la viclesuguri, sa fie prefacut, sa fie siret, sa caute sa pacaleasca si sa fie în masura sa nascoceasca si alte viclesuguri împotriva inamicului [Xenofon, Viata lui Cyrus cel Batrân, întemeietorul statului persan, Ed. stiintifica, Bucuresti, 1967, p.96.];
- Sextus Iulius Frontius, detinator al unor functii importante în organizarea statala romana (sec.I e.n.), în opera sa Stratagemata, scrisa între anii 81-96 e.n., structurata pe patru parti, face referiri, în trei parti, la stratageme folosite în scopul înselarii si surprinderii inamicului. Sunt prezentate sub forma unor pilde despre patriotism, curaj, abilitate, inteligenta, disciplina si sunt grupate în functie de situatiile ce se pot ivi înainte sau pe timpul ducerii luptei. Devin astfel semnificative urmatoarele: cum sa facem sa nu simtim lipsurile sau sa le înlaturam? Cum sa îndrumam oastea la lupta? Cum sa spulberam teama pe care o au ostenii în fata unor semne favorabile? [Sextus Iulius Frontius, Stratagemata, Apud Actiuni psihologice în confruntarile militare contemporane, Ed. stiintifica, Bucuresti, 1980, p.16-19.];
- Expresie a experientei militare românesti, lucrarea voievodului român Neagoe Basarab, elaborata la începutul sec. XVI-lea sub titlul: „Învataturile lui Neagoe Basarab catre fiul sau Theodosie", abordeaza reguli de conduita politica si militara necesar a fi respectata atât pe plan intern, cât si în relatiile externe cu prietenii sau eventualii vrajmasi ai tarii. Dintre aceste reguli retinem: asigurarea linistii sufletesti a ostasilor prin adapostirea în locuri ascunse si sigure a femeilor, batrânilor si copiilor: primirea regulata de catre militari a drepturilor de hrana si de leafa care li se cuvin;
- Organizarea corespunzatoare a sigurantei strajilor pentru a nu fi învinse si prin aceasta sa se creeze spaima, ce poate determina pierderea oastei celei mari" [Învataturile lui Neagoe Basarab catre fiul sau Theodosie, Ed. Minerva, Bucuresti, 1970, p.388.];
- -Machiavelli (1458-1525) introduce o serie de principii menite sa calauzeasca practica în acest domeniu, în opera sa „Principele”, ce poate fi considerata de catre unii autori drept un veritabil manual de razboi psihologic [Nicollo Machiavelli, Principele, Ed. stiintifica, Bucuresti, l980, p.16-19.];
- Capacitatea deosebita a tipariturilor, ca mijloc de vehiculare a informatiilor, de influentare prin manipulare si persuasiune, este receptata si folosita în consecinta, Frederic al II-lea (cel Mare, 1712-1786) a folosit presa în declansarea unei largi campanii de diversiune. Napoleon însusi recunoaste posibilitatile de influentare morala, afirmând ca patru ziare pot sa provoace unui inamic mai mult rau decât o armata de sute de mii de oameni [D.A. Volkogonov, Psihologhiceskaia voina, Moskva, Voennoe izdatelstvo Ministerstva Oboroni S.S.S.R., 1983, p.41.].

Mijloace si tehnici de influentare psihologica

Înainte de abordarea acestei generoase teme, se impune enumerarea formelor si metodelor folosite în cadrul tehnicilor de influentare psihologica. Acestea pot fi:
- Forme si metode de influentare folosite atât în timp de pace, cât si în razboi;
- Forme si metode de influentare psihologica în câmpul tactic;
- Forme si metode de influentare psihologica în timp de pace.
Formele si metodele folosite atât în timp de pace cât si în timp de razboi pun în evidenta sfere si continuturi comune, dar cu dimensiuni si profunzimi diferite.


Confruntarea imaginilor, agresarea simbolurilor, miturilor, stereotipurilor si metaforelor, a matricelor simbolice a unor grupuri dintr-o tara sau a imaginarului social national devine metoda principala. Astazi asistam mai mult sau mai putin protejati la actiunile coordonate ale unei oligarhii mediatice ce detine puterea comunicativa si care, la rândul ei, se converteste în putere politica prin raza sa enorma de influenta.
Analiza operatiilor de folosire a agresiunii simbolice dezvaluie, în general, minutiozitatea pregatirii, modalitatile alese pentru punerea în circulatie a arsenalului de declansare a procesului de destructurare si restructurare a imaginilor dorite, în functie de entitatea socio-culturala, capacitatea de procesare informationala, atributele specifice imaginarului social al natiunii respective.
Retinem ca obiective ale agresiunii informational-simbolice:
- dezorganizarea natiunii vizate si dezintegrarea socio si etno-organizarilor ce o compun;
- discreditarea autoritatii de stat a personalitatilor si liderilor cu un status deosebit;
- neutralizarea capacitatii de simbolizare a membrilor si grupurilor natiunii respective,
- diminuarea puterii de reactie la interventia influentelor agresive.


Cointeresarea, coruperea, compromiterea, santajul si intimidarea s-au dovedit a fi metode eficace de influentare psihologica în timp de pace si în situatie de razboi. Desfasurate cu predilectie prin intermediul organelor de spionaj care actioneaza sub cele mai diferite acoperiri, ponderea lor este în continua crestere, datorita gradului sporit de permeabilitate fata de posibilitatile si masurile de protectie a tintei. Aceasta se desfasoara în cadrul unor agentii, întreprinderi, institutii, misiuni diplomatice, asociatii sau organizatii „culturale" etc., toate lasând impresia ca obiectul lor este licit neavând nici o legatura cu vreo activitate îndreptata împotriva securitatii statului.


Implicarea serviciilor secrete ale anumitor centre de putere în lovituri de stat (Grecia, Chile, Kampuchia, Granada, Afganistan), conflicte militare (Vietnam, Orientul Mijlociu, Malvine), finantarea clandestina a unor grupari politice în Europa si Asia. Aceeasi strategie o întâlnim si în organizarea si declansarea procesului de destructurare a estului european socialist, rascoale si atentate în Africa, permanente crize de guvern în America Latina s.a., sunt exemple concludente pentru importanta care se acorda acestor actiuni. De exemplu, pentru încercarile de racolare a unor anumite categorii socio-profesionale, în care cadrele militare ocupa un rol principal, se cauta medii prielnice, exploatându-se anumite „slabiciuni”: bani, alcool, viata imorala, tendinta de vedetism sau „dosarul personal" ca mijloc de intimidare si santaj.


Actiunile gruparilor de presiune si terorist-diversioniste, sabotajele, crimele politice se particularizeaza ca o modalitate eficienta folosita în prezent. Retinem atentia asupra „grupului de presiune", deoarece se apreciaza ca, desi activitatea de presiune este universala („presiune face toata lumea"), fenomenul politic al „presing-ului" a devenit foarte frecvent, ca fapt social si subiect de cercetare sociologica, îndeosebi în tarile aflate în tranzitie de la totalitarism la economia de piata si statul de drept. Grupul de presiune dispunând de o mare capacitate de adaptare si infiltrare în mediile interesate, de exploatare în folos propriu a oricarei situatii conjuncturale prin actiuni revendicative, poate apela si la actiuni de influentare psihologica propriu-zisa: dezinformare si manipulare, înscenare, incitare la violenta.


Roger Muchelli demonstreaza ca teoria si practica diversiunii este deja bine instrumentata înca din deceniul VIII. Aceasta perioada a marcat etapa consacrarii mijloacelor militare, ca instrumente substituente sau complementare ale fortei armate.


Actiunile de influentare parapsihologica îmbogatesc formele de manifestare ale razboiului nevazut putin cunoscute publicului larg, atât datorita caracterului lor insolit cât si secretului care le învaluie, ele produc o anumita deruta si frica de a le înfrunta. Daca luam în considerare precaritatea cunostintelor în acest domeniu al marii mase a oamenilor, ca si tendinta fireasca a acestora spre fabulos si necunoscut întelegem posibilitatile nelimitate în a apela la ele.


Într-un studiu din anul 1981 al armatei de uscat a S.U.A. dat publicitatii si intitulat „Analiza misiunilor de sustinere a focului" (Fire Support Mission Analysis), se afirma fara echivoc faptul ca energiile înca ipotetice, dar care fac de multa vreme obiectul cercetarii parapsihologiei „pot fara îndoiala, sa aiba importante aplicatii si consecinte în domeniul militar". O succinta trecere în revista a acestora evidentiaza urmatoarele categorii de obiective:
- depistarea si descifrarea prin tehnicile parapsihologice a continutului documentelor secrete;
- localizarea instalatiilor militare secrete si urmarirea miscarilor de trupe si nave;
- controlul de la distanta a proceselor psihic-volitive ale cadrelor din comandamente militare ale esaloanelor superioare si a oamenilor politici din structurile puterii nationale;
- anihilarea de la distanta a persoanelor indezirabile si neutralizarea specifica a sistemelor de armament de toate categoriile, inclusiv sateliti si rachete spatiale;
- antrenamentul propriu al trupelor specializate în misiuni de comando sau interventii speciale.
Prin folosirea acestor metode, vointa si inteligenta oamenilor pot fi paralizate, capacitatea combativa a armatei poate fi lichidata, iar populatia poate fi adusa la stare de totala pasivitate.


Încalcarea disimulata a regulilor logicii constituie metoda ce permite sa se mascheze minciuna evidenta si calomnia prin prezentarea unor argumente. De exemplu, inculcând logica, se vorbeste despre lupta pentru întarirea pacii, în timp ce în practica are loc pregatirea de razboi. De asemenea, se utilizeaza pe scara larga si un procedeu de denaturare logica, prin care, în locul unui ansamblu de argumente, necesare fundamentarii unei anumite idei se aleg numai cele care le convin, omitându-le pe celelalte. Din categoria încalcarii disimulate a regulilor logicii fac parte si alte procedee, specifice acestei metode:
- metoda denaturarii;
- falsa generalizare, prin care fenomene izolate sunt prezentate ca fiind generale, tipice.
Folosirea etichetarii, prin prezentarea unor informatii deformate, este largita prin alte procedee specifice acesteia:
- repetarea frecventa a anumitor lucruri;
- referiri denigratoare la adresa autoritatii;
- „falsificarea hârtiilor" adica dezinformarea fatisa;
- adevarul emis pe jumatate;
- denaturarea faptelor etc.


Nu este omisa nici penetratia discreta, influentarea voalata a mintii si sufletului omenesc, cele mai semnificative si eficiente devenind anecdotele si zvonurile.
Drogurile au devenit o metoda consacrata în arsenalul agresiunii psihologice, începând cu razboiul din Coreea si Vietnam, dar si în timp de pace, ca o adevarata arma strategica, vizând obiective importante pe termen lung. Se materializeaza, de fapt ideea lui Mao Tze Dung, potrivit careia „Daca vrei sa faci inoperante niste trupe, drogheaza-i pe indivizii care le compun". Astfel, fosta URSS a utilizat pe scara larga halucinogenele (L.S.D., amfetamine etc.) în razboiul din Afganistan, reusind sa captureze unitati întregi fara sa recurga la arme, deci fara lupta. Efectele destabilizatoare, nocive si pericolul folosirii în timp de pace a drogurilor constau în crearea dependentei psihice, cu urmatoarele consecinte:
- o dorinta coercitiva de a obtine drogul, în alternanta cu sindromul de abstinenta si pasivism fata de alte nevoi si activitati;
- iritabilitate, stare de neliniste sau tulburari de comportament;
- diminuarea pâna la anulare a responsabilitatii, a spiritului de ordine si disciplina militara;
- predispozitie spre insubordonare si comiterea unor delicte grave (crima, dezertare, sinucidere).
Efectele nocive ale drogurilor, posibilitatea procurarii rapide si în cantitati corespunzatoare, efectele contagioase ale acestuia îl recomanda ca unul dintre mijloace, dar si ca o metoda eficienta în realizarea obiectivelor influentarii psihologice.


În ceea ce priveste particularitatile actiunilor de influentare cu aplicabilitate numai pe timp de razboi, se pot aminti câteva metode probate în diversele confruntari militare de-a lungul timpului.
Exacerbarea instinctului de conservare, provocarea si mentinerea în limite critice a stresului de lupta reactii de stres în lupta - C.S.R.), folosindu-se urmatoarele procedee:
- hartuirea inamicului;
- realizarea surprinderii;
- suprasaturarea (intoxicarea) cu elemente puternic afectogene, realizându-se terorizarea afectiva;
- prelungirea timpului de asteptare pâna la declansarea actiunii.


Dezinformarea si manipularea combatantilor pentru a realiza depresiunea mentala individuala si colectiva, apelându-se la urmatoarele procedee:
- convingerea si repetarea în legatura cu anumite valori care sunt prezentate sub forma de manifeste, stiri, zvonuri. De exemplu, în razboiul din Golful Persic, fortele aliate au tiparit 25.000.000 de materiale de propaganda (manifeste, denumite si „gloante de hârtie" foi volante, permise de libera trecere, lozinci, caricaturi, brosuri, carti postale etc.), din care 14.000.000 au fost difuzate cu sprijinul aviatiei;
- procedeul marturisirii si învinuirii altora (în special pentru motivarea agresiunii) ;
- procedeul intimidarii pentru a provoca fenomene ca: lasitate, apatie, defetism, dezertare etc.;
- procedeul coruperii, acordarea unor recompense pentru cei care se predau cu sau fara armament si tehnica de lupta.


