http://scanteia.npcr.ro/ziar/2011/martie/3.php
Florin Radu, Gheorgiţă Zbăganu
Noi, în calitate de comuniști români dar și militanți pentru pace, membri ai Asociației Militanților pentru Pace Egalitate și Progres Social”Scânteia”, privim cu mare îngrijorare şi condamnăm cu fermitate agresiunea brutală a câtorva ţări membre NATO împotriva statului libian independent şi suveran.
Până acum imperialiştii americani, francezi şi britanici, cei mai importanţi reprezentanţi ai alianţei imperialiste NATO, au întreprins peste 100 de atacuri aeriene şi cu rachete de croazieră împotriva Libiei, atacuri soldate până acum cu sute de morţi din rândul populației civile.
Imperialiştii americani, britanici şi francezi, sprijiniţi şi de alţi imperialişti, cum ar fi de exemplu cei israelieni, au atacat Libia pentru că doresc să compenseze teribila pierdere pe care blocul imperialist din jurul SUA a suferit-o la începutul acestui an în Egipt, când o AUTENTICĂ revoluţie populară, la care au participat oameni din cele mai diverse pături sociale şi forţe politice, a măturat de la putere marioneta americano-israeliană Hosni Mubarak. Pierderea Egiptului, ţară cu peste 80 de milioane de locuitori, pierderea Tunisiei, unde un alt satrp al imperialiştilor, Ben Ali, domnea în mod tiranic, reclama pentru blocul imperialist din jurul SUA o COMPENSAŢIE, adică locul semicoloniilor Egipt şi Tunisia să fie luat de o altă semicolonie importantă în zonă, actualmente stat independent şi suveran, condus de liderul antiimperialist Muammer Gaddafi. Aşa se explică aşa-zisa “revoltă din Libia”.
Imperialiştii americani şi aliaţii lor au pierdut o marionetă, acum ei vor să câştige o marionetă în locul lui Gaddafi. Imperialiştii americani şi aliaţii lor au pierdut o mare ţară, Egiptul, acum ei vor să câştige o mare ţară, Libia. Şi nu orice fel de ţară, ci una care are ceva ce interesează în mod deosebit supermonopolurile americane, britanice sau franceze- petrolul. Libia este ţara africană cu cele mai mari rezerve de petrol. În 2006 producţia sa de petrol a fost de 1,8 milioane de barili pe zi. Atât de mari sunt rezervele libiene de petrol încât chiar şi dacă nu mai sunt descoperite nici un fel de rezerve noi ăn această ţară ea ar mai avea petrol încă 6 decenii de acum încolo, cu menţinerea producţiei din 2006. Obţinerea petrolului libian ar compensa deci din plin pierderea uriaşă suferită de imperialiştii americani în Egipt.
Problema este că petrolul libian nu va fi aşa de uşor de câştigat. În ciuda concesiilor făcute în ultimii ani de Gaddafi companiilor occidentale industria petrolieră a Libiei este dominată categoric de compania LIBIANĂ de stat a petrolului, National Oil Corporation (NOC). O singură companie libiană controlează jumătate din producţia de petrol a ţării. Industria petrolieră libiană serveşte în primul rând poporului libian, nu supermonopolurilor străine. Iar acest lucru supermonopolurile nu-l pot îngădui. Iată de ce se doreşte îndepărtarea lui Gaddafi şi înlocuirea lui cu o marionetă de felul lui Mubarak care să compenseze pierderea lui Mubarak.
Gaddafi însă nu are de gând să cedeze, nu are de gând să dea petrolul libian pe mâna supermonopolurilor occidentale. Lupta sa împotriva rebelilor contrarevoluţionari pro-occidentali continuă şi, ce e mai important, ea are sprijinul imensei majorităţi a poporului libian, după cum uriaşele manifestaţii populare din Tripoli şi alte oraşe arată cu prisosinţă. “Sângele nostru nu mai e roşu ci VERDE”, afirma o femeie libiană prezentă la demonstraţiile pro-Gaddafi, aluzie la “Revoluţia Verde” începută de Gaddafi împotriva imperialiştilor acum 4 decenii şi la Cartea Verde, ce sintetizează ideologia naţionalismului libian antiimperialist îmbrăţişată şi susţinută activ de Gaddafi. Gaddafi “este părintele nostru”, se afirma la aceeaşi demonstraţie. Poporul libian pare strâns unit în jurul liderului său antiimperialist Gaddafi. Iar noi, comuniştii din România, ar trebui de asemenea să fim de partea lui Gaddafi! E adevărat că liderul libian nu este deloc marxist ci naţionalist arab. Noi însă susţinem naţionalismul arab al lui Gaddafi pentru că el este un naţionalism ANTI-IMPERIALIST. Marxism-leninismul ne învaţă că marxiştii, internaţionaliştii autentici, trebuie să ajute naţionalismul antiimperialist împotriva celui imperialist DE MII DE ORI MAI RĂU! Îl susţinem pe Gaddafi împotriva imperialiştilor americano-franco-britanico-israelieni aşa cum l-am susţinut, la vremea lui, şi pe Yasser Arafat. Să nu uităm că Partidul Comunist Român are o lungă tradiţie a solidarităţii antiimperialiste cu lideri antiimperialişti, fie ei marxişti ca Fidel Castro sau ne-marxişti ca Yasser Arafat, Mugabe sau Gaddafi. Am susţinut lupta antiimperialistă din ţările în curs de dezvoltare, am susţinut naţionalismul arab autentic, adică antiimperialist, şi vom continua să îl susţinem, de dragul luptei cu acest imperialism occidental, în primul rând american, care ameninţă atât de grav şi ţara noastră. Noi am cunoscut din plin “binefacerile” dominaţiei imperialiste în ultimii 20 de ani şi tocmai de aceea nu dorim NIMĂNUI, NICI UNEI ŢĂRI, o astfel de dominaţie, nu dorim nici unei ţări să treacă prin ce am trecut noi în ultimii 20 de ani.
Moarte imperialismului!
Trăiască lupta antiimperialistă!
5 martie 2011
No comments:
Post a Comment