De ce politicienii nostrii, facatorii de legi, economistii si comentatorii publici ramin asa de fixati in mentinerea cresterii economice chiar daca e cunoscut ca venituri mai mari nu ne fac mai fericiti?
Prin insasi natura lui capitalismul inlocuieste forta de munca care poate eroda cererea economica esentiala in mentinerea vigorii capitalismului. Cresterea economica – sustinuta in parte de cultura consumismului – absoarbe forta de munca disponibilizata in noi locuri de munca si industrii. Procesul deopotriva mentine cererea si asigura ca somerii si cei dein paturile defaforizate nu deviaza spre nemultumiri sociale producind destabilizare. In competitia brutala a economiei capitatilste, companiile supravietuiesc in parte prin mentinerea preturilor de productie cit de jos posibil. Ei fac deseori asta prin inventarea sau achizitionarea de noi tehnologii care ii ajuta sa foloseasca intrarile in procesul de productie – capital, forta de munca si resurse – mai efficient. Un rezultat cunoscut este productivitatea muncii. Fiecare muncitor intr-o firma care produce computere de exemplu poate produce in medie mai multe computere pe unitatea de timp. In 1999 in imensa unitate Dell din Austin, TX, 2 muncitori asamblau un PC in 14 minute. Pina la finele anului 2004 numai o singura persoana putea efectua aceiasi sarcina in doar 5 minute – un procent remarcabil de 82% in cresterea productivitatii muncii numai in 5 ani.
Cei mai multi economisti spun ca cresterea productivitatii este motorul care angreneaza stabila expansiune a bunastarii economii capitaliste dar si cresterea pe termen lung a venitului pe cap de locuitor. Toate lucrurile fiind egale, o mai mare productivitate face computerele mai ieftine si piata de computere sa infloreasca. Si cum computerele devin mai ieftine consumatorii pot sa aiba mai multe in viata lor sau ei pot cheltui mai putin din venitul lor pe ele. Daca mai tirziu ei vor avea mai multi bani sa cheltuieasca pe alte lucruri aceasta se va vedea ca si o crestere de venit.
Dar o mai mare productivitate aduce implicit costuri sociale. Cind producatorii de computerele introduc tehnologii care fac muncitorii lor mai eficienti, ei nu vor pastra toti muncitorii ca sa produca mai multe computere. Uneori pentru a spori profitul ei disponibilizeaza muncitorii. Conform cu mentalitatea conventionala aceasta nu este o problema pe termen lung sau mediu. Astfel companiile vor investi profiturile lor in noi intreprinderi facind de exemplu – jocuri pe calculator – astfel incit muncitorii care si-au pierdut locurile de munca vor avea inca odata venituri pentru a cumpara mai multe produse. Urmind aceasta logica, innoirea tehnologica joaca un rol dublu: disponibilizeaza forta de munca dar in acelasi timp creeaza posibilitati pentru noi locuri de munca. Exista ample evidente in a sustine aceasta gandire conventionala larg raspindita de convingerea ca capitalismul va produce continuu bunastarea materiala. Dar aici intervin si citeva probleme critice.
In primul rind presupunerea implicita ca oamenii manifesta o dorinta nesatula materiala – care face ca oamenii todeauna sa isi doaresca tot mai multe lucruri. Daca aceasta presupunere este corecta, indivizii care economisesc banii deoarece computerele sint mai ieftine vor cheltui pe alte lucruri mai degraba de ai pune in banca sau sub saltea. Companiile in schimb pot fi sigure ca vor vinde surplusul generat prin marirea productivitatii. Dar daca acesta presupunere e gresita si indivizii nu au aceasta dorinta nestapinita materiala – si cercetari asupra relatiei venit-fericire sugereaza ca uneori ei nu au aceasta dorinta - ei poate ca nu vor cheltui banii ca sa indemne companiile sa creeze noi locuri de munca pentru ceu disponibilizati prin cresterea productivitatii.
In al doilea rind gandirea conventionala rar recunoaste scopul si ingaduinta disponibilizarii fortei de munca. Se intimpla in toate intreprinderile tot timpul. Indivizii care isi pierd locurile de munca intr-un sector vor gasi de obicei noile lor locuri de munca in alt sector aduc o usurare momentana insecuritatii cronice economice. Pina recent ramura de servicii a economiei a oferit un fel de refugiu: remuneratiile casierilor, lucratorilor in restaurante, agentii de vanzari nu au fost foarte mari dar cel putin productivitatea in sectorul serviciilor nu a crescut asa de repede astfel incit locurile de munca au fost din abundenta chiar daca nu mai sigure. Acum in acest sector se intrevede o rapida crestere a productivitatii. Noi cu totii am observa schimbarile. De exemplu, cind a fost ultima data cind ati vorbit cu o telefonista? Serviciile automate de operatorie folosind tehnologiile de recunoastere vocala avansata au disponibilizat cei mai multi dintre operatorii umani.
No comments:
Post a Comment