Principalele caracteristici care fac din influentarea psihologica desfasurata de catre agresor un tip special de influentare sunt [Lt. col. Constantin Hariuc, Protectia împotriva agresiunii psihologice, Ed. Militara, Bucuresti, 1994, p.28-29.]:
- are un singur sens, si anume negativ. Prin asemenea actiuni, agresorul realizeaza o intensa presiune psihologica, prin care urmareste subminarea starii psihomorale a victimei, reducerea capacitatii ei de rezistenta, a vointei de a lupta, cu scopul de a o determina sa capituleze si sa accepte dominatia militara;
- se urmareste, de catre adversar, realizarea unor schimbari radicale într-un timp scurt utilizând în acest sens, cu preponderenta, forme si metode „soc" (de tip subversiv), cu influenta foarte mare asupra luptatorilor. În conditii de razboi, succesiunea situatiilor este deosebit de rapida, în cadrul careia surprinderea si presiunea sufocanta asupra inamicului duc la scurtarea intervalelor (pauzelor) dintre actiuni. Astfel, subminarea starii psihomorale a tintei stabilite, diminuarea vointei de lupta si a capacitatii de rezistenta se va realiza prin intensificarea, acutizarea si amploarea crescuta a actiunilor de razboi psihologic.
- influentarea trece frontiera unor sisteme (popoare sau armate din state diferite), vine din necunoscut si este în afara contactului direct;
- sursele de influentare în mare majoritate, nu-si declina identitatea, iar când o fac, folosesc manipularea informationala, adica inducerea în eroare, bine planificata, a oamenilor;
- se realizeaza o documentare totala asupra victimei.
În ceea ce priveste starile psihice negative (Anexa nr.1), ca reactii si procese emotionale puternice si prelungite, provocate în primul rând, de conflictele la care este angajat luptatorul, de lipsurile resimtite sau nelinistile provocate de situatia în care se afla la un moment dat, acestea reprezinta produse caracteristice ale actiunii de influentare psihologica.


Omul se raporteaza totdeauna la situatia în care se afla sau la cea în care s-ar putea afla la un moment dat si evalueaza în permanenta sansele de reusita. Aceasta evaluare induce stari care pot fi negative când omul considera ca are sanse putine sau deloc de a face fata situatiei. Analizând conflictele care au avut loc dupa cel de-al doilea razboi mondial, specialistii în actiuni psihologice au previzionat ca o viitoare conflagratie va declansa la combatanti:
- reactii nevrotice anxioase acute; reactii de panica sub forma de rigiditate sau activitate necontrolata;
- agitatie si fuga;
- reactii nevrotice depresive;
- reactii de genul epuizarii luptatorului;
- trecerea de la reactii nevrotice la traume psihice.
Aceste reactii nevrotice evolueaza de la stari suportabile la forme grave, adica de la suspiciune pâna la panica sau demoralizare. Principalele trepte (stari negative diferite ca intensitate) pe care le pot parcurge tulburarile de comportament cauzate de influentarea psihologica sunt prezentate în continuare.


Starea de neliniste ca tip de reactie emotionala, apare când omul se gaseste în situatii complexe (neasteptate) si are raspunderi de care nu se poate achita, datorita actiunii unor factori perturbatori (criza de timp, obstacole, nereusite, situatii periculoase etc.) [Colectiv, Psihicul si realitatea câmpului de lupta, Ed. Militara, Bucuresti, 1979, p.75.]. Când nelinistea ajunge la nivel maxim, apar tulburari în desfasurarea proceselor psihofiziologice, creste încordarea - starea ce faciliteaza producerea unor greseli de percepere, aparitia miscarilor sau actiunilor impulsive sau, dimpotriva, foarte încete, scaderea atentiei si a puterii de concentrare, pierderea controlului timpului etc.


Teama este reactia emotionala exteriorizata deseori printr-o stare apasatoare. Ea precede, de regula, îndeplinirea misiunilor care implica raspundere, risc sau pericol. Specificul presiunilor generate de teama decurge din faptul ca omul se raporteaza la o situatie periculoasa cu caracter ipotetic, deci care nu s-a instalat în fapt si este posibil sa nu apara. De pilda, zvonul ca subunitatea va fi supusa unui atac cu arma chimica este de natura sa duca la instalarea acestei stari în rândul militarilor respectivei subunitati.


Frica este o reactie emotionala care survine atunci când luptatorul ajunge într-o situatie primejdioasa fara a fi pregatiti pentru aceasta. Spre deosebire de teama, frica se instaleaza în fata unui stimul concret cum ar fi atacul din aer asupra unei subunitati, fara ca aceasta sa fie prevenita în vreun fel.


Frica influenteaza toate procesele psiho-fiziologice si produce modificari însemnate în functionarea organismului uman. În anumite limite, chiar si în razboi, frica este un sentiment normal. Atunci când frica îl stapâneste pe individ, acesta nu-si mai poate controla atentia, zonele de perceptie se îngusteaza, el pierde din vedere lucruri elementare si aprecierea corecta a situatiilor obisnuite. Unii oameni devin impulsivi, au miscari dezordonate, altii fug înspaimântati - cautând salvarea - sau ramân „împietriti locului" de frica. În acest caz, individul îsi pierde capacitatea de gândire logica, nu-si mai poate stabili relatii normale cu mediul. Sunt însa indivizi care în situatii identice nu traiesc starea de frica, ci, dimpotriva, simt mânie sau curiozitate, sentimente care stimuleaza activitatea pozitiva.


Angoasa, este o neliniste maxima, caracterizata printr-o asteptare înfricosata a unei suferinte sau nenorociri nedefinite si se asociaza cu impresia neclara a unui pericol de neevitat. În acest caz, caracteristica este data tocmai de caracterul nedefinit al pericolului. Dintre factorii care ar putea determina aparitia angoasei, cel mai adesea sunt numiti a fi izolarea si lipsa de informatii.


Formele caracteriale se concretizeaza în stari de indiferenta si dezinteres pentru soarta celorlalti membri ai subunitatii, iritabilitate, insomnii, cosmaruri etc. si apar, mai ales, la militarii supusi timp îndelungat conditiilor de razboi, fara perioade de ragaz si refacere psihofizica. Manifestarile colective sunt fenomene specifice razboiului modern si apar, de regula, la trupele mai putin instruite, insuficient motivate moral, rau comandate sau care au acumulat tensiuni psihologice ale unor lupte îndelungate între aceste manifestari panica de grup este cea mai reprezentativa.


Panica de grup survine în momentele de mare dificultate (lipsa informatiilor asupra desfasurarii luptei, insuficienta influenta a comandantului, esecuri repetate, atacuri prin surprindere ale inamicului, actiuni subversive psihologice abil lansate si întretinute etc.), când exista un pericol real sau imaginar. Starea de panica poate cuprinde grupuri mai mari sau mai mici de oameni, poate sa apara brusc, ori sa aiba o evolutie lenta; se propaga cu mare repeziciune, si determina dezintegrarea grupurilor respective, pierderea influentei normelor de comportament prestabilite si a autoritatii sefilor, renuntarea la îndeplinirea misiunilor de lupta, parasirea rapida si dezordonata a zonei în care se manifesta factorii reali sau imaginari de pericol. Parasirea dezordonata a raionului de lupta este o forma acuta a panicii si se face, de regula, spre înapoi (poate fi si spre înainte, având drept consecinta acte de pseudoeroism colectiv). Acutizarea panicii se poate exprima si în alte forme, cum sunt simularea mortii, sinuciderea în masa (în situatii disperate).


În continuare sunt prezentate tulburarile grave de comportament ce pot cuprinde atât indivizi luati izolat, cât si grupuri psihosociale (subunitatea, unitatea) :
1. Siderarea, proces de inhibitie totala care se caracterizeaza prin imobilitate psihica si rigiditate motorie; el creeaza luptatorului o imagine de „împietrire", de „statuie". Individul nu mai este capabil sa ia masurile de aparare a fiintei sale fizice, impunându-se scoaterea lui imediata din lupta;
2. Panica, forma superioara de manifestare a fricii, exprimând o stare de confuzie, de dezorientare, o frica împinsa pâna la paroxism, în prezenta unui pericol real sau imaginar; este însotita de o reactie instinctiva de fuga. Individul îsi pierde capacitatea de gândire logica, nu-si mai poate exercita functii de autocontrol si nu mai poate stabili relatii normale cu mediul;
3. Forme delirante acute apar, cel mai adesea, pe un fond de epuizare psiho-fiziologica. Ele se caracterizeaza prin prezenta parazita în gândirea luptatorului a unor idei sau nuclee delirante, obsesive, fobice sau maniacale. Subiectul are preocupari bizare, rupte de realitate, situatie care poate dura de la câteva ore pâna la câteva zile;
4. Formele hysterice constau în manifestari ca:
- Surdomutitatea;
- Tremuraturile;
- Crizele isterice propriu-zise.
5. Formele depresive sunt stari care au ca specific gestul de autodistructie, având la origine o stare conflictuala intensa acompaniata de un puternic sentiment de culpabilitate legat de anumite momente si situatii de pe câmpul de lupta. Aceste stari pot fi induse prin caracterul insidios al actiunilor psihologice ale agresorului, care practica în unele situatii santajul emotional si moral, cu efect distructiv asupra comportamentului luptatorilor.

Zvonul si dezinformarea ca mijloc de realizare a influentarii psihosociologice

Omenirea, în evolutia sa istorica, a fost marcata de numeroase conflicte politice, sociale, etnice, culturale, militare însotite de ample si diversificate actiuni de diversiune si dezinformare psihologica. Prezente atât în perioada premergatoare conflictelor, sporite ca numar si intensitate pe timpul desfasurarii acestora, dintotdeauna au avut drept obiectiv sa genereze nesiguranta, panica, frica, îndoiala, si pe acest fond sa slabeasca rezistenta psihomorala a luptatorilor si populatiei civile. În acest scop, unul dintre cele mai folosite mijloace a fost zvonul, cu o influenta deosebita datorata puterii de persuasiune si al posibilitatii influentarii unei mari mase de oameni.


Zvonul, ca fenomen psihosocial. Zvonul, ca fenomen psihosocial reprezinta o informatie ce se doreste a fi autentica si cu caracter de noutate, cu posibilitati minime de verificare: o informatie de cele mai multe ori tendentioasa, care circula paralel si în mod frecvent în contrasens cu informatiile transmise prin mijloacele oficiale de comunicare. "Copil al insecuritatii, zvonul creeaza legaturi puternice între membrii unei comunitati a carei tema nu mai suporta întrebari fara raspunsuri" [Maurice Olender - "La Rumeur", Apud Jean-Noel Kapferer, Zvonurile, Ed. Humanitas, Bucuresti, 1993, p.19.]. Zvonurile sunt creatii colective si au functii si disfunctii sociale. Chiar daca unele au o sursa de lansare bine sau - cel mai adesea - rau intentionata, prin retransmisii succesive, amprenta personalitatii colportorilor se imprima adânc în continutul lor, cu atât mai mult în cazul zvonurilor emergente, rezultat al „tranzactiei colective" [Tamotsu Shibutani-Improvised News, A Sociological Study of Rumor, The Bobb-Merril Company, Inc., New York, 1966, p.29.], prin punerea laolalta a resurselor intelectuale ale grupurilor umane în vederea interpretarii unor evenimente importante, dar ambigue, despre care lipsesc informatii, sursa oficiala neavând credibilitate.


Se impune considerarea zvonului în raport cu alte fenomene înrudite: ponegriri, bârfe, clevetiri, povesti, legende, vorbe care circula din gura-n gura pentru a identifica posibilitatile reale de influentare individuala si colectiva. Pentru aceasta reamintim ca orice tip de comunicare poate fi definit din sase puncte de vedere: dupa sursa, continut, mod de difuzare, mijloc de difuzare, obiect al comunicarii si natura efectelor produse. Zvonul si vorba provin din surse neoficiale. Primul termen se refera la un proces de difuzare în lant, la o forta de propagare, la o amplitudine al carei rezultat este sunetul care se înalta din toate aceste voci, si pe care-l putem urmari:
Vorba se refera la un proces lipsit de continuitate, ezitant, foarte limitat în spatiu: e normal sa nu se propage nimic, din moment ce e doar o vorba vaga. „Nu e decât o vorba" înseamna ca sunetul abia daca a fost perceput, deci mesajul nu are tocmai o existenta reala, sigura: nici nu se aude. Vorba este lipsita de însemnatate. La origine, cuvântul „ponegrire" se referea atât la sursa, cât si la efectul unei comunicari: era grohaitul porcului mistret [Jean-Noel Kapferer, Zvonurile, Ed. Humanitas, Bucuresti, 1993, p.41.], iar în prezent acest cuvânt se refera la continutul si obiectul comunicarii: e vorba de comentarii josnice, la limita calomniei, ce se fac pe seama cuiva. Este un tip de mesaj, ce exprima o judecata subiectiva asupra continutului zvonului sau al vorbei.


Cuvântul „bârfa" se refera la obiectul zvonului sau al vorbei. Bârfa se leaga de persoane: povesteste bucuriile si necazurile celor ce ne înconjoara, fie ei bogati sau saraci, persoane însemnate sau neînsemnate. În general, bârfa nu e rautacioasa si se practica în special de dragul de a vorbi, de a avea un subiect de conversatie: interesul pe care îl prezinta e de scurta durata, de aceea o bârfa trebuie repede înlocuita cu alta mai savuroasa.


Cuvântul „clevetire" reprezinta o definitie a mesajului din punct de vedere al sursei. Ca si ponegrirea, reflecta si o judecata de valoare, un mod de a discredita zvonul sau vorba, reprosându-i provenienta dintr-o sursa total lipsita de credibilitate. Atunci când avem de-a face cu surse oficiale sau care se bucura de respect, mesajul primeste un titlu de noblete: este o „informatie". În cazul unei erori, nu este un zvon ci o „informatie falsa".


Întelegem astfel, prin zvon, idei, relatari, afirmatii sau presupuneri ce pot fi în întregime false sau continând unele elemente adevarate, dar distorsionate în raport cu situatia si centrele de interes ale unor indivizi sau colectivitatea determinate.
În lansarea si asigurarea circulatiei zvonurilor se mizeaza pe unele caracteristici ale acestuia:
- noutatea;
- plasarea actiunii sub aspectul consecintelor în viitor;
- corelarea continutului sau cu sperantele, asteptarile, aspiratiile si temerile indivizilor sau colectivitatilor.
În conditiile în care are loc împletirea continutului informatiei cu interesele si aspiratiile celor ce receptioneaza, zvonul poate determina stari de spirit curente de opinii, atitudini si comportamente specifice mesajului transmis.
Ca forma specifica de comunicare, îndeosebi interpersonala, zvonul are la baza o serie de mecanisme psihologice ce exploateaza unele caracteristici general-umane, cum ar fi:
- curiozitatea;
- dorinta unor oameni de a se arata ca fiind bine informati, depasind informatia oficiala;
- tendinta de a amplifica o stire prin elemente si comentarii personale;
- reactia fireasca de a transmite mai departe o informatie, anumite stari psihice (nemultumire, anxietate) etc.;
- capacitatea imaginativa si anticipativa, nevoia de a integra necunoscutul într-un univers cunoscut, de a transmite noutatea imediat.
Jean Delumeau explica psihologic zvonul prin credulitatea maselor [Jean Delumeau, Frica în Occident, vol.1, Ed. Meridiane, Bucuresti, 1986, p.291.]. Zvonurile analizate de acest autor se brodau pe doua elemente: frica si gândirea magica. Frica, emotia absolut fireasca, ne face uneori sa vedem primejdia mai mare decât este ea în realitate. Anxietatea patologica conduce la reactii dezaptative si se fondeaza pe situatii si elemente periculoase inexistente. Receptarea si retransmiterea continutului zvonului sunt potentate si de importanta pe care fiecare individ o acorda datelor vehiculate prin intermediul acestuia. În lipsa adevarului sau corespunzând pe de-a-ntregul realitatii, este suficient ca informatia sa se transmita fara încetare din om în om pentru ca zvonul sa-si realizeze circulatia dupa o logica proprie, în care distorsiunea informatiei este o conditie fundamentala pentru a se putea manifesta si actiona, pentru a se putea propaga.
Daca privim propagarea ca un fenomen obiectiv ce este un produs al comunicarii intragrupale si intergrupale, putem nuanta întelegerea factorilor care maresc posibilitatile de grupare, gradul de omogenitate si asezare spatiala, de coeziune spirituala si comunitate de interese si importanta temei, concordanta dintre continutul mesajului si motivatiile individuale si de grup. Cu cât e mai mare interesul mediu în cadrul colectivitatii cu atât cresc sansele de raspândire a zvonurilor. Pe timpul transmiterii zvonurilor, apare ca proces specific modificari si distorsiuni ale informatiei pe care le contine [Coord. Jean Niculescu - Psihicul si realitatea câmpului de lupta, Ed. Militara, Bucuresti, 1979, p.189.].

Distorsiuni ale informatiei specifice zvonului

Nivelarea. Reducerea sau amplificarea informatiei, facilitarea întelegerii si relatarii ei. Pe masura ce un zvon circula, el tinde sa devina mai scurt, mai concis, mai usor de înteles. Versiunile sugestive cuprind tot mai putine cuvinte si detalii. Reductia nu merge, însa, pâna la disparitia totala a mesajului. Efectele ei se produc dupa urmatoarele reguli:
- cu cât o povestire este mai scurta si mai concisa, cu atât are sansa sa fie reprodusa mai fidel;
- cu cât subiectul are mai putine detalii între care sa aleaga riscul distorsiunii ulterioare, scade;
- relatarea devine atât de scurta încât este memorata mecanic, lucru care confera si rapiditate circulatiei (asa se explica rapiditatea cu care circula din om în om) .
Accentuarea. Zvonul este supus si unui proces de accentuare, în sensul ca sunt retinute si produse selectiv un anumit numar limitat de detalii. Accentuarea este complementul inevitabil al reducerii. Una nu poate sa existe fara cealalta. În interiorul acestei tendinte se produc fenomene ca:
- sunt retinute cuvinte, imagini sau simboluri bizare sau frapante;
- adoptarea unei forme numerice, detaliile accentuate fiind multiplicate în povestire;
- plasarea desfasurarii evenimentului la timpul prezent; în general într-un cadru dinamic, spatio-temporal.
Asimilarea. Continutul zvonului este ajustat si în functie de atitudinile, aspiratiile si motivatiile transmutatorului, ale grupului din care acesta face parte. Acest proces evidentiaza capacitatea de ajustare conform predispozitiilor emotionale ale celor care raspândesc zvonul, ale intereselor lor, ale prejudecatilor individuale si de grup, asigurând, astfel, circulatia lui într-un mediu determinat si nu în oricare altul.
Aceste trei tendinte-reductia, accentuarea si asimilarea actioneaza simultan si reflecta un proces de subiectivare, care are ca rezultat deformatiile ce caracterizeaza zvonurile. Formulele introductive care netezesc lansarea zvonurilor - „se spune", „am aflat", „cica", „am auzit" - contin nemijlocit avertismentul adresat ascultatorului asupra acestor posibile erori.

Efecte individuale si colective ale propagarii si receptarii zvonului

Zvonurile pot fi spontane, generate de încercarile oamenilor de a-si explica evenimente, procese, fenomene despre care nu au date certe sau deliberate adica sunt concepute si lansate cu scopuri bine determinate de catre organele de specialitate, în scopul de a determina o anumita atitudine, comportare a unor indivizi sau grupuri umane. Elaborarea deliberata a zvonurilor, în cadrul conflictelor militare din secolul XX, au evidentiat preocuparea existenta în toate tarile de a organiza si instrui înca din timp de pace forte si organe specializate (cuprinzând politologi, psihologi, sociologi, lingvisti, etc.) care sa „construiasca" zvonuri ce ofera explicatii mistificate, dar cu un mare grad de credibilitate, în scopul influentarii fortelor armate adverse, a unor mari comunitati umane si chiar populatii.


Aparitia presei, apoi a radioului si în sfârsit explozia audiovizualului nu a fost însa de natura sa potoleasca zvonurile. În ciuda mijloacelor de comunicare în masa, publicul continua sa preia o parte a informatiei din gura-n gura. Expresia „din gura-n gura" defineste un mijloc de transmisie: conversatiile în doi, discutiile în grup, confidentele, discursurile solemne.


Obiectul zvonurilor, pornind de la aceste particularitati ale retransmiterii permanente, îl poate constitui scaderea eficientei, grupului caruia îi este destinat urmarind influentarea moralului si coeziunea acestuia. Pentru ca un zvon sa devina eficace, prin efectele individuale sau colective, este necesar a cunoaste anumite conditii ce realizeaza eficacitatea. Retinem dintre acestea:
- publicul este actor, informatia reprezentând o valoare, „aur curat" aceasta încearca astfel sa obtina cât mai multa informatie;
- starea de spirit a grupului si situatia psihologica a epocii accentueaza sau diminueaza;
- în cadrul grupului determina mobilizarea atentiei acestuia, care încearca sa reconstituie puzzle-ul alcatuit din crâmpeie de informatii;
- având uneori un sâmbure de adevar, este privit în totalitate exprimând adevarul;
- producând dezorganizarea functionarii psihicului individual si al comportamentului colectiv, zvonul produce panica generatoare de catastrofe;
- martorii unor evenimente raspund mai mult în functie de gradul de probabilitate a lucrurilor în functie de ceea ce observa. Unul dintre specialistii studiului minciunii G. Durandin [G. Durandin, Les rumeurs, multiplicat Lecons de psychologie sociale, Paris, l950.] analizând rezultatele unor experiente rezuma în felul urmator comportamentul:
1. martorii dau informatii false cu aceeasi siguranta cu care le dau pe cele corecte fiind în acelasi timp de buna credinta;
2. numai în mod cu totul exceptional se poate obtine o marturie în totalitate exacta;
3. de multe ori ceea ce declaram reflecta mai degraba automatismele gândirii noastre de gândire, decât ceea ce au vazut cu adevarat;
4. în consecinta, daca mai multe declaratii coincid, aceasta nu înseamna neaparat ca sunt adevarate. Asta înseamna pur si simplu, faptul ca mai multe persoane împartasesc aceleasi automatisme si aceleasi clisee mutuale, percepând faptele în acelasi fel si totusi eronat [I. Gritti-Elle, „Le rumeur”, Stanke, Ottawa, 1978.].
- nivelul capacitatii de procesare sociala a informatiei individuale sau colective duce la interpretarea gresita a unui mesaj, neîntelegere ce se poate accentua. Un caz celebru ilustreaza felul în care procesul neîntelegerii se poate repeta: în masura în care de fiecare data noul mesaj ramâne ambiguu, acesta permite o interpretare personala din partea fiecarui nou receptor. În cazul nostru, este vorba de transformarile suferite de un articol de presa în momentul reluarii lui de alte ziare [J.N. Kopferer, Op. cit., p.61-62.]. În timpul primului razboi mondial, un ziar german „Kolnische Zeitung" a fost primul care a anuntat caderea orasului Anvers. Titlul de pe prima pagina era: „La vestea caderii Anversului s-au tras clopotele". Pentru ca ziarul era german, se întelegea de la sine ca în Germania se trasesera clopotele în cinstea acestei victorii. Informatia a fost reluata de ziarul francez „Le Marin". Potrivit informatiilor din „Kolnische Zeitung", „preotii din Anvers au fost fortati sa traga clopotele dupa ce orasul a fost ocupat". stirea din „Le Marin" e preluata de „Trimes" la Londra: „Potrivit ziarului „Le Marin", via Koln, „preotii belgieni care au refuzat sa traga clopotele la caderea Anvers-ului au fost demisi din functie". A patra versiune se afla în „Corriere della Sera": Potrivit ziarului „Trimes", citând informatii din Koln, via Paris, „nefericitii preoti care au refuzat sa traga clopotele la caderea Anversului au fost condamnati la munca silnica". Ziarul „Le Marin" reia aceasta ultima informatie: Potrivit unei stiri din „Corriere della Serra", via Koln si Londra, se afirma ca „barbarii cuceritori ai Anvers-ului i-au pedepsit pe nefericitii preoti pentru refuzul lor eroic de a trage clopotele, spânzurându-i în clopote cu capul în jos, ca balante vii". Astfel, „Le Marin" a fost cel care a alimentat zvonul barbariei germane la Anvers. Trebuie sa remarcam mai multe lucruri: pe de o parte, daca distanta dintre prima si ultima versiune e apreciabila, trecerea de la o versiune la alta nu are nimic surprinzator. Se supune unei logici de clarificare a cuvintelor ambigue sau de percepere selectiva a lor. Pe de alta parte fiecare ziarist a introdus câte un element nou: dispunând de o informatie prea saraca, a încercat sa reconstituie un puzzle complet cu riscul de a inventa piesele ce lipseau. Aceste elemente reflecta starea de spirit a momentului: razboiul din 1914 devenise aproape un razboi sfânt. Franta avea sa-si ia revansa asupra germanilor, spalând rusinea înfrângerii din 1870 si eroismul era cu atât mai mare cu cât dusmanul era descris ca un barbar. Deformarea confirma cliseele ce se vehiculau despre nemti, justificând temerile latente ale populatiei;
- prin interventia mediilor de informare, publicul zvonurilor sporeste considerabil, nemaifiind strict local, ci international;
- raportarea permanenta la sistemul de referinta folosit de fiecare pentru a evalua o informatie;
- zvonul prezinta anumite strategii si filtre caracteristice specifice categoriilor socioprofesionale. În cadrul unei anchete întreprinse în U.R.S.S.[Bauer R.A., Gleicher D.B., Word of mouth communication in The Soviet Union, Public Opinion Quarterly 28, 1964, p.216-224.], în legatura cu credibilitatea zvonurilor, 95% dintre intelectuali, fata de 56% dintre taranii intervievati, au declarat ca zvonul e mai plauzibil decât informatia transmisa de mediile de informare oficiale. taranii acorda cea mai mica încredere zvonurilor, dar sunt cei care le folosesc cel mai mult. Pentru ei zvonul este un substitut al mediilor de informare oficiale, acestea fiindu-le mai putin accesibile. Dimpotriva, intelectualii beneficiaza pe scara larga de mediile de informare oficiale, dar au nevoie de un zvon pentru compensatie. Pentru ei, zvonul este un conectiv: permite decaderea inteligenta a informatiilor oficiale. Intelectualii au astfel si ei nevoie de zvonuri pentru a dobândi o perspectiva asupra mediilor de informare si pentru a dovedi ca nu se confunda cu publicul larg.
În concluzie, putem afirma ca zvonul nu este neaparat „fals", în schimb el este neaparat neoficial. El demonstreaza ca toate certitudinile sunt de natura sociala: este adevarat tot ceea ce grupul din care facem parte considera ca fiind adevarat.

Dezinformarea - definire, scop si obiective

În epoca noastra, dezinformarea este o problema la ordinea zilei. Acestui fenomen i-au fost consacrate mai multe lucrari, mai ales în strainatate. Ziarele, revistele, radioul si televiziunea fac tot mai multe referiri la faptul ca azi conceptul este folosit în acceptiuni diferite si ca este gresit calificata drept dezinformare orice lipsa, alterare sau manipulare a faptelor de catre mijloacele de informare în masa.


Întelegerea naturii si efectelor dezinformarii se poate realiza cunoscând perspectivele politice si strategice pe termen lung si mediu. Dezinformarea este întotdeauna deliberata, iar decizia de a recurge la ea releva o stare de spirit ale carei resorturi complexe nu pot fi deduse clar. Poate fi dictata de necesitate, având în vedere amploarea mizei si pericolul unei confruntari deschise, relevând astfel slabiciune sau frica. Poate fi, de asemenea, o actiune premeditata pentru a obtine succesul cu forte minime deoarece agresorul crede, pe buna dreptate, ca influentarea constiintelor este mai putin riscanta decât violenta fizica. Dezinformarea poate deveni însa o obisnuinta fatala pentru o societate care se vrea închisa, secreta si care astfel poate pierde contactul cu realitatea. Dezinformarea punctuala poate oferi un avantaj imediat uneori decisiv într-o confruntare favorabila. Când se desfasoara permanent si sistematic ea devine o redutabila forta de distrugere, care nu-l scuteste pe cel ce a initiat-o de efecte nebanuite de retorsiune. Dezinformarea interzice prin natura sa orice schimb interuman, deoarece este un act antisocial.


Nu este deloc simplu de a defini dezinformarea, termen nu întotdeauna folosit corect si cu discernamânt. Dezinformarea este o arma cu tehnici si metode specifice, însa si o stare de spirit rezultata din adaugarea dimensiunii ideologice de „razboi total", pe care Ludendorf o definea ca fiind extinderea luptei la nivelul întregii activitati sociale, atât militare cât si economice. Se pot da o multitudine de exemple de adevarate operatiuni de razboi derulate exclusiv prin mijlocirea informatiilor, însa nu exista nici macar un singur conflict politic, economic sau militar care sa nu fi facut apel la propaganda în mod deschis sau pe ascuns, la intoxicarea sau la tentative de influentare a moralului si deciziilor adversarului prin înselaciune, amagire, diversiune sau intimidare si în acest caz si în celalalt este, bineînteles, vorba de lupta.


Dezinformarea este considerata astazi un fel de mesaj, mai mult sau mai putin explicit, un fel de comunicare de tip special între dezinformator si tinta sa. Poate lua forma unei declaratii, unui gest semnificativ sau adoptarii unei anumite atitudini. Pentru a se numi dezinformare trebuie sa existe alegerea deliberata, intentia de manipulare sau exercitare a influentei. Mesajul nu este decât unealta cu care se cauta ca un subiect selectionat sa actioneze în sensul dorit. Se dezinformeaza mai putin pentru a convinge, cât pentru a conduce câtre un tel care, de regula, este ascuns. Se actioneaza pentru a forta alegerea unei anumite directii de catre o persoana sau grup, fara însa sa li se permita libera apreciere. Putem considera ca dezinformarea este forma psihologica a subversiunii. Ea vizeaza destabilizarea unui grup, stat sau societati, subminarea capacitatii sale de rezistenta, fara a fi necesara punerea în actiune a fortelor armate; cel mult pregatirea conditiilor pentru intrarea acestora în actiune si aceasta numai daca actiunea militara se dovedeste a fi absolut necesara. Caci cele doua forme de lupta, cea fizica si cea psihica, se completeaza reciproc ceea ce permite o anumita variatie a nivelului de violenta în functie de conditiile concrete.


Arma sau stare psihica, dezinformarea este obiectul unor multiple abordari, în care gasim implicata subiectivitatea fiecaruia. Termenul în sine este de data recenta, începându-si „cariera” în mediul sovietic înca din anii 1920. Dezinformarea desemna un arsenal de mijloace cunoscute sau oculte destinate influentarii guvernelor straine, discreditarii opozantilor politici, în special emigranti, subminarii încrederii între aliatii ostili Uniunii Sovietice, falsificarii aprecierilor adversarilor privind realitatea. Lenin da un nou impuls noului procedeu. Dzerjinski, definea fara greutate un sistem de arme destinat compensarii inferioritatii fortelor armate sovietice. Înca din 1917 el scria: „Comunistii trebuie sa fie pregatiti sa foloseasca la nevoie tot felul de siretlicuri, planuri si stratageme ilegale, sa nege si sa ascunda adevarul. Cuvintele mele erau alese în asa fel încât sa provoace ura si confuzia, nu pentru a convinge adversarul ci pentru a-l disloca nu pentru a-i îndrepta greselile ci pentru a-l distruge, maturându-i structurile de pe suprafata pamântului"[Barron John, K.G.B., Elsevier - Sequoia, 1975.]. Acelasi autor în lucrarea „Ancheta asupra KGB" defineste dezinformarea ca fiind „propagarea constienta si deliberata a faptelor si opiniilor eronate". G. Veraldi în prefata lucrarii lui Pietre Nord îi indica scopul printr-o exprimare deosebit de semnificativa: „Crearea unei realitati false atât de convingatoare încât adversarul sa o considere justa"[Nord Pierre, L'intoxication, Livre de poche, 1971.].


L. Batman, specialist ceh în dezinformare, arata ca aceasta constituie una din aspectele masurilor active si cuprinde: scaparea organizata a informatiilor false; propaganda neagra (aceea care îsi ascunde originea), desfasurate pentru slabirea inamicului din interior. Accentul este pus pe ansamblul mijloacelor utilizate însa cu predilectie pe ascundere, disimulare si actiune din interior. Academia Franceza propune urmatoarea definitie: „Actiune intermitenta sau continua - prin folosirea oricarui mijloc ce consta în eroarea unui adversar sau în favorizarea subversiunii în rândurile acestuia în scopul de a-l slabi".


În concluzie, dezinformarea poate fi definita ca ansamblul formelor, metodelor, procedeelor prin care se urmareste schimbarea dirijata a comportamentului individual si grupal în scopul controlarii si directionarii acestuia, prin inducerea unei realitati false, pentru a diminua si slabi capacitatea obiectiva de raportare la realitate.


Scopul dezinformarii îl constituie finalizarea unor actiuni ce vizeaza realizarea unor proiecte de natura politica, militara, culturala, religioasa, diplomatica hotarâte de organul investit cu putere în conducerea domeniului respectiv, care determina în special repartizarea diferitelor mijloace avute la dispozitie:
- contacte prin negociatori;
- campanii de presa;
- demonstratii de forta militara;
- presiuni economice,
- manipularea constiintelor.


Aportul ce va reveni dezinformarii va fi decis în cadrul general al actiunii si printr-o preocupare foarte atenta acordata unei coordonari perfecte a actiunilor complementare întreprinse. În cadrul ansamblului, dezinformarea are o structura proprie permanenta sau temporara, cu responsabilitati, mijloace si misiuni proprii însa întotdeauna subordonate scopului fixat.


Conducerea operatiunilor stabileste dezinformarii obiectivele, respectiv, opiniile, atitudinile sau comportamentele pe care ea este însarcinata sa le determine la tintele destinate atacului. În cadrul general, chiar daca pot fi reunite procedee având si obiective intermediare, conceptia si conducerea actiunilor de dezinformare trebuie sa ramâna centralizate. Nu poate fi lasat la îndemâna oricarui executant dreptul de a decide în domeniul sau, deoarece acest fapt poate antrena efecte contrare celor urmarite. Dezinformarea ca arma îsi ascunde cu grija originea si îsi camufleaza intentia de transformare a tintei într-un obiect manipulat, refuzându-i dreptul la trasaturi si comportamente specifice. Este relevanta pentru întelegerea particularitatilor dezinformarii si prezentarea unor tipuri clasice de dezinformare:
Ascunderea unei actiuni. Este una dintre modalitatile cele mai comune, prin care se urmareste continuarea unei perceptii false a realitatii sau de a crea în cele mai mici amanunte o realitate falsa. Acest mod de folosire a dezinformarii, „deceptiongame" cum îl numesc anglo-saxonii, se înrudeste cu camuflajul si diversiunea prin punerea în joc a unei diversitati de mijloace cuprinzând obiecte false, deplasari false, trafic radio fals, informatii false. Exista o multitudine de exemple de acest fel de actiuni, mai ales în timp de razboi. Una este foarte bine cunoscuta: actiunea aparuta sub numele de „Omul care nu a existat niciodata". Scopul acestei actiuni a fost de a ascunde zona prevazuta pentru debarcarea aliatilor în Europa, dupa recucerirea Africii de Nord, în iulie 1943. Actiunea prevedea deturnarea atentiei germanilor de la Sicilia, furnizându-le, prin mijlocirea unui canal credibil, informatii eronate care sa-i faca sa traga concluzia ca viitoarea debarcare se va efectua în Sardinia sau în Grecia. Serviciile secrete britanice au abandonat în largul coastelor spaniole cadavrul unui fals ofiter de stat-major care avea prinsa cu un lant de încheietura mâinii o mapa continând documente false, sau mai bine zis fanteziste, întocmite însa în mod autentic de înalte personalitati militare, care acceptasera complicitatea la mistificare. Actiunea a înregistrat un succes deplin. Au favorizat aceasta operatiune minutiozitatea pregatirii, ambianta psihologica în cadrul careia s-a desfasurat si o profunda remaniere desfasurata în acea perioada în cadrul conducerii Abwehrului ceea ce a împiedicat de buna seama o analiza critica a documentelor falsificate.


Discreditarea unei personalitati. Pentru discreditarea unei persoane, a unei organizatii sau a unor grupuri se porneste de la luarea în considerare a unei maxime populare întelepte care afirma ca „de unde nu e foc nu iese fum", folosindu-se în acest scop metode ca: zvonul, insinuarile, campania de denigrare, folosind interpretari tendentioase ori documente falsificate. Un exemplu edificator îl constituie „afacerea Tuhacevski" (1937), la care participau mai multi actori si care se desfasura pe mai multe etape. Cei trei protagonisti ai afacerii, Salin, Heydrich si Skobalin au actionat în aceasta afacere determinati atât de motive personale cât si de obiective politice. Se construieste un scenariu pe baza de informatii si zvonuri, prin care maresalul Tuhacevski, fost ofiter tarist, comandant cu o mare influenta în rândurile Armatei Rosii, este prezentat ca fiind un vechi agent al serviciilor secrete ale Reichswehrului si ca se pregateste un pretins complot al generalilor rusi si germani, toate cuprinse într-un voluminos dosar. Este greu de apreciat pâna la ce punct Salin a fost înselat. Totusi, acest dosar a constituit punctul de plecare a marii epurari din cadrul Armatei Rosii (1937-1938) care va afecta, incredibil, 90% din generali, 80% din colonei si aproape 50% din ofiterii cu pregatire militara sau tehnica superioara.


Crearea neîntelegerilor dintre natiuni. Uneori prin dezinformare se împiedica o apropiere, se dizolva o alianta, se urmareste sa se anihileze influenta pe care o mare putere o exercita într-un stat oarecare, obtinerea unei rupturi ireversibile. Este cunoscuta operatia afacerea Palmer din Indonezia (1964), care a constituit un remarcabil succes pe plan tehnic însa cu consecinte finale catastrofale. Terenul de desfasurare a fost foarte bine ales, Indonezia era condusa de presedintele Sukarno, ce se voia unul dintre cei mai înflacarati purtatori de cuvânt ai lumii a treia împotriva capitalismului si neocolonialismului, si care se gasea în conflict cu statul vecin Malaysia. Actiunea este declansata de cehi si urmarea perturbarea relatiilor americano-indoneziene. Prin intrarea pe rând în actiune a unei modalitati specifice dezinformarii, se insinueaza ca W. Palmer, care asigura de 20 de ani importul de filme americane în Indonezia este o înalta oficialitate CIA. Pentru aceasta se folosesc drept canale de informatii: ambasadorul indonezian în Olanda, care lucra pentru cehi, articole împotriva lui Palmer aparute în Ceylon si Singapore si atacuri ale studentilor împotriva institutiilor culturale americane. Agitatia antioccidentala întarita si prin programele unor posturi de radio est-europene (din URSS si Cehoslovacia), împinge partidul comunist la insurectia din 1965 la sugestia comunistilor chinezi. Reprimarea a fost dramatica: peste 500.000 de comunisti si simpatizanti sunt masacrati. Abia peste 20 de ani partidul comunist indonezian îsi va regasi o mica parte din influenta sa de alta data.


Captarea încrederii unui factor de decizie. Exista cel putin doua modalitati de a actiona asupra unei personalitati sau asupra unui grup mic decizional prin intermediul liderului sau. Se poate încerca, adesea dupa o pregatire care dureaza ani, infiltrarea unui agent în anturajul unui factor de decizie sau instalarea lui într-un post ce incumba o mare responsabilitate pentru ca apoi influenta acestuia sa serveasca la reorientarea deciziilor. Se cunosc numeroase exemple reliefând aceasta modalitate care îi întrebuinteaza pe agentii acoperiti ai serviciilor de informatii. Semnificativa pentru aceasta modalitate a dezinformarii afacerea Guillaume. Serviciile secrete ale R.D. Germania au reusit sa infiltreze pe unul dintre agentii lor în rândurile celor mai apropiati colaboratori ai cancelarului R.F. Germania. În momentul în care a fost demascat, cancelarul Brandy a fost nevoit sa demisioneze si a fost ales noul cancelar H. Kohl.


Protectia împotriva zvonurilor si dezinformarii ca forme dintre cele mai periculoase ale agresiunii psihologice este o problema a tuturor sau mai bine zis, a fiecaruia dintre noi. Protejarea împotriva minciunii este, înainte de toate, o problema de vointa individuala. Este nevoie ca institutiile si organizatiile care au responsabilitati în domeniul asigurarii psihologice si a securitatii nationale în general, sa actioneze într-o asemenea maniera încât sa promoveze valorile nationale si militare, sa le asigure stabilitatea la orice încercari ce urmaresc diminuarea semnificatiei sau chiar schimbarea acestora.









***





BIBLIOGRAFIE


1. Barron John, K.G.B., Elsevier - Sequoia, 1975.
2. Bauer R.A., Gleicher D.B., Word of mouth communication in The Soviet Union, Public Opinion Quarterly 28, 1964.
3. Col. Remus Macovei, cpt. Marius Gheorghescu, sapte reguli de combatere a zvonurilor, SMM, nr. 4/2001.
4. Colectiv - Istoria militara a poporului român, vol. I, Ed. Militara, Bucuresti, 1984.
5. Colectiv, Psihicul si realitatea câmpului de lupta, Ed. Militara, Bucuresti, 1979.
6. Coord. Jean Niculescu - Psihicul si realitatea câmpului de lupta, Ed. Militara, Bucuresti, 1979.
7. Cosma, M., Protectia psihologica în actiunile militare, Note de curs, Ed. Academiei Fortelor Terestre, Sibiu, 2000.
8. D.A. Volkogonov, Psihologhiceskaia voina, Moskva, Voennoe izdatelstvo Ministerstva Oboroni S.S.S.R., 1983.
9. G. Durandin, Les rumeurs, multiplicat Lecons de psychologie sociale, Paris, l950.
10. I.Gritti-Elle, „Le rumeur”, Stanke, Ottawa, 1978.
11. Învataturile lui Neagoe Basarab catre fiul sau Theodosie, Ed. Minerva, Bucuresti, 1970.
12. J.N. Kopferer, Op. cit..
13. Jean Delumeau, Frica în Occident, vol.1, Ed. Meridiane, Bucuresti, 1986.
14. Jean-Noel Kapferer, Zvonurile, Ed. Humanitas, Bucuresti, 1993.
15. Lt. col. Constantin Hariuc, Protectia împotriva agresiunii psihologice, Ed. Militara, Bucuresti, 1994
16. Maurice Megret, La guerre psichologique, Press Universitaires, Press Universitaires de Frances, Paris, 1960.
17. Maurice Olender - "La Rumeur", Apud Jean-Noel Kapferer, Zvonurile, Ed. Humanitas, Bucuresti, 1993.
18. Nicollo Machiavelli, Principele, Ed. stiintifica, Bucuresti, l980.
19. Nord Pierre, L'intoxication, Livre de poche, 1971.
20. P. Watzlawik si colab. Un logique de la communication, Editions du seuil, Paris 1972.
21. Sextus Iulius Frontius, Stratagemata, Apud Actiuni psihologice în confruntarile militare contemporane, Ed. Stiintifica, Bucuresti, 1980.
22. Studii social-politice asupra fenomenului militar contemporan, vol.3, Ed. Militara, Bucuresti, 1974.
23. Sun-Tzu, Arta razboiului, Ed. Militara, Bucuresti, 1976.
24. Tamotsu Shibutani-Improvised News, A Sociological Study of Rumor, The Bobb-Merril Company, Inc., New York, 1966.
25. Xenofon, Viata lui Cyrus cel Batrân, întemeietorul statului persan, Ed. stiintifica, Bucuresti, 1967.

Ascultare, cui?

Nicolae Zeriu

De la cei mai de jos functionari ai statului, pana la mass-media care ne-arata zilnic ce ponoase trag cei care nu-i dau ascultatre, suntem indemnati sa ne supunem si sa fim cuminti, daca nu vrem sa ne atragem un control, o amenda, o ancheta penala, sau chiar ani grei, in puscarie.

Fireste, toate aceste amenintari sunt indreptate impotriva noastra, a oamenilor obisnuiti, care nu avem averi de milioane de euro, apartenenta la vre-o loja oculta satanica sau la serviciile secrete si influenta politica pe care acestea le confera, intr-un sistem nereprezentativ si corupt.

Suntem fortati sa jucam un joc ale carui reguli strambe sunt indreptate impotriva noastra, “facand frumos” unor mici si mai mari ticalosi, de dragul de-a ne intoarce acasa in sanul familei, pentru a-i injura la un pahar, pe cei care ne fac viata amara.

Suntem dispusi sa toleram incalcari si abuzuri intolerabile, pentru a ne conforma idioatei si ticaloasei expresii: “capul plecat, sabia nu-l taie”.


Astfel, rabdam cozi pentru a plati taxe oneroase, ghisee la care ne inclinam din mijloc, oameni ai legii a caror singura lege este faradelegea, aratand respect cel putin pe fata unor lichele securiste si progeniturilor lor, indivizi a caror unica pretentie la respectabilitate o constituie largimea pungii, inaltimea vilei si latimea limuzinelor din goana carora ne stropesc, sau calca.

Acestia sunt cei care, in loc de a tremura de frica noastra, asa cum au facut-o in ‘89-’90, uitand de-atunci de ea, au acumulat prin manipulare, jaf si vanzarea averii nationale, adevarate comori. Prin controlul pozitiilor cheie, ei se asigura ca tot ce misca-n tara asta, se face daca nu in folosul lor vadit, cel putin astfel incat sa nu ii deranjeze. A venit vremea sa le fie iarasi frica.

In fond, nu noi le datoram ascultare celor ale caror salarii le platim, ci invers.

Intr-un interval de timp neasteptat de scurt, servitorul public face iarasi pe seful cu stapanii sai, mai arogant si dispretuitor decat ii sade bine chiar si unui stapan adevarat.

La nivelul de sus, ne tradeaza unui imperiu strain si ostil, la cel mijlociu, fac temenele celor mai mari, pe cand celor de jos, nu le ramane decat sa le slujeasca, asuprindu-ne pe noi.

In fond, ce poate fi mai important, decat pastrarea serviciului, chiar si asa ingrat cum este?

In tot acest timp, suntem bombardati intr-o adevarata campanie de denigrare a tot ceea ce ne face pe noi Romani, cu initiative si diatribe virulente lansate impotriva Celui Caruia Ii datoram intreaga noastra ascultare si a slujitorilor Lui.

De la campania impotriva icoanelor in scoli, la neincetatele atacuri ale unui CNSAS devenit politie politica, la veritabilele linsaje mediatice pe care niste proteveuri si antene impanzite cu alogeni le-au lansat impotriva Bisericii noastre strabune, cu toate traditiile ei minunate.

Cand ati urmarit ultima oara o “stire”, in care un mare hram sa nu fi fost raportat ca o “imbulzeala” a unor superstitiosi ridicoli? Cand ati vazut un credincios cult, inteligent si bine imbracat, intervievat la fata locului? Nu-i vaneaza cumva reporterii pe cei care avand credinta curata, nu o pot exprima in chip coerent?

De ce se infig camerele de luat vederi si frumuselele, dar nestiutoarele reporterite, numai ca sa prezinte multimile binecredinciosilor ca gloate necivilizate, cuviosenia fata de sfinti si moastele lor, ca obscurantism si asteptarile la aghiazma mare si agapa frateasca de la sfarsit, ca o adunatura care da din coate ca sa ajunga ?

I-ar duce capul pe unii botezati in credinta sa faca asta, daca nu li s-ar impune de undeva, de sus?

Printr-un conglomerat de televiziuni, ziare si posturi radio, a caror adevarati stapani se afla inafara, liantul natiunii noastre este diluat, esenta noastra otravita, iar fiinta Romanului indepartata de adevarul care l-a creat.

Cum se compara “Eu sunt calea, adevarul si viata” cu “valorile UE, alianta NATO, si spatiul Schengen”?

Cum se face ca pentru a le dobandi pe astea din urma, suntem fortati sa renuntam la Cel dintai?

De cand au devenit guvernantii nostri, niste lachei ai unora care ne vrajmasesc de moarte, in loc de a ne reprezenta pe noi - De ce ii toleram?

Cand cei care pretind ca ne reprezinta, s-au dus cu arme si bagaje, la dusmanii nostri, cui se cuvine sa dam ascultare? Cand legile pamantesti sunt date de un parlament pus pe capatuiala, semnate de un presedinte tradator si aplicate de niste functionari corupti, se cade oare sa ne conformam, sau firesc ar fi sa le comparam legilor ceresti, respingandu-le pe cele care nu sunt modelate dupa ele?

Datoram noi supunere unor nemernici care ne tradeaza, sfideaza si batjocoresc, sau Celui care ne-a facut, ne iubeste si ne doreste intru imparatia Lui?

Normal ar fi ca cei pe care ii alegem, sa oglindeasca poporul care i-a ales, dar anormalul a devenit noua stare de lucruri, pe care noi o acceptam, din inertie si indiferenta.

Daca nu vrem sa devenim un biet ingredient in supa scarboasa a globalizarii masonice, este imperativ sa ne regasim carma si impreuna cu ea, carmaciul.

Mesajul este scris in inimile fiecaruia dintre noi, cei ce-am fost botezati in numele Lui.

De ce-am permite ca el sa fie sters, de niste lozinci ordinare, scornite de unii care urandu-L pe El, ne urasc si pe noi, fiii Lui?

Nu avem noi mai multa minte de-atat? S-au ispravit barbatii care sa-si apere neamul cu sabia si s-au istovit femeile lor intr-atat, de nu mai pot da nastere pruncilor, pe care sa-si bazeze neamul si familia, viitorul?

Au devenit puii de vulturi niste ciori nenorocite, numai prin repetitia unor mesaje otravite, scrise-n limba noastra?

“Acum ori niciodata, croieste-ti alta soarta, la care sa se-nchine, barbarii tai dusmani”.

(preluat de pe altermedia)

Coca-Cola si alte produse ale industriei ... alimentare.

n-am auzit inca sa fie cineva obligat sa consume produsele toxice ale corporatiilor americane. Daca nu vedeti reteaua, vedeti doar cazuri izolate nu veti putea face nimic.

Voi aveti puterea dar nu stiti sa o apelati !!!

Loviti unde ii doare cel mai tare: $$$$$$$

si vor pleca!

inainte de pustii totul.

Irigatii cu materii cenusie

adevarat d-le Rapcea, in occident se stie de zeci de ani de zile dar nu se poate schimba raportul de forte. De ce nu s-au mobilizat mai mult de 1000 de oameni? Pentru ca nu cred. Pentru ca in fiecare zi sint demonstratii de protest iar omul de rind s-a obisnuit (asa e in democratie) cu protestele. Protestul s-a bagatelizat iar atitudinea civica este compromisa si bascalita de massmedia. Dar cind vor incepe sa creada va fi prea tirziu. Nu stiu daca va fi august 2009 nimeni nu poate sa stie exact cind vorbim la scara mondiala sint mii de factori asa ca sa nu ne hazardam. Dar cert este ceea ce fiecare poate sa vada si sa intuiasca ceea ce se pregateste, nu numai pentru romani ci intrega umanitate. Umanitatea nu este pregatita pentru ce va urma iar iesitul in strada nu va face decit sa arunce blamul asupra unor bieti oameni care au fost inaintea timpurilor. Credeti ca se vor apuca de munca in aceste 4 luni daca n-au facut-o de 30 de ani decind au inceput sa se scrie mii de carti care au avertizat ca nu sintem pregatiti sa ne sustinem, ma refer la 6 bil. de suflete? Am aratat noi romanii acum in ultimul ceas ca putem sa facem diferenta fata de occident si sa nu mai repetam greselile lor? Nici vorba. Inca se vorbeste de irigatii in Romania si de agricultura macro !!!

RFID on SALE in Romania

este adevarat ca in "occident" sint oponenti, ca tehnologia RFID si alte mijloace de supraveghere si control nu sint "bine vazute". Asta ca sa dea impresia celor ce nu sint in occident ca occidentul ar fi foarte sensibil la "libertatile" lui fundamentale. Propaganda ieftina americana! Cei care sint sensibili si se opun sint o mina de oamenii care isi cistiga piinea din aceasta opozitie. Ceilalti habar nu au si nici nu le pasa de nimic pentru ca nu au cum sa se impotriveasca. Asa ca s-au obisnuit sa accepte totul fara nici o opozitie nici macar in cercuri restrinse unde este plind de informatori. Nu politici, ci economici. Eu am vazut implementate coduri pe uniforme, sisteme de supraveghere pe masini, sisteme de supraveghere (video surveilance) si altele si atita timp cit esti angajat si pe teritoriul exploatatorului trebuie sa accepti sau esti L-i-b-e-r ! Nu vei gasi un avocat care sa lupte cu o armata de avocati si un sistem sponzorizat de corporatie. Nu de sperieturi avem nevoie ci de solutii. Orasele "viitorului" erau prezente in operele soimilor patriei. Hai sa fim seriosi...

Earthquake - Hawaian solution

Cutemurul. Ultima soluţie. Şi Bucureştiul rămâne curat. Nu mai trebuie planuri, bugete.Pensiile vor scădea. Salariile de asemenea. Adevărată afacere pentru neocapitaliştii români- aceasta este una din speranţele lor.
Săracii creştini... capitalişti. Iehova le va ajuta să aibe succesuri şi vor face progresuri. Tata succesurilor şi progresurilor nu păţeşte nimic şi nici domnii lui tovarăşi pentru că şi-au făcut case separate. Poporul va fugi din capitală lăsându-le terenurile pentru dughene, bănci, şi bordele mascate.

nota 10!
nu e nimic nou. Ei cistiga asa cum am mai spus la doua miini. Ceea ce spui tu este cunoscut aici demult sub numele de shock doctrine. Poate ma repet am mai spus pe undeva recomand spre consultare Naomi Klein: Shock doctrine: The rise of disaster capitalism. Au inceput in Asia cu Tsunami din 2005, in Iraq 2003, in New Orleans cu Katrina. Sa nu mai vorbesc de privatizarea health care, education, water, energia si transporturi. Care numai dupa citiva ani de management privat sint aduse in pragul falimentului. Oservati ce se intimpla azi in lumea capitalista! Teoria este pusa in aplicare dar nu inseamna ca si reuseste. Unde nu au reusit datorita opozitiei publice, au lasat natura si haosul sa intervina. Asa vreti sa ajungeti?

Civil disobedience

nota 10! nu spune inca ca nu au reusit sa distruga prin razboi civil. Abia au inceput! Marea parte a poporului roman este de partea imperialismului american. Ei sint corupti de straini si-au vandut terenurile, pun la dispozitia strainului pamintul stramosesc, rudele mele, neamurile mele din Romania. Ei se vand firmelor straine. Daca statul nu poate concesina domeniul public atunci proprietarul roman permite americanului sa-si dezvolte afacerea pe bucata lui de pamint. De ce fac asta? Pentru ca noi nu le-am oferit alta solutie. Pentru ca solutia noastra este munca cinstita si nu comertul jidanesc! Pentru ca ei au vazut ca se poate fura si mintii sub acoperirea autoritatilor corupte si vandute imperialistilor. Au vazut pe alti cum s-au capatuit si acum vor si ei la fel. Si se POATE! Pentru ca americanul ca sa conduca trebuie sa corupa, sa distruga ordinea pentru ca apoi sa poata sa instaureze el controlul si "democratia". Daca poporul roman ar fi fost curat nu putea sa il domine si sa-l cumpere. Dar sint multe cozi de topor. Asa au facut de 200 de ani de la natiunile de indieni pe care iau corupt cu alcool, zaharelu, blonde atunci cind nu au mai reusit cu arme si patogeni (see steel and germs) pina la america centrala si south america, asia si mai nou europa de este. Au reusit printr-o multitidine de metode, putini au fost care si-au recistigat independenta de sub licheaua americana occidentala.

BOR

de ce asteptati de la BOR sa faca ce voi stiti ca nu vor face? Veti fi satisfacuti cind peste 2 ani totalitarismul va fi instaurat complet? Nu ei vor suferii cel mai mult ci tot voi. Ei au scuza intodeuna ca daca ar fi mai transanti ar atrage institutia spre distrugere si undeva poate au dreptate. Fiti voi flacara iar ei (BOR) vor fi lumina care va va calauzi. Altfel facem servicul strainilor si ne distrugem singuri ceea ce avem mai sfint.

Oamenii care tund iarba

se vede ca evanghelismul sectant occidental patrunde cu viclenie pe acest portal. Bucurati-va fratii ortodocsi romani, occidentul depravat si corupt este in agonie. Falsa lor credinta in Hristos este credinta in $$$. Asta este religia lor adevarata iar acum institutiile lor se clatina. Ei fug acum si cauta adapost si la romani.
Noi stim cine sint ei chiar daca vin in blana de oaie.

Ei sint criminalii umanitatii ei au secatuit si otravit pamintul, aerul si apele.

Ei sint oamenii care tund iarba.

Ei sint cei care va vor binele atunci cind nu aveti nevoie decit de binecuvintarea Domnului.

Smoke and mirrors

cum sa se pregateasca? Sa ridice premiile decernate de jidanime. Sint primii la toate relele (sa ma scuze Gilda ca nu dau definitia) sint progresisti si modernisti ca sa arate ca ei nu sint chiar asa de innapoiati. Tema fiindu-le ca vor pierde investitorii si oportunitatile de imbogatire peste noapte scursurile tarii accepta orice. Isi bat joc de ce avem mai sfint pentru ca stiu ca sintem crestini si vom intoarce obrazul celalalt si ne vom ruga pentru ei asa cum unii pe aici dau solutia magica. Gilda ti-as arata eu ce insemna limbaj pervers dar trebuie sa respect regulile AM.Zob, nu generaliza, nu toti crestinii romanii servesc Israelul la fel cum nu toti evreii sint jidani. Ai dreptate insa trebuie separate apele.

American Raj

puteti sa adaugati la bibliografie si American Raj a lui Eric S. Margolis. Sint putine natiuni care au rezistat ciumei jidanesti si masinii de razboi americane, fie ca e vorba de masina propagandistica holiudiana cu batjocura lor diver-sionista, fie ca e vorba de sacalii economici, fie ca e vorba de sectanii care cu viclenie intra in sufletul poporului confuzat si haituit. Romania a fost printre ele dar a ales intr-un moment intunecat, de ratacire mina stinga a diavolului atunci cind de fapt diavolul ne tinea in brate. Ne-am intors 100 de ani inapoi !!! Sintem in vremea Junglei lui Upton Sinclair. Cine nu traieste in occident nu intelege nimic din ce este America. Asa este d-le Spinu, nu vedem dezastrul in care se afla tara pentru ca romanul se uita la TV si nu-i pasa. Iar cind ii vine si lui rindul e prea tirziu. Mult prea tirziu !!!

Parzitii

nu toti cetatenii trebuie sa se astepte la ostilitati. Aparatul represiv si pupuncuristii sint si ei tot cetatenii Romaniei ei sint cei care pastreaza ordinea si linistea cetateanului (a lor insisi). Atita timp cit numarul acestora este mai mare atunci balanta se va inclina spre ei. Ei vor apara valorile democratiei si linsistea cetatenilor fideli (epurare etnica) in timp ce pentru ceilalti se vor chema ostiliati. Cu cit numarul si vocea celor nemultumiti vor creste cu atit represiunile vor fi mai justificabile. Cu atit mai mult ei vor creea pozitii noi in aparatul de represiune si cistiga putere pentru ca ei sint “suportati” financiar de … chiar victimele lor. Ei pot sa faca anumite lucruri sub acoperirea legii pe care voi nu puteti. Dar puteti sa vorbiti liber despre inmultirea magnoliilor, imblinzirea puilor de cirtita, puteti, sa-l injurati pe presedinte si alesii vostrii ca sa se vada (chiar si la TV) cit de permisiv este regimul (democratic binenteles) cu cei care nu impartasesc aceleasi idei cu ei.Da, Judex, tara tot asa va ramane daca voi vreti sa ramina asa. Iar ca unii vor se inteleaga ca numai in Romania este asa de rau, nu este decit infatuarea imbecila a celui ce nu a depasit granitele mentale ale cartierului. Daca tu imi dai exemplu o tara unde fortele politienesti sint in descrestere si apara oamenii de rind, cei lipsiti de resurse si nu linistea si bogatia conducatorilor si acolitilor lor atunci mai vorbim. Sistemul actual (actual nu insemna neaparat nou, a mai fost, actorii/spectatorii sint noi) a fost creeat ca sa produca discrepante, concurenta, dezordine organizata pina la iminentul haos chiar mult temutul anarhism (apogeul raului nu???) pentru a tine in viata parazitii.

Din ciclul amintit

nu repetati decit anii 60, 70 din occident. Unde a ajuns occidentul acum? Ei se bucura ca voi se protestati, sa iesiti in strada sa fie chiar si tulburari (ei sint protejati) vor avea de lucru. Iar ceea ce vor sa faca vor face acum sau mai tirziu. Parazitii societatii cistiga de pe urma voastra in acest sistem. Nu faceti decit sa fiti analizati in sedinte si data viitoare vor veni mai puternici in timp ce voi veti fi tot mai putini si demoralizati. Solutia este alta! Gasiti-o daca vreti sa scrieti istoria daca nu veti fi istorie pentru altii.

Energia maro

masina aia de manipulare nu e sustinuta de forte oculte ci de voi. Ca vreti voi sa fie mai misterios ca sa va ascundeti in fata neputintei asta e altceva. Ca sa aveti independeta politica trebuie sa aveti independenta economica financiara, trebuie sa aveti independenta energetica. Iar romanul sub asaltul mediatic s-a trezit consumator peste noapte, s-a occidentalizat, crede ca bunastarea lui materiala va fi nefinita. Ori asa ceva nu se va intimpla. Lasati politica in mina parazitilor si incepeti sa fiti independeti energetic lasati-i pe ei sa dea cite legi vor pentru "binele" nostru.

Un roman treaz

Sa fie clar ca politicienii nostrii precum si reprezentantii nostrii in organisme internationale nu sunt alceva decat niste ticalosi ordinari, unelte in mana ocultei internationale, care nu ne reprezinta pe noi ci pe stapanii lor de la tel aviv si uasinton. noii stapani ai lumii finanteaza si promoveaza hotia, depravarea, decaderea morala a cetatenilor planetei si mai ales a crestinilor. Reprezentantii nostrii la onu era normal sa voteze pt. depravare alaturi de israel si statele unite. Ca doar ei sunt niste slugi de cea mai joasa speta si asta stiu sa faca, sa joace dupa cum le canta stapanii. Scopul acestor stapani ai lumii este acela de a demonstra ca cetatenii planetei si mai ales crestinii nu sunt altceva decat o masa de decazuti si depravati ce in final vor fi tratati ca atare, prin forta si teroare ca pe animale. Acolo vor sa ne aduca. Toate astea completatea cu problema falsa, indusa de ei a terorimului international. Si cand vor crea aceste conditii, vor instaura un regim dictatorial spunandu-ne ca este ultima solutie de salvare a planetei. De fapt scopul lor final este acela de a acapara puterea politica, economica, militara, finantele, resursele minerale, etc. la nivel global.
in sfirsit avem un roman care s-a desteptat . Cit va mai trebui pina sa si actionezi?
da-mi voie gruia numai o rectificare:
cetatenii planetei, dar nu in totalitate, pentru ca foarte multi au iesit din sistem dar binenteles ca sub controlul “democratiei” nu se va stii curind de ei pentru ca nu au “mijloace” democratice prin care sa se faca auziti.
iar crestinii pe linga ce spui tu eu as adauga in plus o masa usor manipulabila, infirorator de dezinformata, lipsita de resurse, planificat dezorientata (cum frumos spun ei creative destruction) pe care papusarii nu pot sa se abtina sa nu o utilizeze.
In rest ce sa mai spun ref la articol ca urmeaza o lege (poate este deja dar inca nu a inceput persecutia) prin care sa se interzica ca si aici in “democratie” orice comentariu la adresa stim noi caror “favorizati” de natura sau D-zeul lor personal. Si cu asta basta. Nici usturoi n-ai mincat nici gura nuti pute. Ce daca democratia “prost inteleasa” am extrapola-o putin si am mai ingradi putin din liberatile astea democratice. Ca sa aparam “valorile” democratiei, binenteles!

Timpul gresit

nu am vazut nici un judeo-crestin sa protesteze impotriva folosirii calculatorului, internetului, telefonului (fie el mobil sau fix) caselor de marcat care nu mai permit (furtul din gestiune al amarastenilor) a automobilului de servici al preotului al televizorului si multe alte "instrumente diavolesti si pierzatoare de suflet".
Dar daca duhovnicul va va spune ca "hai mai facem si noi o concesie mica, deh ce sa facem ne schimbam si noi cu lumea" atunci vom merge iarasi in ...Rai. De data asta ne-a spus-o El ca e permis. Depinde de cotatia de la bursa. Asadar observati bine ca venitul unor este direct proportional cu aparitia "satanei". Cum ar spune maimutica scote castanele din foc cu mina altuia. As fi curios citi ar refuza implantul atunci cind vor sti ca copii lor nu vor putea sa intre intr-o scoala "safe" si vor prefera sa isi trimita copii la o scoala de periferie unde sint liberi sa moara orcind la alegerea unui descreierat. Citi nu vor implora implantul atunci cind nu vor putea cumpara cele necesare vietii? Citi refuza azi sa faca tranzactii online doar pentru ca nu e sigur si e un risc? Preferi cash sa platesti la ghiseu? Care ghiseu? Acolo e robotul !!! NU e tipenie de om in toata cladirea !! Oamenii se lupta cu fortele Raului pentru "linistea ta". Realizati si voi ca aceste lucruri sint pentru o alta lume pe care arhitectii au desenat-o nu pentru noi ci pentru clonele noastre. Acum se testeaza piata si rezultatul este pozitiv ca intodeauna. Progresul tehnologic este implementat cu ptina rezistenta la prima strigare dupa care (dupa ce da acordul popa si coana Veta din colt care are cipul si nu si-a pierdut sufletul) toti o sa zica uite eu m-am vaccinat si nu mi s-a intimplat nimic. Parintele Iustin Parvu are dreptate, toti il iubim (respectam) dar lumea pe care am construit-o e mult mai complexa. Eu il urmez la Manastire Petru Voda veniti si voi romani sa fim daca nu o suta de mii de credinciosi macar 1000 intr-o saptamina, iar in urmatoare luna sa fim zece mii. Nu, de ce? Nu va e credinta destul de puternica. Tehnologia e disponibila si e doar problema de cind va incepe sa fie implemantata. Mai asteptati un pic pin la pensie sau pina cresc copii? Mi-e teama ca este chestie de mamaliga aici! Si pierdere de vreme. Asteptati pina veti fi "diagnosticati" cu o boala de ei inventata sau masina teleghidata se va ciocni de parapet? NU, o sa veniti in jurul lui IP fara TCP hahaha (sau la Putna) sau in P-ta Universitatii si ce credeti ca o sa faceti 100,000 de "huligani" drogati si prostituate, inadaptati certati cu legea? Oamenii de bine vor sa-si vada de servici (care il mai au inca) si se vor plinge ca le tulburati viata (intirzieri, perturbari de trafic). Fratii vostrii crestini! In zadar vorbeste IP ca nu sint urechi sa auda si minte sa intelega. Unitatea vine numai in momente de criza culturala ori in Romania cultura autentica a poporului e pierduta sau compromisa. Pseudocultura face ca sa nu mai stea 3 pe un loc mai mult de 1 ora. Multe comentarii pe acest site sint ale unor oameni care stiu ce vorbesc si pe deasupra stiu mai ales ca vor ramine in baza de date ani de zile la dispozitia inchizitiei moderne. Nu numai la recenta legea idioata ma refer ci la toate ce au fost si vor fi decind acest mijloc de manipulare/informare in masa a intrat in casele noastre. Ele sint cunoscute si publicate in mii de carti dar omul "modern" a uitat sa citesca si astfel ii usureaza sarcina lui Montag. Este poporul roman unit in jurul unui crez atit de puternic incit sa respinga "avantajele" lumii. S-a vazut ca NU. Alegerea a facut-o poporul roman. Sa spunem acum ca nu vrem sa mergem pe drumul lor nu este decit tradare, dupa ce ai cheltuit banii sa spui eu acum vreau altceva sa fac.

Stimabilul Milton ori descentralizarea in lumea 3-a

Problemele au fost generate de guverne, amplificate de media (tot guvern) iar in spatele guvernului este cine? Contribuabilul este doar masca care inca nu a cazut dar in spate este tot the corporation. Asa ca incercarea mascata de a arunca vina asupra guvernelor este superflua deoarece nu poti culpabiliza pe cineva care nici macar nu exista. Societatea democratica este un tel, la fel cum a fost si utopicul comunism. Ceea ce se intimpla este incercarea de acaparare a banilor publici pentru finantarea unui sistem corupt. Criza este combustibilul economiei capitaliste iar corporatia este motorul unde se arde gazul de pomana.
"Ce se intampla cu firmele, oamenii ???" ei sint cei care platesc oalele sparte sau ei sint oalele sparte, ei sint victimele colaterale, de unde se vede viabilitatea acestui sistem.

Cit priveste economia privata ferita de coruptie, probabil te referi la teoriile care le invatati voi pe la scolile lui Friedman.

Plimba ba URSUL

Every year in India and Pakistan over 100 bear cubs are illegally poached from the wild and sold at markets to nomadic gypsies known as Kalandars. Many of the cubs die from neglect, dehydration and distress during the long trek back to the Kalandar village. Those cubs that do survive are put on a punishing regime of starvation and beatings as a way to begin the brutal conditioning process to teach them perform for tourists. Their sensitive muzzles are pierced using a hot iron needle without anesthetic, which often leads to infection. A course rope is threaded through the hole and is used to roughly pull the bear around the crowded city streets. "The tug of this rope, along with the intense fear of the strike of a heavy stick, motivates the bear to lift its legs in turn and dance" says Geete Sashamani, a WSPA researcher who witnessed this painful and traumatic process.
Due to poor diets, abuse and neglect, dancing bears rarely live past the age of eight; whereas in the wild they can live up to 30 years. Once captured and cruelly tamed, a dancing bear can never be returned to the wild; its most optimistic outlook is retirement to a sanctuary. This endangered species will become extinct if this trade continues.

---

Happy Nation

QUESTIONS & ANSWERS ABOUT DEMOGRAPHIC WINTER


Question : What is population stability, and why is the number 2.1 so important?

Answer:
Population stability is the point of equilibrium at which a country’s population is neither growing nor declining. In order to maintain current population, the average woman must have 2.1 children during her lifetime. Essentially, she needs to replace herself and a man. Because some children will die before reaching maturity, slightly more than two children are needed. Hence, 2.1.

A birthrate of more than 2.1 equals population growth. A birthrate of less than 2.1 means long term population decline. The rate of 2.1 is based on currently low infant mortality rates. In countries where infant mortality is higher, the birthrate required for population replacement would also be higher.

Question: What does the expression “Demographic Winter” mean?

Answer:
“Demographic Winter” denotes the worldwide decline in birthrates, also referred to as a “birth-dearth,” and what it portends.

Demographer Philip Longman (author of “The Empty Cradle: How Falling Birthrates Threaten World Prosperity”) observes: “The ongoing global decline in human birthrates is the single most powerful force affecting the fate of nations and the future of society in the 21st. century.”

Worldwide, birthrates have been halved in the past 50 years. There are now 59 nations, with 44% of the world’s population, with below-replacement fertility

Sometime in this century, the world’s population will begin to decline. At a certain point, the decline will become rapid. We may even reach population free-fall in our lifetimes.For some countries, population decline is already a reality. Russia is losing three-quarters-of-a-million people a year. Its population (currently 145 million) is expected to fall by one-third by 2050.

The term “nuclear winter,” popularized in the 1980s, alluded to the catastrophic environmental impact of a nuclear war. The long-term consequences of demographic winter could be equally devastating.


Question: What is replacement fertility, and why is the number 2.1 so important?

Answer:
Replacement fertility is the point of equilibrium at which a country’s population is neither growing nor declining. In order to maintain current population, the average woman must have 2.1 children during her lifetime. Essentially, she needs to replace herself and a man. Because some children will die before reaching maturity, slightly more than two children are needed. Hence, 2.1.

A birthrate of more than 2.1 equals population growth. A birthrate of less than 2.1 long-term means population decline.


Question: If birthrates are declining, why does the world’s population continue to grow?

Answer:
If it’s already in motion, a car in neutral will continue moving for a while, especially if it’s going downhill, even if gas isn’t being injected into the engine.
Today’s population growth is due to two factors: 1. higher fertility rates in the 1950s and 60s, and 2. people living longer than ever before.

The thing to remember is this: Declining birthrates will equal a declining population worldwide at some point in the next few decades. In the West (especially in Europe) population decline will become a reality much sooner. In some countries, such as Russia, it’s already happening.

A nation’s demographic future can be seen in its current birthrate. In Europe, the number of children under 5 has declined by 36% since 1960. Worldwide, there are 6 million fewer children, 6 and under, today, than there were in 1990. If present trends continue, the United Nations estimates that by 2050 there will be 248 million fewer children in the world then there are now.


Question: Where are birthrates lowest?

Answer:
Of the 10 countries with the lowest birthrates, 9 are in Europe. Overall, the European fertility rate is 1.3, well below replacement level (2.1). No European nation has a replacement-level birthrate.

Italy’s fertility rate is 1.2. Spain’s is 1.1. That means in the not-too-distant future, absent massive immigration, these countries will lose half of their people in every generation.

Russia’s birthrate fell from 2.4 in 1990 to 1.17 today – a decline of more than 50% in less than 20 years. Each year, there are more abortions than live births in the Russian Federation.

While birthrates are also plummeting in developing nations, most still have above-replacement fertility – for the time being.
The U.S. fertility rate is around 2.1, just about replacement level, and continues to hover around that rate, due in part to higher immigrant birthrates. How long this will continue is anyone’s guess.


Question: What are the consequences of demographic decline?

Answer:
Economist Robert J. Samuelson wrote in a June 15, 2005 column in The Washington Post: “It’s hard to be a great power if your population is shriveling.” Samuelson warned: “Europe as we know it is going out of business…. Western Europe’s population grows dramatically grayer, projects the U.S. Census Bureau. Now about one-sixth of the population is 65 and older. By 2030, that could be one-fourth and by 2050, almost one-third.”

By the mid-point of this century, 16% of the world’s population will be over 65. By 2040, there will be 400 million elderly Chinese.
If present low birthrates persist, the European Union estimates there will be a continent-wide shortfall of 20 million workers by 2030.

Who will operate the factories and farms in the Europe of the future? Who will develop the natural resources? Where will Russia find the soldiers to guard the frontiers of the largest nation on Earth?

Who will care for a graying population? A burgeoning elderly population combined with a shrinking work force will lead to a train-wreck for state pension systems.

This only skims the surface of the way demographic decline will change the face of civilization. Even the environment will be adversely impacted. With severely strained public budgets, developed nations will no longer be willing to shoulder the costs of industrial clean-up or a reduction of CO2 emissions.


Question: What factors contribute to demographic decline?

Answer:
A number of social trends of the post-war era have converged to create a perfect storm for Demographic Winter.

Men and women are delaying marriage, making it less likely they’ll have more than one or two children. Today in the West, almost one in two marriages ends in divorce. The children of divorce are less likely to marry and form families themselves.

More married women are putting off having children for careers. After 35, it becomes progressively harder for women to conceive.
The news and entertainment media tell young adults that satisfaction comes from careers, romance, travel and “personal growth” – not from having children. It’s rare that Hollywood even portrays large families (today, more than 2 children). The culture’s message is live-for-moment and live primarily for yourself, with no sense of obligation to generations past or concern for posterity.

The growth of cohabitation also has an impact. (In Scandinavia, almost as many couples are living together as married.) Cohabitation is not conducive to childbearing or childrearing.

For the past 20 to 30 years, children have been taught that over-population (the so-called population bomb) will wreak havoc on the environment and economic development. Not surprisingly, children thus indoctrinated frequently choose to have fewer children when they reach maturity.
Religious observance has been shown to correlate with higher birthrates. The increasing secularization of Western societies has been accompanied by lower birthrates.

Thus, every aspect of modernity works against family life and in favor of singleness and small families or voluntary childlessness.


Question: Can’t the problem be fixed by increased immigration?

Answer:
In a demographic sense, this is robbing Peter to pay Paul.
The host country gains people, but the home country loses. The developing world, which has seen its own birthrate cut in half since 1970 (from almost 6 to barely 4), can ill afford to lose large numbers through emigration. The loss of labor from these countries adversely impacts their own economy and since the majority of those who leave are the men, many children are now growing up without a father, creating other social problems for these countries. The developing world is paying a high price to bail out the developed world’s lack of labor due to low fertility rates.

Mass immigration changes the national character of the host country. Immigrants tend to have a lower education level than natives. Many never learn the language of their new home or identify with its history and heritage.This changes the social and political makeup of the host countries, in some cases so dramatically that it is causing social and political unrest.


Question: Can’t demographic winter be countered by governments encouraging people to have more children?

Answer:
This is being tried in Western Europe and Russia. The Russian Federation pays families a bonus of 250,000 rubles (the equivalent of $9,200) for every child after the first – in a nation where the average monthly wage is only $330. It’s not working.

Couples decide to have children for all kinds of reasons – religious, emotional, cultural, etc. Money doesn’t seem to be one of them, although money concerns are sometimes cited as a reason for having fewer children.

Children are a life-long commitment. While governments should make childrearing easier, by lowering the tax-burden on families (out of self-interest if not fairness), cash incentives so far haven’t worked.


Question: If the United States has near-replacement fertility, why should we care?

Answer:
All of the factors that are leading Europe into the depths of Demographic Winter are present in the United States as well, including high divorce rates, the rise of cohabitation, families putting off procreation to pursue careers, an anti-family culture and voluntary childlessness.

We may be a few decades behind Europe, but we’re heading in the same direction.

National economies are interconnected to such an extent that the impact of economic collapse in one country or region can be felt around the world.

The social, political and economic decline of previously stable nations can destabilize entire regions and create perils for neighbors and far-away allies. The United States is connected to Europe economically and through multiple security treaties.


Question: What Is “Demographic Winter: Decline of the Human Family”

Answer:
“Demographic Winter: Decline of the Human Family,” is the first of two documentary films. Together they explore every aspect of demographic decline based on interviews with scholars, researchers, economists, demographers, government representatives, civil and religious leaders from 33 countries.

Produced by Barry McLerran and directed by Rick Stout, with executive director Steven Smoot, “Demographic Winter” brings together a number of disciplines to examine and analyze what could be the greatest threat confronting humanity in the 21st century.

Demographic Winter: Decline of the Human Family

One of the most ominous events of modern history is quietly unfolding. Social scientists and economists agree - we are headed toward a demographic winter which threatens to have catastrophic social and economic consequences. The effects will be severe and long lasting and are already becoming manifest in much of Europe.

A groundbreaking film, Demographic Winter: Decline of the Human Family, reveals in chilling soberness how societies with diminished family influence are now grimly seen as being in social and economic jeopardy.

Demographic Winter draws upon experts from all around the world - demographers, economists, sociologists, psychologists, civic and religious leaders, parliamentarians and diplomats. Together, they reveal the dangers facing society and the world’s economies, dangers far more imminent than global warming and at least as severe. These experts will discuss how:

The “population bomb” not only did not have the predicted consequences, but almost all of the developed countries of the world are now experiencing fertility rates far below replacement levels. Birthrates have fallen so low that even immigration cannot replace declining populations, and this migration is sapping strength from developing countries, the fertility rates for many of which are now falling at a faster pace than did those of the developed countries.

The economies of the world will continue to contract as the “human capital” spoken of by Nobel Prize winning economist Gary Becker, diminishes. The engines of commerce will be strained as the workers of today fail to replace themselves and are burdened by the responsibility to support an aging population.

Government programs will slow-bleed by the decrease in tax dollars received from an ever shrinking work force. The skyrocketing ratio of the old retirees to the young workers will render current-day social security systems completely unable to support the aging population.
Our attempts to modernize through social engineering policies and programs have left children growing up in broken homes, with absentee parents and little exposure to extended family, disconnected from the generations, and these children are experiencing severe psychological, sociological and economic consequences. The intact family’s immeasurable role in the development and prosperity of human societies is crumbling.

The influence of social and economic problems on ever shrinking, increasingly disconnected generations will compound and accelerate the deterioration. Our children and our children’s children will bear the economic and social burden of regenerating the “human capital” that accounts for 80% of wealth in the economy, and they will be ill-equipped to do so.

Is there a “tipping point”, after which the accelerating consequences will make recovery impossible without complete social and economic collapse? Even the experts can’t tell us how far we can go down this road, oblivious to the outcomes, until we reach a point where sliding into the void becomes unpreventable.

Only if the political incorrectness of talking about the natural family within policy circles is overcome will solutions begin to be found. These solutions will necessarily result in policy changes, changes that will support and promote the natural, intact family.

Just as it took the cumulative involvement of activist organizations, policy makers, the business world and the media to create the unintended consequences we are beginning to experience, so it will take the holistic contribution of all of these entities, together with civic and religious organizations, to change the hearts and minds of all of society to bring about a reversal.

It may be too late to avoid some very severe consequences, but with effort we may be able to preclude calamity. Demographic Winter lays out a forthright province of discussion. The warning voices in this film need to be heard before a silent, portentous fall turns into a long, hard winter.

Monsanto Contaminates Romania with Genetic Engineering

Recent Greenpeace research in Romania has exposed the fact that Monsanto's introduction of genetically engineered soybeans has virtually destroyed both conventional and organic farming in many regions. Neither the Romanian government nor Monsanto applied the precautionary principle in assessing the impact of these crops in agriculture. Berlin, Germany, 11 January 2006 Greenpeace today, joined by a former manager of Monsanto and Limagrain in Romania, Mr Dragos Dima, at a press conference at the International Green Week in Berlin exposed how Monsanto will contaminate EU agriculture with genetically engineered (GE) Soya. U.S. biotech giant made an application in December 2005 to the European Union to grow its genetically engineered (GE) 'Roundup Ready' soybeans across the whole of Europe once its current licence - permitting the beans' import but not cultivation - expires in 2006 (1).more

Mai biutiful red meipal

Some things we can do...

Consumption

• Avoid buying newly manufactured things, instead buy second hand or make our own.
• Avoid large chain stores and supermarkets.
• Buy things from small and local businesses.
• Favor worker cooperatives over corporations.
• Wherever possible buy direct from producers.
• Support local currencies.
• Trade or give gifts in preference to using money.

Communities

• Smile at people and meet their eyes.
• Give open-minded/hearted time to those people around us.
• Organise parties and celebrations (eg. a dinner party where everyone brings a homemade dish or a childrens party where each parent organises a game)
• Organise rotating work parties and skill-sharing events.
• Vision together the future of our communities and make it happen by a combination of negotiations with local councils and direct action. (If you think that unused roadside could make a good veg garden then get some friends together and just go ahead and do it)

Food And Land

• Propagate and plant edible perennial plants wherever possible on any available land.
• Learn how to grow food and save seeds.
• Set up personal and community food growing.
• Stick to seasonal, local and organic foods.
• Eat meat in moderation.
• Have a go at making bread, preserving food, making cheese, brewing etc..
• Enjoy cooking and eating good food. Treat our food with reverence.
• Learn what wild plants grow in our areas and learn how to use them for food and medicine.
• Protect and encourage biodiversity and wild areas (eg. a small wild patch at the bottom of your garden could be a haven for birds and small animals).
• Make a pond.

Energy

• Use wood (biomass) for heating. Install wood burners. Take firewood from the waste stream and plant local or personal firewood supplies. In a climate like Britain's, short rotation coppice crops such as willow can be fully productive in 3 years and a 30 x 50m area can heat an efficient family house.
• Heat water with wood and solar energy. (A solar water heater can easily be made from scrap materials in a day or two.)
• Use renewable electricity. Switch mains connections to suppliers who only deal in renewable energy.
• Set up and use local or personal energy production systems. Small scale hydroelectric systems in particular offer simply maintained systems with high and reliable returns for the amount of invested energy.
• Practice basic woodwork, metalwork etc to make and repair basic items and tools.
• Compost food and human waste to build soil fertility and reduce energy demands of waste disposal.

Lifestyle

• Withdraw investment from houses. Move to a cheaper home or make our own (most cheaply done without permission).
• Work less.
• This will free up time and energy to develop sustainable ways of living as well as removing support from destructive systems.
• Do not take employment from organizations which are unsustainable or who's actions are not benefiting the world.
• Maximize our autonomy from state and corporate control structures.
• Move from urban to rural areas and start working some land.

Consideration

• Consider what elements of our world and society are of greatest value to us (air, water, food supplies, medicines...?)
• Consider what elements /service / products we could happily do without (war, this year's fashion, more DVDs, a bigger car...?)
• Be aware that the more we have of the latter, the more we threaten the former.
• Whenever we spend money or play an active role in society, take time to consider the consequences of our actions. (Buying a tank of fuel supports the violent occupation of the middle east, buying cheap clothes supports sweatshops and child labour, buying from transnational corporations funds the extraction of capital from poorer countries and the erosion of human rights)
• Consider our modern world from the point of view of our ancestors.
• Count our blessings.
• Appreciate the beauty and fragility of life, human and otherwise.
• Make time to appreciate and congratulate ourselves - we are all amazing and powerful beings.
• Smile, laugh, love and dream. Be present and don't worry.

---

ADEVARUL incorect politic - epistolie

Către Preşedintele României Primul Ministru al României Preşedintele Senatului Preşedintele Camerei Deputaţilor Preşedinţii partidelor parlamentare Primarul General al Bucureştiului Domnilor, Ruşinoasa Ordonanţă nr 31/2002 prin care s-a produs recunoaşterea oficială a unui pretins holocaust săvârşit de români împotriva evreilor este opera celui mai corupt prim ministru din istoria României. Un politician cu cât este mai corupt, cu atât este mai uşor de şantajat şi manipulat. Indiferent însă de împrejurările care l-au constrâns pe Adrian Năstase să comită un gest atât de potrivnic adevărului, atitudinea clasei noastre politice, care nu a găsit energia şi resursele morale pentru a se împotrivi acestui abuz, nu este mai puţin reprobabilă. Promulgarea Ordonanţei este un gest care descalifică clasa politică din România de azi, dovedind un dispreţ funciar al politicienilor faţă de fiinţa poporului român, faţă de valorile create de Neamul românesc de-a lungul istoriei sale. La vremea respectivă noi, Uniunea Vatra Românească, precum şi alte voci ale opiniei publice, din Ţară şi din străinătate, am protestat cu toate mijlocele de care dispunem, denunţând acest comportament sinonim cu trădarea de Ţară. Am protestat deoarece avem toate dovezile necesare pentru a respinge odioasa acuzaţie de genocid şi de holocaust adusă părinţilor noştri. Din păcate, lucrurile nu s-au aprit aici şi azi asistăm la o nouă escaladare a minciunii, a diversiunii anti-româneşti. Ne referim astfel la intenţia de a se ridica la Bucureşti un monument în amintirea evreilor şi ţiganilor victime ale pretinsului genocid efectuat de guvernul ION ANTONESCU. În realitate, ceea ce s-a întâmplat cu evreii şi ţiganii deportaţi de Antonescu dincolo de Nistru nu a fost un genocid, ci un gest de legitimă apărare al autorităţilor, care s-au văzut confruntate, în plin război, cu comportamentul lipsit de loialitate al unor evrei şi ţigani, dovediţi sau cunoscuţi ori suspectaţi a fi agenţi ai URSS. Deportarea unor persoane suspecte de colaborare cu inamicul este o măsură preventivă curentă la vreme de război în toată lumea. La fel au procedat în exact aceeaşi perioadă şi americanii, prin izolarea japonezilor şi italienilor din SUA bănuiţi că ar avea atitudini sau activităţi anti-americane. Pentru mulţi americani, simpla calitate de etnic japonez sau italian a fost suficientă pentru a ajunge într-un lagăr de concentrare amenajat de guvernul american. Nici pe departe însă japonezii sau italienii din SUA nu s-au dedat la crimele şi ticăloşiile săvârşite în Basarabia şi Bucovina de cetăţeni români de etnie evreiască. Fiind dificilă identificarea în persoană a criminalilor, iar comunitatea evreiască declarându-se incapabilă să-şi dea concursul la descoperirea vinovaţilor, Ion Antonescu a decis strămutarea tuturor evreilor din Basarabia şi Bucovina, vinovaţi sau nevinovaţi, într-un spaţiu în care să poată fi supravegheaţi şi împiedicaţi ca vreunii dintre ei să mai comită şi alte acte criminale, de diversiune anti-românescă. Această măsură nu poate fi catalogată drept genocid sau holocaust. Ea este practicată chiar şi în zilele noastre de statul Israel. Cu o justificare mult mai slabă decât cea invocată de guvernul mareşalului Ion Antonescu. La fel, nici un ţigan nu a fost deportat pentru că era ţigan, dovadă fiind numărul totuşi mic al ţiganilor care au intrat sub incidenţa acestor măsuri de precauţie. Se dovedise însă că şatra nomadă găzduia adeseori persoane preocupate să observe şi să înregistreze tot ce putea fi de interes militar şi să transmită apoi la inamic aceste informaţii… Nimeni nu poate produce dovada că deportarea la Bug a ţiganilor a afectat efective mari de persoane, de persoane nevinovate. În mod specific, ţiganii din Bucureşti, care şi-au văzut de treaba lor şi nu au încălcat legile Ţării, nu au păţit nimic. Astfel că ideea de a ridica un monument, un memorial închinat evreilor şi ţiganilor victime ale „genocidului" antonescian este cu totul contrară adevărului istoric. Printr-un astfel de monument ar înseamna să omagiem lipsa de loialitate faţă de statul român, să cinstim crimele săvârşite împotriva poporului român! Cu atât mai mult la Bucureşti nu are cum să se motiveze un asemnea monument. Din Bucureşti au fost deportaţi circa 300 de evrei, cunoscuţi de Siguranţa statului ca agenţi sovietici sau britanici, dintre care la sfârşitul războiului aproape toţi, vreo 290, erau în viaţă. Chiar admiţând că au dreptate cei care clamează pe tema unui holocaust „românesc", memorialul acestuia nu poate fi înălţat decât acolo unde s-a produs. Adică nicăieri propriu zis!… Nici măcar în Transnistria! Drept care ne permitem ca, în numele adevărului şi în numele poporului român, să vă cerem, dumneavoastră, domnilor înalţi demnitari, şi întregii clase politice, vă cerem să puneţi capăt acestei atitudini de nepăsare şi indolenţă politică şi să stopaţi orice iniţiativă menită să escaladeze şi să supraliciteze neadevărul pe care l-aţi oficializat prin Ordonanţa ruşinii! Organizaţi, oameni buni, o dezbatere ştiinţifică serioasă pe tema acestui holocaust, luaţi aminte la cei care critică şi resping raportul comisiei Wiesel şi, dacă vreţi să vă arătaţi filo-semitismul dumneavoastră, încercaţi să înţelegeţi că cei mai interesaţi în stabilirea cât mai grabnică a adevărului despre Holocaust sunt evreii înşişi! Adevărul nu poate fi antisemit! Teama de a fi taxat anti-semit nu poate justifica minciuna! Ideea nefericită de a ridica în România un memorial al Holocaustului ne obligă să vă reamintim ori să aducem la cunoştinţa tuturor o situaţie cu totul anormală, de-a dreptul comică, hilară, dacă n-ar fi nespus de neplăcută şi de ruşinoasă, pe care până acum ne-am jenat să o discutăm, căci ne încearcă acel ciudat sentiment când ţi se face ruşine de ruşinea altuia. Mai exact spus ţi se face ruşine de neruşinarea Celuilalt: România găzduieşte deja câteva memoriale ale holocaustului, monumente ale vestitului săpun „din grăsime pură de evrei", ridicate în memoria celor 900.000 de evrei transformaţi de Hitler în săpun. Aceste monumente, mostre penibile ale isteriei şi schizofreniei holocaustizante, ne obligă să fim mai circumspecţi cu alte iniţiative similare. Înainte de a ridica alte monumente ale holocaustului – de care avem motive să ne temem că ar putea fi la fel de mincinoase ca şi monumentele săpunului, cred că ar trebui să trecem urgent la demolarea celor existente: încă din anii '70 experţii evrei din Israel au stabilit că, din fericire, aşa zisul săpun fabricat de germani din trupuri de evrei, săpun expus prin toate muzeele lumii ca moaşte sfinte evreieşti, este un săpun cu totul benign, ca tot săpunul din lume… Niciodată germanii sau altcineva nu au produs săpun folosind ca materie primă fiinţa umană!… Necum cadavrele unor evrei. (900.000 de evrei, conform tezei „oficiale", lansată de Simon Wiesental!…) Această dezminţire – repet: venită de la autorităţile academice din Israel şi SUA, nu a împiedicat autorităţile româneşti ca, la solicitarea unor lideri evrei bezmetici, să aprobe ridicarea câtorva „memoriale" în amintirea evreilor transformaţi în săpun… Neruşinare sau nebunie? Ce a fost în capul autorităţilor româneşti? Şi, mai ales, întrebarea cea mai legitimă: pentru care raţiune de stat mai sunt încă în picioare aceste edificii tembele, închinate unor fantomatici evrei transformaţi în săpun de nişte nemţi şi mai fantomatici?!… Oare nu vă este teamă, domnilor mai sus pomeniţi, că, prin ridicarea la Bucureşti a unui memorial al holocaustului, prin îngăduinţa dumneavoastră faţă de această iniţiativă, nu vă deosebiţi prin nimic de nerozii şi netrebnicii care au imaginat şi construit acele stupide monumente ale săpunului, monumente propriu zis ale imbecilităţii iudeo-valahe?! Vor „evreii" şi slugile lor din România încă un memorial al Holocaustului, la Bucureşti, în inima României? Nimeni nu-i poate opri să ceară şi luna de pe cer. Dar o asemenea cerere, pentru a fi luată cât de cât în serios, trebuie precedată de (1) demolarea caraghioaselor şi ridiculelor „monumente ale săpunului", care s-au dovedit a fi întru totul mincinoase, (2) prezentarea oficială, solemnă, de scuze în faţa poporului român pentru aceste construcţii care au pângărit propriu zis pământul României şi (3) prezentarea tuturor garanţiilor că memorialul holocaustului, plănuit a se ridica la Bucureşti, corespunde adevărului istoric! Că nu este o făcătură la fel de odioasă şi de stupidă ca şi însemnele publice închinate vestitului săpun! Dar mai presus de orice, un monument al suferinţelor evreieşti pricinuite de români trebuie ridicat numai după ce se va înălţa mai întâi Memorialul Românilor care au suferit de pe urma evreilor, căci nu au fost puţini aceşti români, cum nu au fost puţini nici evreii care s-au dedat sistematic la crime împotriva românilor, a statului şi a neamului românesc. Nu avem nimic împotrivă ca un asemenea monument să se ridice la Tel Aviv! O menţiune specială pentru Primarul general al Capitalei: aţi promis alegătorilor că veţi guverna Bucureştiul prin consultarea populaţiei în problemele cele mai importante. Aveţi acum ocazia, dar şi obligaţia de a organiza un referendum pe tema acestui memorial al Holocaustului din Bucureşti, cu întrebarea următoare (sau alta similară): este Bucureştiul un loc potrivit pentru ridicarea unui Memorial al Holocaustului închinat amintirii evreilor şi ţiganilor persecutaţi de Ion Antonescu? Altminteri, noul memorial nu ar fi primul monument fraudulos ridicat la Bucureşti! Ne este cunoscută soarta celorlalte: au dispărut, rând pe rând, din peisajul bucureştean. Nu ne îndoim că aceeaşi va fi şi soarta memorialului care ţine să consemneze în piatră şi aramă minciuna şi jignirea cea mai mare adusă vreodată Neamului Românesc. Avertismentul nostru nu poate să nu fie însoţit însă de o precizare: Veţi da socoteală, domnilor, pentru această netrebnicie! Ion Coja - în numele colegilor din Vatra Românească - Bucureşti, 3 octombrie 2008